SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 76508/01 prezentată de Rasim SALKIČ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 octombrie 2004 într-o cameră compusă din: domnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen, Zupančič Hedigan Gyulumyan, judecători și V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 8 ianuarie 2001, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie: Reclamantul, dl Rasim Salkič, este un resortisant sloven, născut în 1957 și rezident în Velenje. Acesta este reprezentat în fața Curții de către firma de avocatură Verstovšek din Celje. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 7 aprilie 1992, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, a introdus o acțiune în despăgubire împotriva angajatorului său în fața instanței de muncă asociate (S odišče združenega dela - denumirea de la momentul respectiv) din Celje. La 29 septembrie 1992, tribunalul a ținut o audiere. La 13 aprilie 1993, după o audiere, tribunalul a pronunțat o hotărâre, dându-i o parțială câștig de cauză reclamantului. La 24 mai 1993, reclamantul a solicitat instanței de muncă asociată a Republicii Slovenia. La 27 ianuarie 1994, acesta din urmă a infirmat judecata și a trimis cazul în fața primului judecător. La 21 octombrie 1994 și 30 ianuarie 1995, reclamantul a solicitat instanței muncii (Delovno sodišče - o nouă denumire după reformare) din Celje să țină o audiere. La 6 aprilie 1995, tribunalul a ținut o audiere. La 18 aprilie 1995, tribunalul a numit un expert medical. La 16 noiembrie 1995, având în vedere faptul că expertul nu putea ajunge la audiere, tribunalul l-a amânat. La 22 ianuarie 1996, după o audiere, tribunalul muncii a emis o hotărâre prin care dă parțial câștig de cauză reclamantului. La 17 mai 1996, reclamantul a solicitat recurs la Tribunalul Superior al Muncii și Afacerilor Sociale. La 19 decembrie 1997, Tribunalul Muncii din Celje a suspendat examinarea cazului, dat fiind că între timp a fost inițiată o procedură de lichidare a societății pârâte. La 20 mai 1998, reclamantul a solicitat instanței muncii să reia examinarea cazului. La 8 iunie 1998, acesta din urmă a decis să continue cu procedura. Prin urmare, la 29 iulie 1999 și 5 iulie 2000, reclamantul a solicitat Tribunalului Superior al Muncii și Afacerilor Sociale să examineze apelul său. La 14 septembrie 2000, Tribunalul Superior al Muncii și Afacerilor Sociale a respins apelul reclamantului și a confirmat hotărârea de primă instanță. La 8 noiembrie 2000, reclamantul a formulat o acțiune extraordinară în fața Curții Supreme, care l-a respins la 11 septembrie 2001. Această decizie a fost notificată societății de avocatură Verstovšek la 27 octombrie 2001. În esență, acesta a susținut, de asemenea, că nu a existat o acțiune internă efectivă privind durata excesivă a procedurii (art. 13 din convenție). ÎN DREPT la 28 iunie 2004, Curtea a primit de la guvernul pârât următoarea declarație semnată de agentul său: I declaration that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the application, Rasim Salkič, amount of 3,400 euro, with a view to securing a friendly settlement of his aplication registed under no. 76508/01. Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses autentificăd with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euro to a bank account named by the aplicant and/or his duly authorised representative. This payment will constitute the final settlement of the case. ... La 28 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului. În capacitatea mea de a face o declarație din partea republicării Sloviei, Rasim Salkič, I have taken cognitive of the declaration of the Government of the Republic of Slovia that they are pared to make to the applicant a payment of 3,400 EUR with a view to conclusion a friendly settlement of his case that orinated in application no. 76508/01. This sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses raported to the case, will be paid in acordance with the terms condited in the said declaration within three months after notation of the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. Having duly consultad the aplicant, I accept that offer and he, in consecvence, waves all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declara that the case has been settled finally. Această declarație este făcută cu o imagine de ansamblu a prietenului cu privire la modul în care Government și I, în agreement with the aplicant, have reached. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
Requête n
o
76508/01
présentée par Rasim SALKIČ
contre la Slovénie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 21 octobre 2004 en une chambre composée de :
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
R.
Türmen,
B.
Zupančič
,
J.
Hedigan
,
M
me
A.
Gyulumyan,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 8 janvier 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,
Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante:
Le requérant, M. Rasim Salkič, est un ressortissant slovène, né en 1957 et résidant à Velenje. Il est représenté devant la Cour par le cabinet d'avocats Verstovšek de Celje.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 7 avril 1992, le requérant, par l'intermédiaire de ses avocats, introduisit une action en dommages-intérêts contre son employeur devant le tribunal du travail associé (S
odišče združenega dela -
appellation de l'époque) de Celje.
Le 29 septembre 1992, le tribunal tint une audience. Le 13 avril 1993, après une audience, le tribunal rendit un jugement, donnant partiellement gain de cause au requérant.
Le 24 mai 1993, le requérant interjeta appel devant le tribunal du travail associé de la République de Slovénie. Le 27 janvier 1994, ce dernier infirma le jugement et renvoya l'affaire devant le premier juge.
Les 21 octobre 1994 et 30 janvier 1995, le requérant demanda au tribunal du travail (
Delovno sodišče
- nouvelle appellation après la reforme) de Celje de tenir une audience. Le 6 avril 1995, le tribunal tint une audience. Le 18
avril 1995, le tribunal nomma un expert médical. Le 16 novembre 1995, compte tenu du fait que l'expert ne pouvait pas se rendre à l'audience, le tribunal l'ajourna.
Le 22 janvier 1996, après une audience, le tribunal du travail rendit un jugement donnant partiellement gain de cause au requérant.
Le 17 mai 1996, le requérant interjeta appel devant le tribunal supérieur du travail et des affaires sociales.
Le 19 décembre 1997, le tribunal du travail de Celje suspendit l'examen de l'affaire, étant donné qu'une procédure de liquidation de la société défenderesse avait été engagée entre-temps.
Le 20 mai 1998, le requérant demanda au tribunal du travail de reprendre l'examen de l'affaire. Le 8 juin 1998, ce dernier décida de continuer avec la procédure.
Par conséquent, les 29 juillet 1999 et 5 juillet 2000, le requérant demanda au tribunal supérieur du travail et des affaires sociales d'examiner son appel.
Le 14 septembre 2000, le tribunal supérieur du travail et des affaires sociales rejeta l'appel du requérant et confirma le jugement de première instance.
Le 8 novembre 2000, le requérant forma un recours extraordinaire devant la Cour suprême, qui le rejeta le 11 septembre 2001. Cette décision fut notifiée au cabinet d'avocats Verstovšek le 27 octobre 2001.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant s'est plaint de la violation de son droit à un procès équitable, en raison de la durée excessive de la procédure.
En substance, il a allégué également l'absence d'un recours interne effectif relatif à la durée excessive de la procédure (article 13 de la Convention).
Le 28 juin 2004, la Cour a reçu du gouvernement défendeur la déclaration suivante, signée par son agent :
« I declare that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the applicant, Rasim Salkič, amount of 3,400 euros, with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no.
76508/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicant and/or his duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the decision delivered by the Court pursuant to Article
37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case.
...
»
Le 28 juin 2004, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant
:
« 1.
In my capacity as the representative of the applicant, Rasim Salkič, I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Slovenia that they are prepared to make to the applicant a payment of 3,400 euros with a view to concluding a friendly settlement of his case that originated in application no.
76508/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after notification of the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights.
2.
Having duly consulted the applicant, I accept that offer and he, in consequence, waives all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally.
3.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président