AFFAIRE STANKOV ET ORGANISATION MACEDONIENNE UNIE ILINDEN CONTRE LA BULGARIE

Rezoluția ResDH(2004) 78 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 octombrie 2001 (definită la 2 ianuarie 2002) în cauza Stankov și Organizația macedoneană unită Ilinden c. Bulgaria (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, cu ocazia celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 2 octombrie 2001 în cauza Stankov și Organizația macedoneană unită Ilinden și transmisă definitiv Comitetului de Miniștri în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție amintind că la originea acestei cauze se află două cereri (n 2921/95 și 29225/95) îndreptate împotriva Bulgariei, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 iulie 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Boris Stankov, resortisant bulgar, și Organizația Macedoneană Unită Ilinden, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea privind încălcarea dreptului lor la libertatea de întrunire din cauza interdicției de către autoritățile bulgare a mai multor reuniuni comemorative prevăzute de solicitanți între 1994 și 1997 având în vedere că, în Hotărârea sa din 2 octombrie 2001,

Curtea - a respins, în unanimitate, excepția preliminară a guvernului a declarat, cu șase voturi împotrivă, că a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție - cu șase voturi împotrivă una, că statul pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 40.000 de franci francezi pentru prejudicii morale - a declarat, în unanimitate, că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 36 127 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată - a declarat, în unanimitate, că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 4,26% pe an de la expirarea termenului menționat și până la plata acestuia a respins, în unanimitate, pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 2 octombrie 2001, având în vedere obligația Bulgariei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Considerând că, la examinarea acestei cauze,

guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a pune capăt încălcării constatate și pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre (informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție) S-a asigurat că, la 2 aprilie 2002, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 2 octombrie 2001, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Bulgariei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2004) 78 Informații furnizate de guvernul Bulgariei la examinarea cauzei Stankov și a Organizației macedonene unite Ilinden de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește măsurile individuale, începând din 2001, reclamanților nu li s-a mai permis să își mențină liber reuniunile comemorative, iar autoritățile bulgare au pus capăt încălcării constatate de Curte.

Guvernul reamintește că, în conformitate cu art. 5 alineatul (4) din Constituția bulgară, Convenția europeană a drepturilor omului, ratificată de Bulgaria la 7 septembrie 1992, face parte din ordinea juridică internă, iar dispozițiile acesteia au prioritate față de standardele legislației interne. Mai multe exemple de hotărâri judiciare interne au fost prezentate Comitetului miniștrilor pentru a demonstra dezvoltarea efectului direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pe plan intern și, în special, a hotărârilor privind direct Bulgaria. Astfel, în urma Hotărârilor Assenov (28 octombrie 1998) și Nikolova (25 martie 1999), instanțele naționale au început să aplice direct dreptul Convenției privind motivele și durata detenției provizorii (de exemplu, deciziile Tribunalului Regional de Plovdiv n 1558/2001 și n 1515/2001, ale Tribunalului Districtului Burgas n 285/2002 și n 559/2002, Tribunalul Regional Sofia nr. 4306/2001.

Această dezvoltare a fost consolidată ca urmare a Hotărârii Al-Nashif (20 iunie 2002). În această cauză, Curtea Supremă Administrativă a redeschis procedurile interne puse în discuție de Curtea Europeană și a informat instanțele că acestea sunt obligate să aplice direct Convenția europeană, astfel cum a fost interpretată de Curtea de la Strasbourg (deciziile din 8 și 12 mai 2003). În plus, instanțele interne aplică jurisprudența Curții Europene în general, în special în domeniul libertății de exprimare (de exemplu, deciziile Tribunalului Regional de la Sofia n 2082/2000 și nr. 10154/2000 privind urmărirea penală în calomnie și insultă împotriva jurnaliștilor).

Guvernul consideră că efectul direct care începe să fie acordat jurisprudenței Curții Europene în domenii din ce în ce mai variate va permite prevenirea în viitor a unor noi încălcări similare cu cele constatate în acest caz, în special prin asigurarea unei interpretări conforme cu cerințele Convenției europene a legii privind manifestările și marșurile din 1990, în special art. 12, care reglementează interdicțiile privind anumite manifestări și dreptul la recurs care garantează un acces eficient la instanțe în cazul refuzului primarului de a autoriza o manifestare. Pentru a facilita această dezvoltare, ministrul adjunct al justiției a trimis hotărârea Curții Europene, în traducere bulgară, însoțită de o scrisoare circulară, primarilor orașelor Petrich și Sandanski, direct implicați în această cauză.

În plus, pentru a informa instanțele și publicul cu privire la noua interpretare necesară, Ministerul Justiției a publicat hotărârea Curții, în bulgară, pe site-ul său internet http://www.mjeli.government.bg.

Résolution ResDH(2004)78 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 2 octobre 2001 (définitif le 2 janvier 2002) dans l'affaire Stankov et Organisation macédonienne unie Ilinden c. la Bulgarie (adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004, lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 2 octobre 2001 dans l'affaire Stankov et Organisation macédonienne unie Ilinden et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouvent deux requêtes (n o 29221/95 et 29225/95) dirigées contre la Bulgarie, introduites devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 29 juillet 1994 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. Boris Stankov, ressortissant bulgare, et l'Organisation macédonienne unie Ilinden, et que la Commission a déclaré recevable le grief concernant l'atteinte à leur droit à la liberté de réunion en raison de l'interdiction par les autorités bulgares de plusieurs réunions commémoratives prévues par les requérants entre 1994 et 1997 ;

Considérant que dans son arrêt du 2 octobre 2001 la Cour : - a rejeté, à l'unanimité, l'exception préliminaire du Gouvernement ; - a dit, par six voix contre une, qu'il y avait eu violation de l'article 11 de la Convention ; - a dit, par six voix contre une, que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 40 000 francs français pour préjudice moral ; - a dit, à l'unanimité, que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 36 127 francs français au titre des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe à la valeur ajoutée ; - a dit, à l'unanimité, que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple de 4,26% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté, à l'unanimité, les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 2 octobre 2001, eu égard à l'obligation qu'a la Bulgarie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l'examen de cette affaire, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises afin de mettre fin à la violation constatée et d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt (informations résumées dans l'annexe à la présente résolution) ; S'étant assuré que le 2 avril 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 2 octobre 2001, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Bulgarie, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2004)78 Informations fournies par le Gouvernement de la Bulgarie lors de l'examen de l'affaire Stankov et Organisation macédonienne unie Ilinden par le Comité des Ministres En ce qui concerne les mesures de caractère individuel, depuis 2001 les requérants ne se voient plus empêchés de tenir librement leurs réunions commémoratives. Les autorités bulgares ont ainsi mis fin à la violation constatée par la Cour. Le gouvernement rappelle que selon l'article 5, paragraphe 4 de la Constitution bulgare, la Convention européenne des Droits de l'Homme, ratifiée par la Bulgarie le 7 septembre 1992, fait partie de l'ordre juridique interne et ses dispositions ont la priorité sur les normes de la législation interne.

Plusieurs exemples de décisions judiciaires internes ont été présentés au Comité des Ministres pour démontrer le développement de l'effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne des Droits de l'Homme au plan interne et en particulier des arrêts concernant directement la Bulgarie. Ainsi, à la suite des arrêts Assenov (28 octobre 1998) et Nikolova (25 mars 1999), les juridictions nationales ont commencé à appliquer directement le droit de la Convention quant aux motifs et la durée de la détention provisoire (par exemple, décisions du Tribunal régional de Plovdiv n o 1558/2001 et n o 1515/2001, du Tribunal du district de Bourgas n o 285/2002 et n o 559/2002, du Tribunal régional de Sofia n o 4306/2001).

Ce développement a été renforcé à la suite de l'arrêt Al-Nashif (du 20 juin 2002). Dans cette affaire la Cour suprême administrative a procédé à la réouverture des procédures internes mises en cause par la Cour européenne et a indiqué aux tribunaux qu'ils étaient tenus d'appliquer directement la Convention européenne, telle qu'interprétée par la Cour de Strasbourg (décisions du 8 et 12 mai 2003). En outre, les tribunaux internes appliquent la jurisprudence de la Cour européenne de manière générale, notamment dans le domaine de la liberté d'expression (par exemple, décisions du Tribunal régional de Sofia n o 2082/2000 et n o 10154/2000, concernant des poursuites en diffamation et injure engagées contre des journalistes).

Le gouvernement estime que l'effet direct qui commence ainsi à être accordé à la jurisprudence de la Cour européenne dans des domaines de plus en plus variés, permettra de prévenir à l'avenir de nouvelles violations similaires à celle constatée dans cette affaire, notamment en assurant une interprétation conforme aux exigences de la Convention européenne de la loi sur les manifestations et les marches de 1990, en particulier de son article 12 qui régit les interdictions frappant certaines manifestations et le droit de recours garantissant un accès efficace aux tribunaux en cas de refus de la part du maire d'autoriser une manifestation. Afin de faciliter ce développement, le vice-ministre de la justice a envoyé l'arrêt de la Cour européenne, en traduction bulgare, accompagné d'une lettre circulaire, aux maires des villes de Petrich et Sandanski, directement concernés par cette affaire.

De plus, afin d'informer les tribunaux et le public de la nouvelle interprétation qui s'impose, le Ministère de la justice a publié l'arrêt de la Cour, en bulgare, sur son site Internet http://www.mjeli.government.bg.