Secțiunea a treia Cerere nr. 76389/01 prezentată de August SACHSENHOFER împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 octombrie 2004 într-o cameră compusă din: dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen, Zupančič Hedigan Gyulumyan, judecători și V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 17 aprilie 2001, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie: Reclamantul, dl August Sachsenhofer, este un resortisant austriac, născut în 1956 și rezident la Behamberg în Austria. Acesta este reprezentat în fața Curții de către firma de avocatură Verstovšek din Celje. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 2 august 1994, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, a intentat o acțiune în despăgubire împotriva unei societăți de asigurări în fața instanței de bază (Temeljno sodišče) din Ljubljana. La 1 septembrie 1997, 18 martie și 9 septembrie 1998, precum și la 22 ianuarie și 12 noiembrie 1999, reclamantul a solicitat instanței să stabilească o audiere. La 27 ianuarie 2001, reclamantul a formulat o acțiune în fața Ministerului Justiției pentru a se plânge de durata procedurii. Pe baza răspunsului pregătit de instanța superioară, Ministerul l-a informat pe reclamant că cauza nu era prioritară și că în a doua jumătate a anului 2001 ar trebui să se desfășoare o ședință. La 9 aprilie 2002, reclamantul s-a adresat din nou ministerului. La 14 iunie 2002, Tribunalul raional Okrajno sodišče a organizat o audiere. - denumirea după reformă) a Ljubljana, unde s-a decis ca reclamantul și mai mulți martori să fie audiați de o instanță austriacă; cererea a fost transmisă Tribunalului austriac prin intermediul ministerelor Justiției slovene și austriace. La 27 decembrie 2002, Ministerul Justiției a transmis Tribunalului raional răspunsul Tribunalului austriac. Curtea rațională din Ljubljana a organizat o audiere la 3 noiembrie 2003 și la 21 noiembrie 2003, tribunalul a desemnat un interpret și a stabilit o audiere pentru 8 decembrie 2003. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său la un proces echitabil, din cauza duratei excesive a procedurii și, în esență, a susținut că nu există o cale de atac internă efectivă privind durata excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție). La 28 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului pârât, semnată de agentul său: "I declaration that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the aplicant, August Sachsenhofer, amount of 4,000 EUR, with a view to securing a friendly settlement of his aplication registered under no. 76389/01. Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses autentificăd with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euro to a bank account named by the aplicant and/or his duly authorised representative. This payment will constitute the final settlement of the case. ... La 28 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului. În capacitatea mea de a face o declarație a autorității de aplicare a aplicației, August Sachsenhofer, I ave taken cognitive of the declaration of the Government of the Republic of Slovenia that they are separed to make to the applicant a payment of 4.000 EUR with a view to conclusion a friendly settlement of his case that orinated in application no. 76389/01. This sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses raported to the case, will be paid in acordance with the terms condited in the said declaration within three months after notation of the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. Having duly consultad the aplicant, I accept that offer and he, in consecvence, waves all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declara that the case has been settled finally. Această declarație este făcută cu o imagine de ansamblu a prietenului cu privire la modul în care Government și I, în agreement with the aplicant, have reached. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
Requête n
o
76389/01
présentée par August SACHSENHOFER
contre la Slovénie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 21 octobre 2004 en une chambre composée de :
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
R.
Türmen,
B.
Zupančič
,
J.
Hedigan
,
M
me
A.
Gyulumyan,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 17 avril 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,
Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante:
Le requérant, M. August Sachsenhofer, est un ressortissant autrichien, né en 1956 et résidant à Behamberg en Autriche. Il est représenté devant la Cour par le cabinet d'avocats Verstovšek de Celje.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 2 août 1994, le requérant, par l'intermédiaire de ses avocats, intenta une action en dommages-intérêts contre une compagnie d'assurances devant le tribunal de base (
Temeljno sodišče
) de Ljubljana.
Les 1
er
septembre 1997, 18 mars et 9 septembre 1998 ainsi que les 22
janvier et 12 novembre 1999, le requérant demanda au tribunal de fixer une audience.
Le 27 janvier 2001, le requérant forma un recours auprès du ministère de la Justice afin de se plaindre de la durée de la procédure. Sur le fondement de la réponse préparé par le tribunal supérieur, le ministère informa le requérant que l'affaire n'était pas prioritaire et qu'une audience devrait être tenue au cours du deuxième semestre de l'année 2001. Le 9 avril 2002, le requérant s'adressa à nouveau au ministère.
Le 14 juin 2002, une audience fut tenue par le tribunal d'arrondissement (
Okrajno sodišče
- l'appellation après la réforme) de Ljubljana, où il fut décidé que le requérant et plusieurs témoins seraient entendus par un tribunal autrichien. La demande fut transmise au tribunal autrichien par le biais des ministères de la Justice slovène et autrichien.
Le 27 décembre 2002, le ministère de la Justice transmit au tribunal d'arrondissement la réponse du tribunal autrichien.
Une audience fut tenue le 3 novembre 2003 par le tribunal d'arrondissement de Ljubljana.
Le 21 novembre 2003, le tribunal désigna un interprète.
Une audience fut fixée pour le 8 décembre 2003.
L'affaire est toujours pendante.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant s'est plaint de la violation de son droit à un procès équitable, en raison de la durée excessive de la procédure.
En substance, il a allégué également l'absence d'un recours interne effectif relatif à la durée excessive de la procédure (article 13 de la Convention).
Le 28 juin 2004, la Cour a reçu du gouvernement défendeur la déclaration suivante, signée par son agent :
« I declare that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the applicant, August Sachsenhofer, amount of 4,000 euros, with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no.
76389/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicant and/or his duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the decision delivered by the Court pursuant to Article
37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case.
...
»
Le 28 juin 2004, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant
:
« 1.
In my capacity as the representative of the applicant, August Sachsenhofer, I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Slovenia that they are prepared to make to the applicant a payment of 4,000 euros with a view to concluding a friendly settlement of his case that originated in application no.
76389/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after notification of the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights.
2.
Having duly consulted the applicant, I accept that offer and he, in consequence, waives all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally.
3.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président