Grauzinis împotriva Lituaniei

Rezoluția ResDH(2004)42 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 octombrie 2000 (definită la 10 ianuarie 2001) în cauza Graućnis împotriva Lituaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004, cu ocazia celei de-a 891-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 10 octombrie 2000 în cauza Grauinis împotriva Lituaniei și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 37975/97) formulată împotriva Lituaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 iulie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Arminas Grauinis, resortisant lituanian, și că Curtea, sesizată cu privire la această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile obiecțiunile legate de faptul că … Având în vedere că, în hotărârea sa din 10 octombrie 2000, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din Convenție,

a declarat că: a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 5 000 litai (LTL) pentru prejudicii morale, 3 000 litai (LTL) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice alte sume care pot fi datorate în temeiul taxei pe valoarea adăugată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de 9,5% la l a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 10 octombrie 2000, având în vedere obligația pe care Lituania o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție În cazul în care, la data de 31 octombrie 2000 și 14 noiembrie 2000, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 10 octombrie 2000, Declar că,

după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Lituaniei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2004)42 Informații furnizate de Guvernul Lituaniei în momentul examinării cauzei Graućnis de către Comitetul de Miniștri Modificări legislative Au fost modificate actele cu putere de lege care au fost în vigoare în momentul reținerii provizorii a reclamantului în 1997 și care au stat la baza încălcării constatate [art. 106 alineatul (3) ]; art. 109 alineatul (1) și art. 372 alineatul (4) din Codul de procedură Penale. La art. 106 alineatul (3) din Codul de procedură penală (versiunea Legii nr. VIII-1488 din 21 decembrie 1999) prevede că persoana aflată în detenție provizorie trebuie să se afle în mod obligatoriu în fața instanței în care se discută chestiunea extinderii duratei detenției provizorii în etapa de luare în custodie publică.

În plus, conform versiunii actuale a articolului 109 din Codul de procedură Penel (versiunea Legii nr. VIII-784, 11 iunie 1998), acțiunile privind legalitatea unei detenții provizorii pot fi formulate de persoana deținută sau de consiliul său, atât în faza de l'instruire, cât și în faza de judecată, o audiere trebuie să aibă loc pentru a examina această acțiune și persoana deținută și consiliul său, sau numai consiliul său, trebuie să fie convocate acolo. Având în vedere efectul direct al Convenției Europene a Drepturilor Omului și al jurisprudenței Curții în fața instanțelor penale lituaniene (a se vedea, de exemplu, în cauze penale: deciziile Curții Supreme din 29 aprilie 2003 - cauza nr. 2 K-322/2003- sau din 16 aprilie 2003 - cauza nr. Septembrie 2003 - cauza nr. 2 K-54/2003), Guvernul Lituaniei estimează că acest articol va fi aplicat în viitoare cauze similare în conformitate cu CEDO și cu jurisprudența Curții.

În cele din urmă, versiunea în vigoare în prezent a articolului lovit alineatul (4) din Codul de Procedură Penalală (versiunea Legii nr. VIII-956 din 10 decembrie 1998) n Hotărârea Curții a fost, de asemenea, publicată în lituaniană în Codul Europos žmogaus teisić komić ir Europos žmogaus teisimo sprendimai billose implorš lietuvos Respabliką (1997/01-2000/01/01, Primas leidimas). Guvernul Lituaniei consideră că, având în vedere aceste evoluții, există un risc mai mare de recerere a încălcării constatate de Curte în prezenta cauză și că Lituania și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2004)42 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 10 octobre 2000 (définitif le 10 janvier 2001) dans l’affaire Graužinis contre la Lituanie (adoptée par le Comité des Ministres le 20 juillet 2004, lors de la 891e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 10 octobre 2000 dans l’affaire Graužinis contre la Lituanie et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 37975/97) dirigée contre la Lituanie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 21 juillet 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Arminas Graužinis, ressortissant lituanien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11,

a déclaré recevables les griefs relatifs au fait qu’il n’avait pas été présenté à plusieurs reprises à un juge au cours de sa détention provisoire et qu’il n’avait pas bénéficié des garanties appropriées nécessaires à un contrôle effectif de la légalité de sa mise en détention ; Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 1er novembre 1998 ; Considérant que dans son arrêt du 10 octobre 2000 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 4, de la Convention ; - a dit qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 5, paragraphe 3, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 5 000 litai (LTL) pour préjudice moral, 3 000 litai (LTL) au titre des frais et dépens, plus tout autre montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée, et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 9,5 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 10 octobre 2000, eu égard à l’obligation qu’a la Lituanie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l’annexe à la présente résolution ; S’étant assuré que les 31 octobre 2000 et 14 novembre 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 10 octobre 2000 ; Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Lituanie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2004)42 Informations fournies par le Gouvernement de la Lituanie lors de l’examen de l’affaire Graužinis par le Comité des Ministres Modifications législatives Les dispositions législatives qui étaient en vigueur lors de la détention provisoire du requérant en 1997 et qui ont été à la base de la violation constatée (article 106, paragraphe 3 ; article 109, paragraphe 1 et article 372, paragraphe 4, du Code de Procédure Pénale) ont été modifiées. L’article 106, paragraphe 3, actuellement en vigueur, du Code de procédure pénale (version de la loi N° VIII-1488 du 21 décembre 1999) dispose que la personne placée en détention provisoire doit obligatoirement comparaître à l’audience durant laquelle est examinée la question de l’extension de la durée de sa détention provisoire au stade de l’instruction préparatoire.

De plus, selon la version actuelle de l’article 109 du Code de Procédure Pénale (version de la loi N° VIII-784 du 11 juin 1998), les recours relatifs à la légalité d’une détention provisoire peuvent être formés par la personne détenue ou son conseil, tant pendant la phase de l’instruction que pendant la phase de jugement, une audience doit avoir lieu afin d’examiner ce recours et la personne détenue et son conseil, ou son conseil seul, doivent y être convoqués. Au vu de l’effet direct de la Convention européenne des Droits de l’Homme et de la jurisprudence de la Cour devant les juridictions pénales lituaniennes (voir par exemple, dans des affaires pénales : décisions de la Cour suprême du 29 avril 2003 -affaire n°2 K-322/2003- ou du 16 septembre 2003 -affaire n°2 K-504/2003), le Gouvernement de la Lituanie estime que cet article sera appliqué dans des futures affaires similaires de façon conforme à la CEDH et à la jurisprudence de la Cour.

Enfin, la version actuellement en vigueur de l’article 372, paragraphe 4, du Code de Procédure Pénale (version de la loi N° VIII-956 du 10 décembre 1998) n’interdit plus d’interjeter appel à l’encontre d’une décision de première instance de placer une personne en détention provisoire, ou modifiant ou révoquant cette décision. Publication L’arrêt de la Cour a en outre été publié en lituanien dans le recueil Europos žmogaus teisių komisijos ir Europos žmogaus teisių teismo sprendimai bylose prieš lietuvos Respubliką (1997/01/01- 2000/01/01, Primas leidimas). L’arrêt a également été transmis aux autorités concernées. Le Gouvernement de la Lituanie estime au vu de ces développements qu’il n’y a plus de risque de répétition de la violation constatée par la Cour dans la présente affaire et que la Lituanie a ainsi rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.