KALDA c. REPUBLIQUE TCHEQUE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 2924/02 prezentată de Ivan KALDA împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 11 ianuarie 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Jungwiert Butkevych mei Mularoni Jočienė, judecători și M. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 23 iulie 2002, după ce a deliberat în acest sens, face următoarea decizie FACUTă de recurentul Ivan Kalda, un cetățean ceh, născut în 1933 și rezident în Olomuc. Potrivit informațiilor furnizate de guvernul ceh, acesta a decedat la 7 iulie 2004. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, se pot rezuma după cum urmează: la 4 ianuarie 1996, reclamantul și soția sa au sesizat Tribunalul Districtual Benešov cu o acțiune îndreptată împotriva unei societăți în comandită, solicitând rambursarea fondurilor acestora.

La o dată nedeterminată, cauza a fost transmisă Tribunalului Regional al Comerțului din Praga. La 18 decembrie 1996, acesta din urmă a decis să trimită cazul Tribunalului Districtual. La 20 martie 1997, Tribunalul de District a declarat incompetența sa teritorială și a decis să transmită cazul Tribunalului raional de Praga 3. Fără a aduce atingere cererii adresate de solicitanți, dosarul a fost prezentat Tribunalului la 24 octombrie 1997. La 1 septembrie 1998, Tribunalul Regional din Praga a transcris conflictul de competență prin atribuirea cauzei Tribunalului raional Praga 1. La 17 septembrie 1998, președintele Tribunalului Regional a recunoscut că procedura suferea de întârzieri. Prin hotărârea din 6 martie 2000, Tribunalul raional Praga 1 i-a acuzat pe solicitanți de acțiune.

Reclamantul și fiica sa, continuând procedura în locul soției persoanei decedate, au ridicat apelul. La 28 februarie 2001, Tribunalul Municipal din Praga a anulat hotărârea atacată și a trimis cazul în primă instanță. La 29 ianuarie 2002, vicepreședintele Tribunalului rațional a recunoscut că cauza suferea din cauza lipsei de personal. La 21 octombrie 2002, acțiunea reclamantului a fost respinsă din nou de tribunalul districtual. La 16 decembrie 2002, reclamantul, reprezentat de un avocat, a interjetat apelul. (1) Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii civile urmate în cazul de față. 2. Pe teritoriul art. 1 din Protocolul nr. 1, acesta denunța o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor, dat fiind că, în procedura în cauză, revendica plata unei sume de bani.

La 24 iunie 2004, președintele camerei căreia i s-a atribuit cauza a decis să prezinte cererea guvernului ceh. La 20 septembrie 2004, guvernul pârât și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la justificarea cererii. Printr-o scrisoare de aceeași dată, guvernul a informat Curtea că, potrivit informațiilor sale, reclamantul a decedat la 7 iulie 2004. Cu toate acestea, la 28 septembrie 2004, modulul Curții a trimis la adresa reclamantului un exemplar al observațiilor guvernului, invitând partea solicitantă să se pronunțe până la 27 octombrie 2004 cel târziu, până în prezent, nu s-a dat niciun răspuns acestei somații.

Curtea amintește că, în mai multe cauze în care un reclamant a decedat în timpul procedurii, aceasta a luat în considerare dorința de a o urmări exprimată de moștenitori sau de părinți ai defunctului (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 24 mai 1991, seria A n 206-C, p. 29, § 2, Scheer c. Elveția, Hotărârea din 25 martie 1994, seria A n 287, p. 15, §§ 31-32 (ero) Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], nr 33071/96, CEDO 2000-XII. Cu toate acestea, în cazul de față, moștenitorii reclamantului nu au informat în niciun moment Curtea că doresc să continue procedura referitoare la prezenta cerere. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție.

Pe de altă parte, niciun motiv special referitor la respectarea drepturilor omului garantate prin convenție nu impune continuarea examinării cererii în temeiul articolului 37 alineatul (1) in fine din convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 29224/02 présentée par Ivan KALDA contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 11 janvier 2005 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , I. Cabral Barreto , K. Jungwiert , V. Butkevych , M mes A. Mularoni , D. Jočienė, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 23 juillet 2002, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Ivan Kalda, était un ressortissant tchèque, né en 1933 et résidant à Olomouc. Selon les informations fournies par le gouvernement tchèque, il est décédé le 7 juillet 2004. Les circonstances de l'espèce Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 4 janvier 1996, le requérant et son épouse saisirent le tribunal de district de Benešov d'une action dirigée contre une société en commandite, demandant de se voir rembourser leurs fonds. A une date non déterminée, l'affaire fut transmise au tribunal régional du commerce de Prague. Le 18 décembre 1996, ce dernier décida de renvoyer l'affaire au tribunal de district. Le 20 mars 1997, le tribunal de district déclara son incompétence territoriale et décida de transmettre l'affaire au tribunal d'arrondissement de Prague 3. Nonobstant l'appel interjeté par les demandeurs, le dossier fut soumis audit tribunal le 24 octobre 1997. Le 1 er septembre 1998, le tribunal régional de Prague trancha le conflit de compétence en attribuant l'affaire au tribunal d'arrondissement de Prague 1. Le 17 septembre 1998, le président du tribunal régional reconnut que la procédure souffrait de retards.

Par le jugement du 6 mars 2000, le tribunal d'arrondissement de Prague 1 débouta les demandeurs de leur action. Le requérant et sa fille, poursuivant la procédure à la place de l'épouse de l'intéressé qui était décédée, interjetèrent appel. Le 28 février 2001, le tribunal municipal de Prague annula le jugement attaqué et renvoya l'affaire en première instance. Le 29 janvier 2002, le vice-président du tribunal d'arrondissement admit que l'affaire souffrait d'atermoiements, dus au manque de personnel. Le 21 octobre 2002, l'action du requérant fut de nouveau rejetée par le tribunal d'arrondissement. Le 16 décembre 2002, le requérant, représenté par un avocat, interjeta appel. GRIEFS 1. Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure civile suivie en l'espèce.

2. Sur le terrain de l'article 1 du Protocole n o 1, il dénonçait une atteinte à son droit au respect des biens, étant donné qu'il revendiquait, dans la procédure en question, le paiement d'une somme d'argent. EN DROIT

SUR LA RADIATION DU RÔLE

Le 24 juin 2004, le président de la chambre à laquelle l'affaire a été attribuée a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement tchèque. Le 20 septembre 2004, le gouvernement défendeur a soumis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Par une lettre de la même date, le gouvernement a informé la Cour que selon ses informations, le requérant était décédé le 7 juillet 2004. Néanmoins, le 28 septembre 2004, le Greffe de la Cour a envoyé à l'adresse du requérant un exemplaire des observations du gouvernement en invitant la partie requérante à s'y prononcer au plus tard le 27 octobre 2004. Jusqu'à ce jour, aucune suite n'a été donnée à cette sommation.

La Cour rappelle que, dans plusieurs affaires où un requérant était décédé pendant la procédure, elle a pris en compte la volonté de poursuivre celle-ci exprimée par des héritiers ou parents du défunt (voir, par exemple, Vocaturo c. Italie , arrêt du 24 mai 1991, série A n o 206-C, p. 29, § 2, Scherer c. Suisse , arrêt du 25 mars 1994, série A n o 287, p. 15, §§ 31-32 ( a contrario) , Malhous c. République tchèque (déc.) [GC], n o 33071/96, CEDH 2000-XII). Dans le cas d'espèce cependant, les héritiers du requérant n'ont à aucun moment fait savoir à la Cour qu'ils souhaitaient poursuivre la procédure portant sur la présente requête. Dans ces circonstances, la Cour estime qu'il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête au sens de l'article 37 § 1 c) de la Convention.

Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l'homme garantis par la Convention n'exige la poursuite de l'examen de la requête en vertu de l'article 37 § 1 in fine de la Convention. En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président