SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KAPTAN c. TURCIA (solicitarea nr. 46749/99) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 22 decembrie 2004 Această hotărâre este definitivă. În cauza Kaptan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Türmen Bîrsan mes Gyulumyan Jaeger, judecători și a dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 2 decembrie 2004, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 46749/99) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Reșit quatan ( În decembrie 1998 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( D. Akçay, coagentă, și de domnul E. Șcan, ministru plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și drepturile omului. În special, reclamantul susținea că a fost supus, în timpul custodiei sale, unor tratamente contrare articolului 3 din convenție și, în plus, se plângea de durata excesivă a detenției provizorii și invoca o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție și, în mai multe privințe, a denunțat încălcarea procedurii penale în temeiul articolului 6 din convenție. §§ 1, 2 și 3 din Convenție. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 3 octombrie 2000, aceasta a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului cu privire la obiecțiile întemeiate pe art. 3, 5 alin. (3) și 6 alin. (1) din Convenție și a declarat inadmisibilă restul doleanțelor. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 13 martie 2003, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat admisibilă obiecțiunile reclamantului întemeiate pe durata detenției provizorii și pe cea a procedurii penale. Cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. La 6 aprilie 2004, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. În noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. ÎN FAVOAREA reclamantului, Reșit Kaptan, este un resortisant turc, născut în 1969. La data depunerii cererii, acesta a fost reținut la casa de arestare a Gaziantep. 10. La 23 octombrie 1992, reclamantul a fost reținut de către polițiștii din cadrul Direcției de Securitate a lui Batman (în cadrul unei anchete declanșate ca urmare a declarațiilor unui anume R.B. care a afirmat că reclamantul a fost implicat în acte teroriste și că, în special, ar fi furnizat asistență logistică activiștilor PKK. 11. Polițiștii l-au interogat pe reclamant cu privire la apartenența sa la PKK. La 25 octombrie 1992, reclamantul a semnat în timp ce avea ochii bandajați, o depoziție conținând mărturisirea sa. 12. La 26 octombrie 1992, la cererea conducerii, procurorul Republicii Batman a ordonat prelungirea custodei pentru o perioadă de 15 zile. 13. La 12 noiembrie 1992, reclamantul a fost adus în fața procurorului, care a respins categoric acuzațiile de apartenență la PKK aduse împotriva sa. 14. În aceeași zi, judecătorul de pace al lui Batman a ordonat arestarea provizorie a reclamantului, care a fost supus unor presiuni în timpul interogatoriului și a renegat conținutul declarației sale către poliție. Printr-un act de acuzare prezentat la 10 decembrie 1992, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Diyarbakýr a acuzat nouă persoane, inclusiv reclamantul, pentru încălcarea integrității teritoriale a statului și pentru apartenența la o bandă armată, infracțiuni reprimate prin articolele 125 și 168 alineatul (2) din Codul Penal. 16. Prin hotărârea din 17 iunie 1999, Curtea de Securitate a statului, compusă din doi judecători civili și un judecător militar, l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani și șase luni. 17. La 31 ianuarie 2000, Curtea de Casație a infirmat hotărârea din 17 iunie 1999 și a trimis dosarul în fața Curții de Securitate a statului 18. La 15 august 2000, reclamantul a fost admis în favoarea eliberării provizorii. 19. La 6 noiembrie 2001, Curtea de Securitate a statului l-a recondamnat pe reclamant pentru apartenența la o bandă armată. Cu toate acestea, la 24 iunie 2002, Curtea de Casație a infirmat și această ultimă hotărâre. 20. La 16 iunie 2004, legea nr. 5190 prevăzând, printre altele, abolirea cursurilor de securitate ale statului a intrat în vigoare. Astfel, dosarul reclamantului a fost transferat în fața Curții de Assese de la Diyarbakr. 21. La 1 noiembrie 2004, Curtea de Assesie de la Diyarbakr l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani și șase luni pentru încălcarea art. 168 alin. (2) din Codul penal 22. Prin scrisoarea din 18 noiembrie 2004, avocații reclamantului au informat Curtea că au luat măsuri împotriva acestei din urmă hotărâri. ÎN DREPT 23. Curtea a primit de la guvern următoarea declarație I declara that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Republic of Turkey offer to pay ex gratia to the aplicant, dle Reșit Kaptan, an all-inclusive som of 18 000 (eighteen thousand) euro, which should also cover any costs and expenses incurred. This sum will be plata within three months from the data of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. The payment will constitute the final resolution of the case. In the event of fail to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simplu interes on the amount amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncte. The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under art. 43 alineatul (1) of the convention. 24. La rândul lor, unul dintre reprezentanții reclamantului a transmis declarația de mai jos: As the representative of Mr Reșit Kaptan, I nota that the Government of Republic of Turkey are pregred to pay ex gratia to the aplicant the all-inclusive som of 18 000 (eighteen thousand) euro, cu un view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pandaning before the European Court of Human Rights. I accept ofertal and waive any further claims against Turkey in respect of thefacts of this application. I declar that this constitutes a settlement of the case. Această declarație este făcută în context de o prietenie settlement which the Government and I have reached. I further undertake not to request that the case be reperred to the Grand Chamber under art. 43 alineatul (1) of the Convention after delivery of the Court's judgment 25. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție) și care acoperă fapte anterioare adoptării acestei hotărâri. În acest punct precis, Curtea este asigurată că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 26. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 decembrie 2004, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Grefier
TROISIÈME SECTION
AFFAIRE KAPTAN c. TURQUIE
(Requête n
o
46749/99)
ARRÊT
(Règlement amiable)
22 décembre 2004
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Kaptan c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
B.M.
Zupančič
,
président
,
J.
Hedigan
,
L.
Caflisch
,
R.
Türmen
,
C.
Bîrsan
,
M
mes
A.
Gyulumyan
,
R.
Jaeger,
juges
,
et de
Berger,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 2 décembre 2004,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
46749/99) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M.Reșit Kaptan («
le requérant
»), a saisi la Cour le 1
er
décembre 1998 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant, qui a été admis au bénéfice de l'assistance judiciaire, est représenté par M
es
Meral et Mesut Beștaș, avocats à Diyarbakır. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par M
me
3.
Le requérant alléguait notamment avoir été soumis, lors de sa garde à vue, à des traitements contraires à l'article 3 de la Convention. Par ailleurs, il se plaignait de la durée excessive de sa détention provisoire et invoquait une violation de l'article 5 § 3 de la Convention. Il dénonçait en outre, à plusieurs égards, l'iniquité de la procédure pénale le concernant sous l'angle de l'article 6
§§ 1, 2 et 3 de la Convention.
4.
La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article 52
§
1 du règlement de la Cour). Le 3 octobre 2000, celle-ci a décidé de porter la requête à la connaissance du Gouvernement quant aux griefs tirés des articles 3, 5 § 3 et 6 § 1 de la Convention et a déclaré irrecevable le restant des doléances.
5.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la quatrième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
6.
Le 13 mars 2003, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré recevable les griefs du requérant tirés de la durée de la détention provisoire et de celle de la procédure pénale. La requête a été déclarée irrecevable pour le surplus.
7.
Le 6 avril 2004, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 § 1 b) de la Convention. Les 3 août et 4 octobre 2004 respectivement, le Gouvernement et le requérant ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
8.
Le 1
er
novembre 2004, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
9.
Le requérant, Reșit Kaptan, est un ressortissant turc, né en 1969. A la date d'introduction de la requête, il était détenu à la maison d'arrêt de Gaziantep.
10.
Le 23 octobre 1992, le requérant fut appréhendé par les policiers de la direction de la sûreté de Batman («
la direction
») dans le cadre d'une enquête déclenchée suite aux déclarations d'un certain R.B. qui avait affirmé que le requérant était impliqué dans des actes terroristes et que, notamment, il aurait fourni une assistance logistique aux militants du PKK.
11.
Les policiers interrogèrent le requérant sur son appartenance au PKK. Le 25 octobre 1992, le requérant signa alors qu'il avait les yeux bandés, une déposition contenant ses aveux.
12.
Le 26 octobre 1992, à la demande de la direction, le procureur de la République de Batman ordonna la prolongation de la garde à vue du requérant pour une durée de quinze jours.
13.
Le 12 novembre 1992, le requérant fut traduit devant ledit procureur. Il rejeta catégoriquement les accusations d'appartenance au PKK portées contre lui.
14.
Le même jour, le juge de paix de Batman ordonna la mise en détention provisoire du requérant, qui exposa avoir subi des pressions lors de l'interrogatoire et renia le contenu de sa déposition faite à la police.
15.
Par un acte d'accusation présenté le 10 décembre 1992, le procureur de la République près la cour de sûreté de l'Etat de Diyarbakır inculpa neuf personnes, dont le requérant, pour atteinte à l'intégrité territoriale de l'Etat et pour appartenance à une bande armée, infractions réprimées respectivement par les articles 125 et 168 § 2 du code pénal.
16.
Par un arrêt du 17 juin 1999, la cour de sûreté de l'Etat, composée de deux juges civils et d'un juge militaire, condamna le requérant à une peine d'emprisonnement de douze ans et six mois.
17.
Le 31 janvier 2000, la Cour de cassation infirma l'arrêt du 17
juin
1999 et renvoya le dossier devant la cour de sûreté de l'Etat.
18.
Le 15 août 2000, le requérant fut admis au bénéfice de la libération provisoire.
19.
Le 6 novembre 2001, la cour de sûreté de l'Etat recondamna le requérant pour appartenance à une bande armée. Toutefois, le 24 juin 2002 la Cour de cassation infirma également ce dernier arrêt.
20.
Le 16 juin 2004, la loi n
o
5190 prévoyant entre autres l'abolition des cours de sûreté de l'Etat rentra en vigueur. Ainsi, le dossier du requérant fut transféré devant la cour d'assises de Diyarbakır.
21.
Le 1
er
novembre 2004, la cour d'assisses de Diyarbakır condamna le requérant à une peine d'emprisonnement de douze ans et six mois pour infraction à l'article 168 § 2 du code pénal.
22.
Par une lettre du 18 novembre 2004, les avocats du requérant ont informé la Cour qu'ils s'étaient pourvus contre ce dernier arrêt.
23.
La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Republic of Turkey offer to pay
ex gratia
to the applicant, Mr
Reșit
Kaptan, an all-inclusive sum of 18
000 (eighteen thousand) euros, which should also cover any costs and expenses incurred. This sum will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. The payment will constitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.
»
24.
De leur côté, un des représentants du requérant a fait parvenir la déclaration ci-dessous :
«
As the representative of Mr Reșit Kaptan, I note that the Government of Republic of Turkey are prepared to pay
ex gratia
to the applicant the all-inclusive sum of 18
000 (eighteen thousand) euros, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.
This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.
I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court's judgment.
»
25.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention) et couvrant des faits antérieurs à l'adoption de cet arrêt. Sur ce point précis, la Cour est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62 § 3 du règlement).
26.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 décembre 2004 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent
Berger
Boštjan M.
Zupančič
Greffier
Président