Halit Yalcin împotriva Turciei

Rezoluția ResDH(2004)106 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iunie 2003 (Regulament amiabil) în cauza Halit Yalçćn împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, cu ocazia celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 46, alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr 11 (denumită în continuare "convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 24 iunie 2003 în cauza Halit Yalçćn și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 27696/95) formulată împotriva Turciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 2 mai 1995 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de domnul Halit Yalçćn, resortisant turc, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile obiecțiunile conform cărora, pe de o parte, reclamantul a fost judecat și condamnat de o instanță de securitate a statului care nu putea fi considerată independentă și imparțială din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său, pe de altă parte,

a făcut obiectul unei încălcări a principiului prezumției de nevinovăție și, în sfârșit, nu a putut beneficia de asistența unui avocat în timpul custodiei sale Întrucât, în hotărârea sa din 24 iunie 2003, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanta și s-a asigurat că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să elimine cauza rolului și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere Având în vedere că, în conformitate cu regulamentul amiabil, s-a convenit că guvernul Turciei va plăti părții solicitante suma globală de 6 098 EUR, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii și de la expirarea termenului respectiv, această sumă ar crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă majorată cu trei puncte procentuale Reamintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură [fostul articol 44 alineatul (2) ] prevede că decizia de a elimina din rol o cerere declarată admisibilă are forma unei hotărâri care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului de Miniștri pentru a-i permite să monitorizeze,

în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-au fost subordonate retragerea, soluționarea amiabilă sau soluționarea litigiului având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, S-a asigurat că, la 29 septembrie 2003, după termenul prevăzut de termenii de soluționare amiabilă, guvernul statului pârât a plătit părții solicitante suma prevăzută de regulamentul amiabil și că reclamantul a renunțat la dobânzile de întârziere având în vedere modicitatea lor și reamintind că, în ceea ce privește obiecțiunile părții reclamante declarate admisibile în această cauză, măsurile fuseseră deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare, inclusiv modificarea articolului 143 din Constituția turcă privind componența cursurilor de securitate ale statului (Legea nr. 4388, adoptată la 18 iunie 1999) și intrarea în vigoare, la 22 iunie 1999, a Legii nr. 4390 privind încetarea, la aceeași dată, a funcțiilor magistraților și procurorilor militari în cadrul cursurilor de securitate ale statului (a se vedea Rezoluția DH(99) 555 în cauza cetiraklar împotriva Turciei) Se declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2004)106 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 24 juin 2003 (Règlement amiable) dans l'affaire Halit Yalçın contre la Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004, lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 24 juin 2003 dans l'affaire Halit Yalçın et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 27696/95) dirigée contre la Turquie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 2 mai 1995 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. Halit Yalçın, ressortissant turc, et que la Cour, saisie de l'affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevables les griefs selon lesquels, d'une part, le requérant avait été jugé et condamné par une cour de sûreté de l'Etat qui ne pouvait pas être considérée comme étant indépendante et impartiale en raison de la présence d'un juge militaire siégeant en son sein,

d'autre part il avait fait l'objet d'une violation du principe de la présomption d'innocence et enfin il n'avait pas pu bénéficier de l'assistance d'un avocat pendant sa garde à vue ; Considérant que dans son arrêt du 24 juin 2003, la Cour, ayant pris acte d'un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l'Etat défendeur et la partie requérante, et s'étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l'homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l'unanimité, de rayer l'affaire du rôle et a pris note de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu'aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Turquie payerait à la partie requérante la somme globale de 6 098 euros, dans les trois mois à compter de la notification de l'arrêt et qu'à compter de l'expiration dudit délai ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période augmenté de trois points de pourcentage ; Rappelant que l'article 43, paragraphe 3, du Règlement de la Cour (ancien article 44, paragraphe 2) prévoit que la décision de rayer du rôle une requête déclarée recevable revêt la forme d'un arrêt qui, une fois définitif,

est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l'article 46, paragraphe 2, de la Convention, l'exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement, le règlement amiable ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que le 29 septembre 2003, après le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l'Etat défendeur a versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable et que le requérant a renoncé aux intérêts de retard vu leur modicité et rappelant qu'en ce qui concerne les griefs de la partie requérante déclarés recevables dans cette affaire des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables, avec notamment l'amendement de l'article 143 de la Constitution turque relatif à la composition des cours de sûreté de l'Etat (loi n o 4388, adoptée le 18 juin 1999) et l'entrée en vigueur, le 22 juin 1999, de la loi n o 4390 mettant fin, à la même date, aux fonctions des magistrats et procureurs militaires au sein des cours de sûreté de l'Etat (voir Résolution DH(99)555 dans l'affaire Çiraklar contre la Turquie) ; Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie,

qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.