CASE OF IMMOBILIARE SAFFI AGAINST ITALY AND OTHER CASES
CASE OF IMMOBILIARE SAFFI AGAINST ITALY AND OTHER CASES (CtEDO, 2004)
Rezoluția provizorie ResDH(2004)72 cu privire la nerespectarea ordonanțelor de expulzie judiciară împotriva chiriașilor din Italia (Immobiliare Saffi, hotărârea din 28 iulie 1999 și alte cazuri – a se vedea lista anexată) (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 8 decembrie 2004 la a 906-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea apendicele II) transmis Comitetului de miniștri în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție, care se referă la încălcări repetate de către Italia de la art. 6 (dreapta la o audiere) a Convenției și la art. 1 din Protocolul nr. 1 (dreapta la bucurarea pașnică a bunurilor) având în vedere incapacitatea reclamanților să își recupereze proprietățile din cauza incapacității prelungite de a executa hotărârile interne care ordonă expulzarea chiriașilor; reamintind faptul că neîndeplinirea ordinilor de judecată în aceste cazuri a fost rezultatul fie a unei legislații de suspendare, fie a unei impuneri uimitoare sau pur și simplu a incapacității reclamanților de a obține asistență de la poliție și că nu au existat măsuri satisfăcătoare care să permită reclamanților să stabilească răspunderea statului și să obțină compensații pentru întârzieri sau lipsă de aplicare; întrucât numărul mare de încălcări constatate de organele Convenției din 1997 (140) și numărul și mai mare de cazuri similare soluționate în soluții prietenoase în fața Curții (160) dezvăluie existența unei probleme structurale grave și persistente; reamintind că obligația tuturor statelor de a respecta hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 46, alin. (1) din Convenție implică obligația de a adopta măsuri individuale de eliminare a consecințelor încălcării drepturilor reclamanților, precum și măsuri generale de prevenire a repetării încălcărilor similare cu cele constatate de Curte; Subliniind faptul că necesitatea de a adopta astfel de măsuri este cu atât mai mare precauție având în vedere timpul care a trecut de la primele încălcări în acest sens și atrage atenția în acest sens asupra Rezoluțiilor și Declarațiilor Comitetului în vederea asigurării eficacității pe termen lung a Curții Europene a Drepturilor Omului și a îmbunătățirii executării hotărârilor sale (a se vedea, în special, Res(2004)3); având în vedere informațiile furnizate de Italia cu privire la măsurile luate până în prezent (a se vedea apendicele I la prezenta rezoluție); constatând cu îngrijorare că, în ciuda reformelor legislative adoptate în 1998, problemele care au dus la aceste cazuri nu au fost rezolvate, așa cum a demonstrat în continuare fluxul continuu al noilor cereri în fața Curții și încălcările proaspete pe care le constată pe o bază sistematică; constatând cu interes faptul că un remediu intern pus în aplicare în temeiul principiului „Legea Pint” permite, în principiu, un anumit grad de compensare pentru întârzieri în aplicare și, prin urmare, poate îmbunătăți, dacă este doar temporar, situația proprietarilor în cauză; Cu toate acestea, regretând faptul că absența unei soluții generale la problema de bază înseamnă că Italia este încă obligată să continue să adopte legislația de suspendare a executării ordinelor de evacuare emise în favoarea proprietăților și că această suspendare a executării a fost extinsă din nou până la 31 octombrie 2004 pentru anumite categorii de chiriași din orașele majore (Decret legislativ nr. 240/2004 din 13 Septembrie 2004); subliniind, în special, faptul că acest nou decret legislativ care suspendă aplicarea respectării a trei luni după hotărârea Curții Constituționale italiene din 28 mai 2004 a avertizat împotriva proaspătei legislații care suspendă executarea ordonanțelor de evacuare, care ar fi incompatibil cu obligația constituțională a unei proceduri de lungime rezonabilă; Deplorând faptul că, chiar și în cazurile în care Curtea Europeană a constatat încălcări ale drepturilor omului, o serie de solicitanți nu au fost încă în măsură să își recupereze proprietățile și că eșuarea de aplicare a ordonanțelor de judecată emise în favoarea lor a persistat de mulți ani; Amintind, după cum a declarat Curtea, faptul că nerespectarea hotărârilor instanțelor naționale este probabilă „a conduce la situații incompatibile cu principiul statului de drept pe care statele contractante le-au angajat să le respecte atunci când au ratificat Convenția” [1] reamintind că, prin urmare, statul italian trebuie să găsească soluțiile necesare pentru protejarea intereselor chiriașilor vulnerabile, fără a încălca în mod constant dreptul legitim al proprietarilor în temeiul Convenției de a fi eliberate în favoarea lor de către instanțele italiene; URGĂ autoritățile italiene să pună capăt fără întârziere încălcărilor Convenției constatate de Curtea Europeană în cazurile în care reclamanții continuă să fie confruntați cu neexecutarea hotărârilor interne și, prin urmare, nu sunt în măsură să își recupereze proprietățile (a se vedea cazurile indicate în tip îndrăzneț în apendicele II); CONSIDERĂ recenta hotărâre a Curții Constituționale italiene din 28 mai 2004 subliniind problemele grave legate de drepturile omului care vor fi susținute de legislația care suspendă aplicarea respectării legislației și încurajează autoritățile italiene să intensifice eforturile lor de a da efect deplin în Italia la Convenția și hotărârile Curții Europene; ÎNSPLICA Guvernului italian să acorde prioritate soluționarea problemelor structurale care au dus la încălcările constatate în aceste cazuri în vederea îndeplinirii obligațiilor sale în temeiul Convenției fără întârziere; Prin urmare, încorporează autoritățile italiene: adoptarea unor măsuri eficace pentru remedierea problemelor din sectorul locuințelor, în special în orașele dens populate, fără, totuși, să se recurgă la legislația care împiedice aplicarea măsurilor; să se asigure că poliția este angajată în timp util pentru a executa ordinele de evacuare; să adopte măsuri legislative sau de altă natură pentru a se asigura că autoritățile și funcționarii respectă de fapt hotărârile finale ale instanței; să consolideze sistemul de remediere în ceea ce privește nerespectarea ordonanțelor judiciare pentru a permite tuturor părților rănite să stabilească răspunderea statului și să obțină compensații satisfăcătoare pentru pierderile cauzate de acest eșec; Solicită guvernului să țină Comitetul informat cu privire la progresele înregistrate în fiecare dintre punctele de mai sus și asupra efectelor practice ale măsurilor adoptate, în special prin furnizarea de statistici privind tendințele numărului de ordine de evacuare neexecute; ÎNSCRIEREA Guvernului pentru a se asigura că această rezoluție este difuzată în mare măsură în Italia către Parlament, departamentele guvernamentale relevante și instanțelor, astfel încât să atragă atenția asupra obligațiilor lor în temeiul Convenției și a hotărârilor Curții Europene; DECIDE să continue să monitorizeze executarea hotărârilor în cauză până la momentul în care Italia respectă aceste hotărâri și să relueze analiza progreselor înregistrate în cel târziu un an. Apendicele I la Rezoluția Provisională ResDH(2004)72 Informații furnizate de Guvernul Italiei în timpul examinării cazurilor enumerate mai jos de Comitetul de Miniștri Pentru a evita încălcări proaspete ale Convenției din cauza nerespectării prelungite a ordonanțelor de evacuare: 1) În decembrie 1998 a fost adoptată o lege (Legea nr. 431/98 „Regulamentul privind închirierea și vacanța locuințelor” ), care stabilește, printre altele , condițiile, procedurile și termenele de executare pentru ordinele de evacuare. În temeiul acestei legi, este acum autoritatea judiciară ( Tribunale ) mai degrabă decât autoritatea administrativă ( Prefetto ) care reglementează dreptul proprietarilor de a obține asistență de la poliție pentru executarea ordonanțelor de expulzare: ordinul de judecată care stabilește data expulzării autorizează judecătorul să solicite asistență de poliție pentru executarea expulzării. Odată ce instanța a stabilit o dată pentru executarea ordinului de evacuare, chiriașul poate face o singură cerere pentru o prelungire de până la șase luni. Data expulzării poate fi amânată până la o perioadă maximă de opt luni dacă chiriașul este cu vârsta de 65 de ani sau peste, are cinci sau mai mult copii dependente, este înregistrată pe o „lista de mobilitate” (lista de mobilitate ) după despăgubire, beneficiază de beneficii de șomaj sau de o alocație în loc de salariu, este chiriașul recunoscut oficial de cazare la prețuri scăzute sau este proprietarul unei locuințe în construcție sau al unei locuințe ocupate de chiriași împotriva cărora procedurile de evacuare sunt în curs de desfășurare. Această prelungire se aplică, de asemenea, în cazul în care chiriașul sau un membru al familiei sale care locuiește cu el de cel puțin șase luni are o invaliditate sau este bolnav terminal. Solicitările pentru șederi de executare trebuie examinate de către instanțe în termen de opt zile. De asemenea, legea stabilește reglementări provizorii privind ordinele de evacuare care erau deja aplicabile atunci când a intrat în vigoare. În special, acestea au permis încheierea procedurii de evacuare în cazul în care s-a ajuns la un acord între proprietarii și chiriași cu privire la închirieri renegociate. 000 pe an, numărul cererilor de executare a ordinelor de expulsie a scăzut cu 23,64% din 1998 până în 1999, adică de la 126 011 la 96 219, iar numărul procedurilor de expulsie a scăzut de la 50 226 în 1997 la 37 610 în 2002. Legea include, de asemenea, măsuri pentru a spori furnizarea de cazare închiriată, astfel încât să fie mai ușor pentru chiriașii evacuați să găsească locuințe noi. Septembrie 2001, Curtea Constituțională a declarat inconstituțională o dispoziție din Legea nr. 431/98 care restricționează dreptul de a fi executat ordinele de evacuare atunci când proprietarii nu erau în conformitate cu obligațiile fiscale (decizia nr. 333/01). 2) La Hotărârea nr. 155/2004 (28/05/2004), Curtea Constituțională a decis că suspendarea legislativă a expulzărilor locative ar putea fi justificată, cu condiția ca aceasta să fie aplicată doar pentru o perioadă limitată. De asemenea, a stat că, în cazul în care parlamentul italian a adoptat măsuri proaspete de acest tip după 30 iunie 2004 (data ultimei prelungiri legislative a suspendării expulzărilor), aceste măsuri ar fi neconstituționale și ar încălca obligația procedurii de a avea o lungime rezonabilă. 3) Măsurile de compensare a proprietăților în cazul executării întârziere a ordinilor de expatriare: la 22 iulie 1999 (ipoteza nr. 500/99), Curtea de Cassare a hotărât că o compensare ar putea fi plătită pentru pierderile care rezultă din deciziile ilegale de către autoritățile, de exemplu în cazul asistenței de poliție în cazul executării ordinilor de exhibiție fiind refuzată din motive ilegale. În cazul în care executarea ordinelor de expatriare este suspendată sau amânată prin lege sau prin hotărârea instanței, proprietarii au dreptul la plata chiriei cu 20% plus orice ajustare necesară pentru inflație (Legea nr. 61/1989). În temeiul hotărârilor Curții Constituționale la 25 octombrie 2000 (Jurnalul nr. 482/00) și Curții de cassare la 7 noiembrie 2002 (juriul nr. 15621), această compensație poate fi ajustată în sus de către instanțe pentru a ține seama de pierderea suferită efectiv de proprietari (care trebuie să furnizeze dovezile lor) pentru orice perioadă în care neexecutarea ordinilor de evacuare nu a fost bazată pe lege, ci a fost rezultatul conduitii chiriașilor. În hotărârea nr. 13628 din 22 Iulie 2004, Curtea de Cassare a precizat, de asemenea, că dovada pierderii suferite efectiv ar putea fi bazată pe presunții, de exemplu, pe posibilitatea de a lăsa proprietatea pentru o închiriere mai mare. În urma hotărârii Curții de Cassare nr. 11046/02 din 18 iunie 2002 (confirmată într-o hotărâre Curții de Cassare din 22 de judecată) Octombrie 2002), proprietarii au, de asemenea, dreptul la compensare din partea statului pentru întârzieri necorespunzătoare în executarea ordinilor de expatriare, în temeiul „Pinto Lew” (nr. 89/01). Acesta prevede deja compensații în cazul unei lungimi necorespunzătoare a procedurilor judiciare în încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În hotărârea nr. 11046/02, Curtea de Cassare a hotărât că „Legea Pinto” se aplică, de asemenea, în cazurile în care încălcarea dreptului la proceduri cu o lungime rezonabilă rezultă din „opțiuni legislative care ar putea duce la durata procedurii mai puțin decât rezonabile”, în încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. 4) Începând cu iunie 2001, Ministerul Italian al Interniului a intrat în contact cu celelalte departamente relevante în vederea identificării unor măsuri suplimentare mai eficiente la nivel administrativ și legislativ, în special în ceea ce privește simplificarea procedurilor. 5) Începând cu noiembrie 2003, Ministerul Infrastructurii și Transporturilor și-a instruit biroul legislativ să studieze posibilele măsuri de echilibrare a protecției interesului public și a drepturilor proprietarilor. 6) Mai mult, hotărârea din cazul Immobiliare Saffi a fost publicată în jurnalul juridic, Rivista internazionale dei diritti dell'uomo, nr. 1/2000, pp. 252-265. Guvernul va ține în mod natural Comitetul de Miniștri informați cu privire la orice evoluție referitoare la problemele de mai sus, în special în ceea ce privește creșterea ofertei de cazare închiriată și a procedurilor în fața Curții Constituționale privind constituționalitatea situației actuale. Apendicele II la Rezoluția interimar ResDH(2004)72 Lista cauzelor (număr total: 140) Cazurile pentru care autoritățile nu au pus capăt încălcărilor constatate de Curtea Europeană apar în îndrăzneț) [] 22774/93 Immobiliare Saffi, hotărârea din 28/07/99 66441/01 A.G. nr. 4, hotărârea din 09/10/03, finală la 09/01/04 22534/93 A.O., hotărârea din 30/05/00, finală la 30/08/00 20177/92 Aldini, Resoluție intérimaire DH(97)413 du 17/09/97 30878/96 Alfano, hotărârea din 11/12/03, finală la 11/03/04 38011/97 Aponte, hotărârea din 17/04/03, final la 17/07/03 355550/97 Auditor, hotărârea din 19/12/02, finală la 19/03/03 66920/01 Battistani, hotărârea din 31/07/03 64258/01 Bellini, hotărârea din 29/01/04/64098/00 Bellini Franco nr. 2, hotărârea din 11/03/2004, finală la 11/06/2004 37110/97 Bertuccelli Marco, hotărârea din 04/12/03, finală la 04/03/04 65413/01 Bonamassa, hotărârea din 02/10/03, final la 02/01/04 62849/00 Brienza, hotărârea din 16/10/03, finală la 16/01/04 34999/97 C. Spa, hotărârea din 03/04/03, finală la 03/07/03 35428/97 C.T. nr. 2, hotărârea din 09/01/03, final la 09/04/03 63947/00 Calosi, hotărârea din 16/10/03, final la 16/01/04 61665/00 Calvanese și Spitaletta, hotărârea nr. 04/12/03, finală la 04/03/04 59636/00 Calvo, hotărârea nr. 11/03/2004, finală la 11/06/2004 28724/95 Capitanio, hotărârea nr. 11/07/02, final la 11/10/02H46-801 4506/98 Capurso, hotărârea nr. 03/04/03, final la 03/07/03 48842/99 Carbone Anna, hotărârea nr. 22/05/03 31925/96 Carignani, hotărârea nr. 11/12/03, final la 11/03/04 35777/97 Carloni și Bruni, hotărârea din 09/01/03, finală la 09/04/03 34819/97 Cau, hotărârea din 15/11/02, final la 15/02/03 56717/00 Cavicchi și Ruggeri, hotărârea din 30/10/03, finală la 30/01/04 3442/97 Ciccariello Franca, hotărârea din 09/01/03, final la 09/04/03 30879/96 Ciliberti Raffaele, hotărârea din 15/11/02, final la 15/02/03 36268/97 Clucher nr. 2, hotărârea din 17/04/03, final la 24/09/03 45356/99 Conti Lorenza, hotărârea din 10/07/03, finală la 03/12/03 63938/00 Cucinotta Rosario și Giovanni, hotărârea din 30/10/03, finală la 30/01/04 32589/96 D.V. nr. 2, hotărârea din 15/11/02, finală la 15/02/03 61667/00 D'Aloe și alții, hotărârea din 13/11/03, finală la 13/02/04 33113/96 D'Ottavi, hotărârea din 17/07/03, finală la 17/10/03 37117/97 De Benedittis, hotărârea din 17/04/03, finală la 17/07/03 59634/00 De Gennaro, hotărârea din 31/07/03, finală la 31/10/03 41427/98 Del Beato, hotărârea din 03/04/03, finală la 03/07/03 36254/97 Del Sole, hotărârea din 17/07/03, finală la 17/10/03 37511/97 Di Matteo, hotărârea din 11/12/03, finală la 11/03/04 34658/97 E.P. nr. 4, hotărârea din 09/01/03, finală la 09/04/03 30883/96 Esposito Paola, hotărârea din 19/12/02, finală la 19/03/03 58413/00 Fabbri, hotărârea 04/12/03, finală 04/03/04 48145/99 Fabi, hotărârea 17/04/03, finală 17/07/03 63523/00 Federici C. și L., hotărârea 09/10/03, finală 09/01/04 62764/00 Federici Mario și alții, hotărârea 04/12/03, finală 04/03/04 39735/98 Fegatelli, hotărârea 03/04/03, finală 03/07/03 63408/00 Ferroni Rossi, hotărârea 31/07/03, finală 31/10/03 60464/00 Fezia și alții, hotărârea din 31/07/03, finală la 31/10/03 33909/96 Fiorani, hotărârea din 19/12/02, finală la 19/03/03 34454/97 Fleres, hotărârea din 19/12/02, finală la 19/03/03 3257/96 Folli Carè, hotărârea din 15/11/02, finală la 15/02/03 33376/96 Folliero, finală la 19/03/03 48171/99 Fossi și Mignolli, hotărârea din 04/03/04, finală la 04/06/04 31740/96 G. și M., hotărârea din 27/02/03, finală la 27/05/03 43580/98 G.G. nr. 6, hotărârea din 03/04/03, finală la 09/07/03 22671/93 G.L. nr. 4, hotărârea din 03/08/00, finală la 03/11/00 59635/00 Gamberini Mongenet, finală la 06/11/03, finală la 06/02/04 59454/00 Gatti și alții, hotărârea din 31/07/03, final la 31/10/03 63417/00 Gelsomini Sigeri S.r.L., hotărâre din 18/12/03, finală la 18/03/04 32662/96 Geni Srl, hotărârea din 19/12/02, finală la 19/03/03 53233/99 Ghelardini și Brunori, hotărârea din 09/10/03, finală la 09/01/04 28272/95 Ghidotti, hotărâre din 21/02/02, finală la 21/05/02 31663/96 Giagnoni și Finotello, finală la 19/03/03 62842/00 Giuliani, final la 04/12/23, final la 04/03/04 63514/00 Giunta, hotărâre din 04/12/03, final la 04/03/04 32006/96 Gnecchi și Barigazzi, hotărârea din 15/11/02, finală la 15/02/03 32374/96 Guidi I. și F., hotărârea din 19/12/02, finală la 19/03/03 32766/96 Immobiliare Sole Srl, finală la 19/12/02/03 34442/97 Indelicato Antonio, finală la 06/11/03/04 64151/00 Kraszewski, hotărârea din 31/07/03, finală la 31/10/03 32392/96 L. și P.1, hotărârea din 15/11/02, final la 15/02/03 33696/96 L. și P. 2, hotărârea din 19/12/02, finală la 19/03/03 32542/96 L.B. nr. 3, hotărârea din 15/11/02, finală la 15/02/03 41610/98 L.M. nr. 7, hotărârea din 03/04/03, finală la 03/07/03 62020/00 La Paglia, finală la 31/07/03 63336/00 Lari, finală la 09/10/03, finală la 09/01/04 52071/99 Leonardi Anselmo, finală la 04/12/03, finală la 04/03/04 60659/00 Lerario, hotărârea 04/12/03, finală la 04/03/04 64254/01 Liguori, hotărârea 11/12/03, final la 11/03/04 36149/97 Losanno și Vanacore, hotărârea 17/04/03, final la 17/07/03 21463/93 Lunari, hotărârea 11/01/01, final la 11/04/01 32391/96 M.C. nr. 11, hotărârea 19/12/02, final la 19/03/03 31923/96 M.P., hotărârea 19/12/02, final la 19/03/03 42343/98 Malescia, hotărârea din 03/04/03, finală la 03/07/03 31548/96 Maltoni, hotărârea din 15/11/02, finală la 15/02/03 60388/00 Marigliano, hotărârea din 31/07/03, finală la 31/10/03 35088/97 Marini E., C., A.M., R. și S., hotărârea din 09/01/03, final la 09/04/03 31129/96 Merico, hotărârea din 15/11/02, final la 15/02/03 58408/00 Miscioscia, hotărârea din 31/07/03, final la 31/10/03 61995/00 Montanari, hotărârea din 11/03/2004, finală la 11/06/2004 58191/00 Mottola, hotărârea din 22/05/03, finală la 22/08/03 62848/00 Nicolai, hotărârea din 27/11/03, finală la 27/02/04 35024/97 Nigiotti și Mori, hotărârea din 17/04/03, finală la 17/07/03 24650/94 P.M. nr. 1, hotărârea din 11/01/01, finală la 05/09/01 34998/97 P.M. nr. 2, hotărârea din 17/04/03, final la 17/07/03 15919/89 Palumbo, hotărârea din 30/11/00, finală la 01/03/01 3708/97 Pannocchia, hotărârea din 17/04/03, finală la 17/07/03 46161/99 Pepe Giuseppa, hotărârea din 17/04/03, finală la 17/07/03 60431/00 Petitta, hotărârea din 04/12/03, finală la 04/03/04 63543/00 Petrini Fernando, hotărârea din 27/11/03, final la 27/02/04 59273/00 Picone, hotărârea din 11/03/2004, finală la 11/06/2004 57635/00 Poci, hotărârea 04/12/03, finală 04/03/04 60391/00 Pollifrone, hotărârea 11/03/2004, finală 11/06/2004 59367/00 Pozzi, hotărârea 04/12/03, finală 04/03/04 59539/00 Pulcini, hotărârea 17/04/03, finală 17/07/03 67412/01 Ragone, finală 02/10/03, 02/01/04 67796/01 Recchi, hotărâre 04/12/03, finală 04/03/04 32385/96 Ricci Onorato, hotărârea din 17/07/03, final la 17/10/03 55388/00 Rispoli, hotărârea din 30/10/03, final la 30/01/04 50293/99 Robba, hotărârea din 09/10/03, final la 09/01/04 36249/97 Rosa Massimo, hotărârea din 17/07/03 55725/00 Rosati, hotărârea din 17/07/03, final la 17/10/03 30530/96 Rossi Luciano, hotărârea din 15/11/02, final la 15/02/03 59538/00 Sabatini și Di Giovanni, hotărârea 02/10/03, finală la 02/01/04 32644/96 Sanella, hotărârea 19/12/02, final la 19/03/03 59537/00 Savio Delfino, hotărârea 16/10/03, final la 16/01/04 31012/96 Savio, final la 19/12/02, final la 19/03/03 56924/00 Scalera, final la 13/11/03, final la 13/02/04 6182/00 Scamaccia, final la 04/12/03, final la 04/03/04 63414/00 Scaravaggi, hotărârea din 04/12/03, finală la 04/03/04 33227/96 Scurci Chimenti, hotărârea din 19/12/02, final la 19/03/03 58607/00 Serafini, hotărârea din 16/10/03, final la 16/01/04 47703/99 Serni, hotărârea din 09/10/03, final la 09/01/04 65120/01 Siena Antonio, hotărârea din 11/03/2004, final la 11/06/2004 644449/01 Soc. De.ro.sa., hotărârea din 04/12/03, final la 04/03/04 40465/98 Sorrentino Prota, hotărârea din 29/01/04, final la 29/04/04 61666/00 Spalletta, hotărârea din 04/12/03, final la 04/03/04 31223/96 T.C.U., hotărârea din 15/11/02, finală la 15/02/03 23424/94 Tanganelli, hotărârea din 11/01/01, final la 11/04/01 47758/99 Tassinari, hotărârea din 16/10/03, final la 16/01/04 62000/00 Tempesti Chiesi și Chiesi, hotărârea din 31/07/03, final la 31/10/03 62844/00 Todaro, hotărârea nr. 04/12/03, finală la 04/03/04 35637/97 Tolomei, hotărârea nr. 09/01/03, finală la 09/04/03 33252/96 Tona, hotărârea nr. 15/11/02, finală la 15/02/03 33204/96 Tosi, hotărârea nr. 15/11/02, finală la 15/02/03 33692/96 Trano, finală la 17/07/03, final la 17/10/03 30972/96 V.T., hotărâre la 15/11/02, final la 15/02/03 66373/01 Vietri, finală la 04/12/03, final la 04/03/04 48730/99 Voglino, hotărârea din 22/05/03, finală la 22/08/03 36377/97 Zannetti, hotărârea din 17/04/03, finală la 17/07/03 3606/97 Zazzeri, hotărârea din 19/12/02, finală la 19/03/03 [1] Hornsby c. Grecia, hotărârea din 19 martie 1997, punctul 40. [] În celelalte cazuri , reclamanții au recuperat apartamentele între 1992 și 2003, adică între 4 și 17 ani de la eliberarea deciziilor de de evacuare.