CASE OF WILLE AGAINST LIECHTENSTEIN

Rezoluția ResDH(2004)84 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999 în cazul Wille împotriva Liechtensteinului (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004 la a 906-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Wille pronunțată la 28 Octombrie 1999 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 28396/95) împotriva Liechtensteinului, depusă la 25 august 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Herbert Wille, un național Liechtenstein, și că Comisia a declarat admisibile plângerile că dreptul său la libertate de exprimare a fost încălcat, că nu a avut acces la un tribunal pentru protecția reputației sale profesionale, că nu a avut acces la un remediu în fața unei autorități naționale și că a fost discriminat în funcție de opinia sa juridică; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții de către Comisie și, respectiv, de către Guvern la 24 și 27 octombrie 1998, în temeiul articolelor anterioare 32 alineatul (1) și 47 din convenție; întrucât în hotărârea sa din 28 octombrie 1999 Curtea: deținută, cu 16 voturi împotrivă una, că s-a încălcat art. 10 din convenție; deținută, cu 16 voturi împotrivă una, că s-a încălcat art. 13 din Convenție; - deținută, în unanimitate, că nu este necesar să se examineze dacă s-a încălcat art. 6 din Convenție și art. 14 luat coroborat cu art. 10; deținut, în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 10.000 de franci elvețieni în ceea ce privește prejudiciile morale și 91 014 05 de franci elvețieni în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 5% ar fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; a respins, în unanimitate, restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Liechtensteinului în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări de la fel ca cele stabilite în prezenta hotărâre; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere faptul că, la 24 februarie 2000, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 28 octombrie 1999, și că dobânzile nejustificate, denumite 373,60 franci elvețieni, au fost plătite la 29 martie 2000, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Liechtenstein, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2004)84 Informații furnizate de Guvernul Liechtenstein în cursul examinării cazului Wille de către Comitetul de Miniștri Pentru a remedia cauzele încălcărilor constatate în acest caz, Legea Curții de Stat ( Gesetz über den Staatsgerichtshof, StGHG ) a fost modificată la 27 noiembrie 2003 (în vigoare la 20 ianuarie 2004) pentru a clarifica competența Curții de Stat pentru a auzi cazurile de presupuse încălcări ale convenției de către orice autoritate publică. art. 15 din noua lege introduce la această Curte un drept de cerere individuală ( Individualbeschwerde ) pentru revizuirea conformității cu Convenția privind orice exercitare a puterii de stat ( öffentliche Gewalt ). Potrivit raportului explicativ al Actului, acest nou remediu a fost creat, printre altele, pentru a îndeplini cerințele articolului 13 din Convenție și acoperă, de asemenea, acte individuale ale Prințului. Guvernul Liechtensteinului subliniază că această dispoziție nu există contradicție între art. 7 și art. 2 din Constituție, privind imunitatea Prințului. De fapt, această imunitate se aplică doar Prințului în persoana sa ca șef de stat, dar nu cu actele sale. În urma acestei modificări, Curtea de Stat este acum competentă să examineze plângeri similare cu cele ale dlui Wille. În plus, Curtea de Stat dă efect direct la Convenția și la jurisprudența Curții Europene (a se vedea, de exemplu, hotărârea Curții de Stat din 4 octombrie 1994 care dă efect direct la art. 10 din Convenție; cauzele nr. StGH 1994/6, publicate în LES 1995, p.23). În acest context, Guvernul constată că hotărârea Curții de Stat a fost publicată în germană în Liechtensteinische Juristen-Zeitung Având în vedere natura încălcării, Guvernul nu consideră, în ceea ce privește situația individuală a reclamantului, că sunt necesare alte măsuri în afară de plata satisfacției echitabile. În consecință, Guvernul este de părere că măsurile menționate anterior vor preveni noi încălcări similare cu cele constatate de Curtea Europeană și că Liechtensteinul și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)84

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 28 October 1999

in the case of Wille against Liechtenstein

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 December 2004

at the 906th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Wille case delivered on 28

October 1999 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 28396/95) against Liechtenstein, lodged with the European Commission of Human Rights on 25 August 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr

Herbert Wille, a Liechtenstein national, and that the Commission declared admissible the complaints that his right to freedom of expression had been violated, that he had not had access to a tribunal for the protection of his professional reputation, that he had not had access to a remedy before a national authority and that he had been discriminated against on account of his legal opinion;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission and by the Government, respectively on 24 and 27 October 1998, under former Articles 32, paragraph 1 and 47, of the Convention;

Whereas in its judgment of 28 October 1999 the Court:

-

held, by sixteen votes to one, that there had been a violation of Article 10 of the Convention;

-

held, by sixteen votes to one, that there had been a violation of Article 13 of the Convention;

- held, unanimously, that it was not necessary to consider whether there had been a violation of Article 6 of the Convention and of Article 14 taken in conjunction with Article 10;

-

held, unanimously, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 10,000 Swiss francs in respect of non-pecuniary damage and 91

014

05 Swiss francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 5% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed, unanimously, the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 28 October 1999, having regard to Liechtenstein's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as those found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 24 February 2000, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 28 October 1999, and that the default interest due, that is 373.60 Swiss francs, was paid on 29 March 2000,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Liechtenstein, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2004)84

Information provided by the Government of Liechtenstein

during the examination of the Wille case

by the Committee of Ministers

In order to remedy the causes of the violations found in this case, the State Court Act (

Gesetz über den Staatsgerichtshof, StGHG

) was modified on 27 November 2003 (in force as of 20 January 2004) in order to clarify the competence of the State Court to hear cases of alleged violations of the Convention by any public authority.

Article 15 of the new

Act

introduces a right of individual application (

Individualbeschwerde

) to this Court for review of the conformity with the Convention of any exercise of state power (

öffentliche Gewalt

). According to the explanatory report to the Act, this new remedy was created

inter alia

to meet the requirements of Article

13 of the Convention and also covers individual acts of the Prince.

The Government of Liechtenstein emphasises that there is no contradiction between this provision and Article

7, paragraph 2, of the Constitution, concerning the Prince's immunity. In fact this immunity only applies to the Prince in his person as Head of State, but not to his acts.

Following this change, the State Court is now

competent to examine complaints similar to those of Mr Wille.

Moreover, the State Court gives direct effect to the Convention and to the European Court's case-law (see e.g. the State Court judgment of 4 October 1994 giving direct effect to Article 10 of the Convention; case no. StGH 1994/6, published in LES 1995, p.23).

In this context, the Government notes that the European Court's judgment was published in German in the

Liechtensteinische Juristen-Zeitung

, December 2000 edition.

Considering the nature of the violation, the Government does not consider, with regard to the applicant's individual situation, that other measures apart from the payment of the just satisfaction are necessary.

Accordingly, the Government is of the opinion that the aforementioned measures will prevent new violations similar to those found by the European Court, and that Liechtenstein has thus fulfilled its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention in the present case.