CtEDO 12.10.2004 Auto

AFFAIRE JECIUS CONTRE LA LITUANIE

RESPONDENT
LTU
HOTĂRÂRE
12.10.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE JECIUS CONTRE LA LITUANIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2004) 56 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 31 iulie 2000 în cauza Jėčius împotriva Lituaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 12 octombrie 2004, în cadrul celei de-a 897-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția"), Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 31 iulie 2000 în cauza Jėčius și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 34578/97) îndreptată împotriva Lituaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 30 decembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Juozas Jėčius, resortisant lituanian, și că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile cu privire la absența unei decizii interne valabile sau a unei alte baze legale de detenție a reclamantului; faptul că nu a fost imediat adus în fața unui judecător sau a unui alt magistrat; imposibilitatea reclamantului de a introduce o cale de atac pentru a contesta legalitatea detenției sale; precum și durata excesivă a detenției provizorii a acestuia; Reamintind că reclamantul a decedat în cursul procedurii și că văduva sa și-a exprimat dorința de a continua procedura; reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 25 octombrie 1999; considerând că, în hotărârea sa din 31 iulie 2000, Curtea, în unanimitate: - a declarat că văduva reclamantului este întemeiată pe continuarea procedurii; - a respins excepția preliminară a guvernului; - a spus că a existat o încălcare a art. 5 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește detenția preventivă a reclamantului; - a spus că a existat o încălcare a art. 5 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește detenția provizorie a reclamantului în perioada 4 iunie - 31 iulie 1996; - a spus că nu a existat nicio încălcare a art. 5 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește detenția provizorie a reclamantului în perioada 31 iulie 1996-16 octombrie 1996; - a spus că nu a existat nicio încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenție în ceea ce privește presupusa încălcare a obligației de a-l aduce imediat pe reclamant în fața unui judecător sau a unui alt magistrat; - a spus că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție în ceea ce privește durata detenției provizorii a reclamantului; - a spus că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din Convenție; - a spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 60 000 lituanieni pentru daune morale; 40 000 lituanieni, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar fi majorate cu un interes simplu de 9,5% pe an de la expirarea termenului menționat și până la plata acestuia; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 31 iulie 2000, având în vedere obligația țării de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție; S-a asigurat că, la 28 august 2000, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 31 iulie 2000, Declare, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Lituaniei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2004)56 Informații furnizate de guvernul Lituaniei la examinarea cauzei Jėčius de către Comitetul de Miniștri la 30 iunie 1997, Legea privind detenție preventivă care a stat la baza încălcării în acest caz a fost abrogată. La 17 martie 2002, Parlamentul lituanian (Seimas) a adoptat noul Cod de procedură penală, intrat în vigoare la 1 mai 2003. art. 122(1) din noul Cod (versiunea legii astfel cum a fost modificată la 8 iulie 2004) stabilește o listă completă de motive pe baza cărora se poate pune o persoană în detenție provizorie. Astfel, o astfel de măsură poate fi ordonată de un judecător competent în cazul în care există elemente care să permită în mod rezonabil să se creadă că un suspect ar putea (a) să scape de supraveghere sau să se ascundă de ofițerul de anchetă, (b) să împiedice buna desfășurare a procedurii sau (c) să comită noi încălcări. art. 122 (6) coroborat cu art. 123(4) din Cod prevede că, atunci când se dispune o detenție provizorie, motivele și motivele trebuie indicate în decizia de detenție provizorie. În ceea ce privește chestiunea caracterului rezonabil al duratei detenției provizorii, dispozițiile relevante din Codul de procedură penală au fost, de asemenea, modificate. art. 127(1) din noul Cod prevede în prezent o durată inițială de trei luni care, dacă este cazul, poate fi prelungită până la șase sau optsprezece luni, în funcție de complexitatea cauzei și de gravitatea încălcării. În conformitate cu alineatul (4) din același articol, citit în coroborare cu art. 125(1) p. 4, judecătorul pronunță o decizie de prelungire a detenției provizorii trebuie să indice motivele și motivele care justifică detenția prelungită. În plus, conform versiunii în vigoare a articolului 130 din noul Cod, recursurile privind legalitatea unei detenții provizorii pot fi formulate de persoana deținută sau de consiliul acesteia, atât în faza de cercetare, cât și în faza de judecată. În plus, în urma intrării în vigoare a actualei versiuni a articolului 372 alineatul (4) din Codul de procedură penală (versiunea legii N) VIII-956 din 10 decembrie 1998), această dispoziție nu mai interzice interjectarea unei hotărâri de primă instanță de a plasa o persoană în detenție provizorie sau de a modifica sau de a revoca această decizie. Traducerea în lituaniană a hotărârii Curții Europene a fost publicată în Codul anual al Europos žmogaus teisių ir Eropos žmogaus teismo teismo spedimai bylose imploreš Lietuvos Respubliką 1997.01.01 Având în vedere efectul direct atribuit de Curtea Supremă Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și jurisprudenței Curții Europene (a se vedea, de exemplu, în cauze penale: decizii ale Curții Supreme din 29 aprilie 2003 2 K-504/2003), Guvernul Lituaniei estimează că noile dispoziții legislative vor fi interpretate și aplicate în conformitate cu Convenția. Guvernul consideră, pe baza măsurilor menționate mai sus, că nu mai există riscul repetării încălcărilor constatate de Curte în prezenta cauză și că Lituania și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție în acest caz.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-10-12
0,96
AFFAIRE BUTKEVICIUS CONTRE LA LITUANIE
Résolution ResDH(2004)58 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 26 mars 2002 (définitif le 26 juin 2002) dans l'affaire Butkevičius contre la Lituanie (adoptée par le Comité des Ministres le 12 octobre 2004, lors
CtEDO 2004-10-12
0,96
AFFAIRE STASAITIS CONTRE LA LITUANIE
Résolution ResDH(2004)60 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 21 mars 2002 (définitif le 21 juin 2002) dans l'affaire Stašaitis contre la Lituanie (adoptée par le Comité des Ministres le 12 octobre 2004, lors de
CtEDO 2004-07-20
0,95
AFFAIRE VALASINAS CONTRE LA LITUANIE
Résolution ResDH(2004)44 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 24 juillet 2001 (définitif le 24 octobre 2001) dans l’affaire Valašinas contre la Lituanie (adoptée par le Comité des Ministres le 20 juillet 2004, l
CtEDO 2004-10-12
0,95
AFFAIRE GRAUSLYS CONTRE LA LITUANIE
Résolution ResDH(2004)59 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 10 octobre 2000 (définitif le 10 janvier 2001) dans l'affaire Grauslys contre Lituanie (adoptée par le Comité des Ministres le 12 octobre 2004, lors
CtEDO 2004-07-20
0,95
AFFAIRE GRAUZINIS CONTRE LA LITUANIE
Résolution ResDH(2004)42 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 10 octobre 2000 (définitif le 10 janvier 2001) dans l’affaire Graužinis contre la Lituanie (adoptée par le Comité des Ministres le 20 juillet 2004, l
Sursă