SIX CASES AGAINST ITALY (SEE APPENDIX) RELATING TO THE FAILURE TO ENFORCE JUDICIAL EVICTION ORDERS AGAINST TENANTS

Rezoluția ResDH(2004) privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 ianuarie, 10 aprilie, 17 aprilie, 9 octombrie și 27 noiembrie 2003 (Rezoluție de bunăvoire) în șase cazuri împotriva Italiei (a se vedea apendicele) privind neexecutarea ordonanțelor de expatriare judiciară împotriva chiriașilor (aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 aprilie 2004 la cea de-a 879-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului prezentate în cele șase cazuri enumerate în apendicele prezentei rezoluții și transmise imediat Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că aceste cazuri au apărut în cererile (a se vedea apendicele) împotriva Italiei, depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului între 18 iulie 1996 și 26 mai 1998 în temeiul articolului 25 anterior din convenție de cinci resortisanți italieni și o societate italiană de răspundere limitată,

și că Curtea a sesizat cazurile în temeiul articolului 5 alineatul (1) 2 din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerile reclamanților cu privire la incapacitatea prelungită de a recupera posesia apartamentelor lor, prin lipsa de asistență de poliție în aplicarea de ordine de expulzare judiciară împotriva chiriașilor, precum și lungimea excesivă a procedurii de expulzare; întrucât, în hotărârile privind aceste cazuri, Curtea, după ce a luat notă oficială de soluții prietenoase atinse de Guvernul Statului pârât și de reclamanții, și după ce s-a constatat că soluțiile s-au bazat pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată aceste cazuri din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o nouă ședință a cazurilor de la Marea Camera; întrucât, în cadrul aranjamentelor prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul italian va plăti reclamanților anumite sume (a se vedea apendicele), în termen de trei luni de la notificarea hotărârilor; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție,

executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere faptul că, la datele indicate în apendice, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluțiile prietenoase și că nu este necesară nicio altă măsură în prezent pentru a se conforma hotărârii Curții; Amintind că, în ceea ce privește plângerile reclamanților declarate admisibile în aceste cazuri, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea mai multor hotărâri ale Curții (în special hotărârea Immobiliare Saffi din 28 iulie 1999) și deciziile Comitetului de Miniștri, în temeiul articolului 32 din Convenție, constatând în special o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, având în vedere neexecuția prelungită a ordonanțelor judiciare de expulzare a chiriașilor; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de Miniștri că învegheau noi măsuri generale (în plus față de adoptarea, în decembrie 1998, a legii nr. 431/98 „Reguli privind închirierea și reședința locuințelor”, care stabilește printre altele, condițiile,

modalitățile și termenele pentru punerea în aplicare a procedurii de evacuare) pentru a pune capăt problemei grave de neexecuție a ordonanțelor de evacuare judiciară, astfel încât să se prevenească noi încălcări similare celor deja constatate în cazurile menționate mai sus, Declară, pe baza informațiilor furnizate de Guvernul Italiei, că Comitetul de Miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în aranjamentele prietenoase achiziționate în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluție ResDH(2004)21 Detalii privind soluțiile prietenoase: Cazul hotărârii Suma totală Data plății Cecchi II 37888/97 09/01/2003 000 euro 08/04/2003 Di Tullio 34435/97 09/01/2003 500 euro 08/04/2003 G.A.

V. 40453/98 09/10/2003 085 euro 28/01/2004 Giannatiempo 35969/97 17/04/2003 150 euro 09/07/2003 Istituto Nationale Cazul Srl 4193/98 41935/98 4273/98 27/11/2003 085 euro 585 euro 085 euro 04/02/2004 Tamma 43616/98 10/04/2003 500 euro 27/06/2003

Resolution ResDH(2004) 21 concerning the judgments of the European Court of Human Rights of 9 January, 10 April, 17 April, 9 October and 27 November 2003 (Friendly settlements) in six cases against Italy (see appendix) relating to the failure to enforce judicial eviction orders against tenants (Adopted by the Committee of Ministers on 22 April 2004 at the 879th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgments of the European Court of Human Rights delivered in the six cases listed in the appendix to this resolution and immediately transmitted to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that these cases originated in applications (see appendix) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights between 18 July 1996 and 26 May 1998 under former Article 25 of the Convention by five Italian nationals and an Italian limited liability company, and that the Court, seised of the cases under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the applicants’ complaints concerning their prolonged inability to recover possession of their apartments,

through lack of police assistance in enforcing judicial eviction orders against the tenants as well as the excessive length of the eviction proceedings; Whereas in the judgments concerning these cases the Court, after having taken formal note of friendly settlements reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlements were based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols, decided unanimously to strike these cases out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the cases before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlements it was agreed that the Italian Government would pay the applicants certain sums (see appendix), within three months as from the notification of the judgments; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, on the dates indicated in the appendix, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the friendly settlements and that no other measure was required in the present cases to conform to the Court’s judgment; Recalling that, as regards the applicants’ complaints declared admissible in these cases, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of several judgments of the Court (in particular the judgment Immobiliare Saffi of 28 July 1999) and decisions of Committee of Ministers, under former Article 32 of the Convention, finding in particular a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the prolonged non-enforcement of judicial orders for eviction of tenants; Whereas, in this connection, the Italian authorities informed the Committee of Ministers that they were envisaging new general measures (in addition to the adoption, in December 1998, of the law No. 431/98 “Regulations concerning the renting and the repossession of housing”, which sets inter alia the conditions,

modalities and deadlines for the implementation of eviction proceedings) in order to put to an end the serious problem of non-enforcement of judicial eviction orders, so as to prevent new violations similar to those already found in the above-mentioned cases, Declares, on the basis of the information supplied by the Government of Italy, that the Committee of Ministers has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in the friendly settlements reached in these cases. Appendix to Resolution ResDH(2004)21 Details about the friendly settlements: Case Date of the judgment Total sum Date of payment Cecchi II 37888/97 09/01/2003 12 000 euros 08/04/2003 Di Tullio 34435/97 09/01/2003 4 500 euros 08/04/2003 G.A.

V 40453/98 09/10/2003 7 085 euros 28/01/2004 Giannatiempo 35969/97 17/04/2003 10 150 euros 09/07/2003 Istituto Nationale Case Srl 41932/98 41935/98 42732/98 27/11/2003 3 085 euros 3 585 euros 4 085 euros 04/02/2004 Tamma 43616/98 10/04/2003 6 500 euros 27/06/2003