CASE OF DODOS v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF DODOS v. CROATIA (CtEDO, 2004)
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE DODOŠ v. CROATIA (Doc. nr. 9720/02) JUGGUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG decembrie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Dodoš v. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Botoucharova Kovler, judecătorii și judecătorii Secțiunii Nielsen Grefier care au deliberat în privat la 18 noiembrie 2004, emite următoarea hotărâre, adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 9720/02) împotriva Republicii Croația depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți croați, dl Jovica Dodoš și dna Darinka Dodoš („reclamanții”), la 7 februarie 2002. Reclamanții au fost reprezentați de dl A. Nobilo, avocat care practică la Zagreb. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna L. Lukina-Karajković. Reclamanții au plâns că promulgarea legii privind obligațiile civile (modificațiile) din 1996 a încălcat dreptul de acces la instanță garantat de art. 6 § 1 din Convenție și dreptul lor la un remediu eficace garantat de art. 13 din Convenție. Prin decizia din 16 decembrie 2003, Curtea a declarat reclamațiile reclamanților admisibile. La 11 martie și la 21 iunie 2004, Guvernul și, respectiv, reclamanții au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamanții s-au născut în 1953 și, respectiv, 1959 și trăiesc în Varaždin, Croația. La 5 decembrie 1991, casa reclamanților din Nedeljanec, Croația, a fost explodat de necunoscuti infractori. La 14 noiembrie 1994, reclamanții au inițiat o procedură civilă în fața Curții Municipale Varaždin ( Općinski sud u Varaždinu ) cerând daune din partea Republicii Croația pentru proprietatea lor deteriorată. În temeiul Legii privind obligațiile civile (Amendamente) 1996 ( Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima , Jurnalul Oficial nr. 7/1996 din 26 ianuarie 1996), Curtea Municipală Varaždin a continuat procesul la 17 septembrie 1996. 10. Acțiunea reluată la 24 octombrie 2003 în conformitate cu „Damajul din Actele Teroristice și Demonstrații Publice 2003” (Zcacon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terarističkih akata i javnih demontracija , Gazette Oficial nr. 117/2003 din 23 iulie 2003). 11. La 11 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, Guvernul Croației oferă să plătească exgrație 10 000 EUR dlui Jovica Dodoš și dnei Darinka Dodoš. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, convertite în moneda națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care nu a plătit această sumă în perioada de trei luni menționată, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. În plus, Guvernul se angajează să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 12. La 21 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitanți: „Not că Guvernul Croației este pregătit să plătească ex-grația suma de EUR. 10 000 de persoane care acoperă prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, convertite în monedă națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile, dlui Jovica Dodoš și dnei Darinka Dodoš, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Reclamanții acceptă propunerea și renunțe la orice alte cereri împotriva Croației în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Reclamanții declară că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. Reclamanții se angajează, de asemenea, să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 13. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 14. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să elimine cazul din lista de cazuri; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 9 decembrie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului