Mawajedi Shikpohkt și Mahkamat Shole împotriva Țărilor de Jos

Reclamanții, dl Mohamed Hashem Mawajedi Shikpokht și dna Atefeh Mahkamat Sholeh, sunt resortisanți iranieni născuți în 1971 și, respectiv, în 1980 și trăiesc în prezent în Culemborg (Pays-Bas). Ele sunt soț și soție. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl P.P.M. Mol, un avocat care practică în Amersfoort. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl R.A.A. Böcker și dna J. Schukking, ambele dintre Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Faptele referitoare la dna Mahkamat Sholeh sunt declarate de solicitanți după cum urmează: dna Mahkamat Sholeh s-a născut într-o familie care s-a opus revoluției islamice din Iran de la început.

Tatăl ei a fost ucis când avea aproximativ un an. Mama ei s-a căsătorit apoi cu un activist al organizației politice marxiste Rah-e-Kargar („Pașa muncitorului”), un frate al dnei Asghar Firouzi (sau Firoozi), menționat în continuare ca tatăl vitreg al dnei Mahkamat Sholeh. La începutul anilor 1980, tatăl vitreg al dnei Mahkamat Sholeh a primit o condamnare de douăzeci de ani de închisoare. Și mama ei a fost închisă; ea și mama ei au fost forțați să petrece un an în închisoare. Tatăl vitreg al dnei Mahkamat Sholeh a fost acordat eliberarea condiționată în 1989. El a reluat activitățile sale politice secrete. În 1999 tatăl vitreg al dnei Mahkamat Sholeh a intrat în ascunzirea după învățarea că numele său a apărut pe o listă de lovituri.

Apoi a preluat activitatea sa politică. Acestea au inclus distribuirea materialelor scrise (carte și pamflete) și organizarea întâlnirilor politice. În acest moment, dna Mahkamat Sholeh locuia în casa părinților ei, soțul ei, dl Mawajedi Shikpokht, a fost recrutat pentru serviciu militar. Cu câteva luni înainte de a părăsi Iranul, a fost bătut inconștientă de un grup de studenți. Dna Mahkamat Sholeh a început să primească amenințări prin telefon. La 19 noiembrie 1999 a primit o amenințare anonimă, scrisă pe o notă galbenă lipicioasă lăsată pe ușa din față, avertizându-o să înceteze activitatea ei. A intrat în ascunzătoare. La 22 noiembrie 1999 casa părinților dnei Mahkamat Sholeh a fost căutată.

Dna Mahkamat Sholeh, care a fost plecată din casă atunci, a fost informată de mama ei, care până atunci a intrat și în ascunzătoare și a fost informată de către un vecin. Câteva săptămâni mai târziu dna Mahkamat Sholeh a părăsit Iranul cu un „agent de călătorie”. Dna Mahkamat Sholeh a intrat în Țările de Jos la 18 ianuarie 2000. La 23 ianuarie 2000, a depus o cerere de azil. La 17 iulie 2000, viceministrul justiției (Staatssecretaris van Justitie) a respins această cerere. La 24 august 2000, dna Mahkamat Sholeh a depus obiecție (bezwaarschrift) împotriva acestei decizii către viceministru. La 6 mai 2002, la 18 iunie 2002, viceministrul a respins obiecția. În decizia că dna Mahkamat Sholeh nu a putut furniza informații consecvente cu privire la amenințarea scrisă pe care a primit-o sau la raidul asupra casei părinților ei.

De asemenea, studenții au fost considerați incoherenți că s-au stabilit o dată pentru o ședință ilegală și au întrebat doamna Mahkamat Sholeh dacă este convenabil pentru ei să o viziteze; că ea nu a putut furniza detalii despre majoritatea cărților și alte materiale scrise pe care le păstrase ascunse; și că ea a fost de încredere să desfășoare activități secrete pentru Rah-e-Kargar, în ciuda faptului că nu a fost membru al acestei mișcări; și faptul că, după cum s-a afirmat, ea a avut acces la lista de lovituri cu numele lui vitreg pe ea. Faptele cu privire la dl Mawajedi Shikpokht sunt declarate de solicitanți după cum urmează: În timpul serviciului său militar dl Mawajedi Shikpokht a lucrat ca ofițer de închisoare.

Unul dintre prizonieri, unul din G., a fost un membru important al partidului Azadibakhshe Baluchistan, o mișcare în căutarea independenței teritoriale pentru provincia iraniană de Baluchistan. L-a convins pe dl Mawajedi Shikpokht să scoată scrisorile din închisoare pentru el. Acest dl Mawajedi Shikpokht a făcut-o până la 19 noiembrie 1999, când a aflat de la un alt prizonier că G. a fost încuiat în izolare. La 21 noiembrie 1999 dl Mawajedi Shikpokht a aflat că G. a dezvăluit anumite nume sub tortura. Dl Mawajedi Shikpokht apoi a părăsit. Dl Mawajedi Shikpokht a intrat în Țările de Jos la 18 ianuarie 2000. La 23 ianuarie 2000, dl Mawajedi Shikpokht a depus o cerere de azil. La 17 iulie 2000, ministrul Adjunct al Justiției a respins această cerere.

La 24 august 2000, dl Mawajedi Shikpokht a depus obiecție împotriva acestei decizii ministrului Adjunct. La 18 iunie 2002, ministrul adjunct a respins obiecția. Se menționează în decizia că povestea dlui Mawajedi Shikpokht nu era demnă de credință, cu atât mai puțin, deoarece se pare că știa foarte puțin din G. sau din activitățile sale pentru partidul Azadibakhshe Baluchistan, nici măcar nu putea fi sigur că G. i-a divulgat numele autorităților și a știut foarte puține dintre activitățile secrete ale soției sale. În plus, se pare că a părăsit Iranul prin aer de la aeroportul Teheran, unde controalele privind plecarea pasagerilor erau deosebit de stricte. Ambele reclamante au depus apeluri la Curtea Regională de la Haga la 15 iulie 2002, în același timp, la 15 iulie 2002, a depus o cerere de ordin provizoriu care restricționează statul pârât să le deporteze în Iran.

O audiere a avut loc la 26 iunie 2003. La 11 septembrie 2003, judecătorul măsurilor provizorii (Voorzieningenrechter) al Curții Regionale de la Haga, ședința la Maastricht, a respins atât cererea de măsuri provizorii, cât și apelurile într-o singură decizie. Raționarea sa a echizat cea a ministrului adjunct în fiecare dintre cele două cauze, care s-a constatat că nu sunt arbitrare sau irezonabile. În cadrul procedurii interne, dna Mahkamat Sholeh a prezentat următoarele documente, ale căror exemplare sunt consemnate în dosarul Curții: „Lista celor 182 persoane care au devenit obiectul de „investigație” (declarat că este o listă de succes). Numele tatălui vitreg al dnei Mahkamat Sholeh apare pe această listă ca numărul 174. „Declararea privind Atefeh Mahkamat Sholeh” de Zoorchang Pirooz, din 3 iunie 2003. Acest document descrie tatăl vitreg al dnei Mahkamat Sholeh ca activist Rah-e-Kargar și doamna Mahkamat Sholeh ca simpatizator.

Acesta solicită autorităților Țărilor de Jos să ia în serios cererea de azil. “Letter of Zoorchang Pirooz” din 6 iunie 2003. Aceaceasta este o scrisoare foarte scurtă în franceză, pe carte comercială care are o adresă la Bruxelles, declarând că semnatarul îl cunoștea pe tatăl vitreg al dnei Mahkamat Sholeh și era conștient de activitățile sale politice. “About Atefeh Firoozi” de Darieh Arjmandi și Anoushirvan Sarhaddi, din 15 iunie 2003. Semnatarii acestui document au declarat că sunt membri care rezidă în Suedia din Rah-e-Kargar și Fedai Guerillas poporului iranian (Minoritate), respectiv. Ei exprimă sprijin pentru solicitarea de azil a dnei Mahkamat Sholeh bazată pe relația ei cu tatăl său vitreg și propriile activități politice, neespecificate, „tant la domiciliu, cât și în străinătate”.

„Declararea privind Atefeh Mahkamat Shole (sic)” de dl M. Hosseini Abdolabadi, din 10 iunie 2003. Dl Hosseini este un cetățean Țările de origine iraniană și el însuși un fost membru al opoziției de stânga iraniene care cunoștea doamna Mahkamat Sholeh și familia ei în închisoare în anii 1980. Declarația, în olandeză, exprimă teama pentru viața dnei Mahkamat Sholeh, bazată pe aparținerea ei la această familie anume. Scrisoarea „în ceea ce privește cazul de azil al Atefeh Firouzi” de la dna Nastaran Negari, reprezentantul Unității Stângă a Muncitorilor – Iran, din 16 iunie 2003. Scrisoarea a fost trimisă prin fax de la departamentul de inginerie mecanică al Universității Glasgow (impronta expeditorului se referă la „Mech Eng Glasgow Uni”).

Scrisoarea organizației dă o adresă în "Gutenberg" (presumabil Göteborg), Suedia. Se spune că tatăl vitreg al reclamantului a fost activist Rah-e-Kargar și a fost închis atât de către fostul regim, cât și de către regimul islamic. Dna Mahkamat Sholeh și-a petrecut copilărie în închisoare cu mama ei la mijlocul anilor 1980. Se spune că a fost activă împotriva regimului islamic, distribuind prospecte și broșuri, și că a fost sub supraveghere și forțată să fugă de Iran din cauza conexiunilor sale de familie. Scrisoarea exprimă îngrijorarea față de posibila soartă a dnei Mahkamat Sholeh dacă se întoarce în Iran și sprijină cererea de azil. Copiile corespondenței dintre dna Mahkamat Sholeh și tatăl său vitreg au schimbat atunci când acesta a fost încă în închisoare.

O scrisoare a Fondului de Asistență Universitară (UAF) – o organizație privată care finanțează refugiații politici care doresc să urmărească învățământul superior – acordând sprijinul financiar al dnei Mahkamat Sholeh în scopuri de studiu.

The applicants, Mr Mohamed Hashem Mawajedi Shikpokht and Mrs Atefeh Mahkamat Sholeh, are Iranian nationals who were born in 1971 and 1980 respectively and currently live in Culemborg (Netherlands). They are husband and wife. They were represented before the Court by Mr P.P.M. Mol, a lawyer practising in Amersfoort. The respondent Government were represented by Mr R.A.A. Böcker and Ms J. Schukking, both of the Ministry for Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The facts regarding Ms Mahkamat Sholeh are stated by the applicants as follows: Ms Mahkamat Sholeh was born into a family that opposed the Islamic revolution in Iran from the outset.

Her father was put to death when she was about one year old. Her mother then married an activist of the Marxist political organisation Rah-e-Kargar (“Path of the Worker”), a Mr Asghar Firouzi (or Firoozi), referred to hereinafter as Ms Mahkamat Sholeh's stepfather. In the early 1980s Ms Mahkamat Sholeh's stepfather received a twenty-year prison sentence. Her mother too was imprisoned; she and her mother were forced to spend a year in prison. Ms Mahkamat Sholeh's stepfather was granted conditional release in 1989. He resumed his covert political activities. In 1999 Ms Mahkamat Sholeh's stepfather went into hiding after learning that his name appeared on a hit list. She then took over his political activities.

These included distributing written materials (books and pamphlets) and organising political meetings. She also wrote such materials herself. At this time Ms Mahkamat Sholeh was living in her parents' house, her husband Mr Mawajedi Shikpokht having been conscripted for military service. A few months before she eventually left Iran she was beaten unconscious by a group of students. Ms Mahkamat Sholeh started receiving threats by telephone. On 19 November 1999 she received an anonymous threat, written on a yellow sticky note left on the front door, warning her to cease her activities. She went into hiding. On 22 November 1999 Ms Mahkamat Sholeh's parents' house was searched. Ms Mahkamat Sholeh, who had been out of the house at the time, was informed of this by her mother who by then had also gone into hiding and who had been informed by a neighbour.

A few weeks later Ms Mahkamat Sholeh left Iran with a “travel agent”. Ms Mahkamat Sholeh entered the Netherlands on 18 January 2000. On 23 January 2000 she lodged a request for asylum. On 17 July 2000 the Deputy Minister of Justice (Staatssecretaris van Justitie) rejected this request. On 24 August 2000 Ms Mahkamat Sholeh lodged an objection (bezwaarschrift) against this decision to the Deputy Minister. A hearing before a board of officials took place on 6 May 2002. On 18 June 2002 the Deputy Minister dismissed the objection. It is stated in the decision that Ms Mahkamat Sholeh had not been able to provide consistent information on the written threat which she had received or the raid on her parents' house.

It was also considered inconsistent that students had themselves set a date for an illegal meeting and asked Ms Mahkamat Sholeh whether it was convenient for them to visit her; that she was unable to provide details on most of the books and other written materials which she had kept hidden; and that she was trusted to undertake covert activities for Rah-e-Kargar despite not actually being a member of that movement; and the fact, as stated, that she had had access to the hit list with her stepfather's name on it. The facts regarding Mr Mawajedi Shikpokht are stated by the applicants as follows: During his military service Mr Mawajedi Shikpokht worked as a prison officer. One of the prisoners, one G., was an important member of the Azadibakhshe Baluchistan party, a movement seeking territorial independence for the Iranian province of Baluchistan.

G. persuaded Mr Mawajedi Shikpokht to smuggle letters out of prison for him. This Mr Mawajedi Shikpokht did until 19 November 1999, when he learned from another prisoner that G. had been placed in solitary confinement. On 21 November 1999 Mr Mawajedi Shikpokht learned that G. had revealed certain names under torture. Mr Mawajedi Shikpokht then deserted. Mr Mawajedi Shikpokht entered the Netherlands on 18 January 2000. On 23 January 2000 he lodged a request for asylum. On 17 July 2000 the Deputy Minister of Justice rejected this request. On 24 August 2000 Mr Mawajedi Shikpokht lodged an objection against this decision to the Deputy Minister. A hearing before a board of officials took place on 6 May 2002. On 18 June 2002 the Deputy Minister dismissed the objection.

It is stated in the decision that Mr Mawajedi Shikpokht's story was not worthy of credence, the less so since he apparently knew very little of G. or his activities for the Azadibakhshe Baluchistan party, could not even be certain that G. had divulged his name to the authorities and knew very little of his wife's covert activities. Moreover, he had apparently left Iran by air from Teheran airport, where checks on departing passengers were particularly stringent. The applicants both lodged appeals with the Regional Court of The Hague on 15 July 2002, at the same time lodging an application for a provisional order restraining the respondent State from deporting them to Iran. A hearing was held on 26 June 2003. On 11 September 2003 the Provisional Measures Judge (Voorzieningenrechter) of the Regional Court of The Hague, sitting in Maastricht, dismissed both the application for a provisional measure and the appeals in a single decision.

Its reasoning echoed that of the Deputy Minister in each of the two cases, which was found not to be arbitrary or unreasonable. In the domestic proceedings Ms Mahkamat Sholeh submitted the following documents, copies of which are contained in the Court's file: “List of the 182 people who became the subject of 'investigation'” (stated to be a hit list). The name of Ms Mahkamat Sholeh's stepfather appears on this list as number 174. “Statement concerning Atefeh Mahkamat Sholeh” by Zoorchang Pirooz, dated 3 June 2003. This document describes Ms Mahkamat Sholeh's stepfather as a Rah-e-Kargar activist and Ms Mahkamat Sholeh herself as a sympathiser. It asks the Netherlands authorities to take her asylum request seriously.

“Letter of Zoorchang Pirooz” dated 6 June 2003. This is a very short letter in French, on commercial notepaper bearing an address in Brussels, stating that the signatory knew Ms Mahkamat Sholeh's stepfather and was aware of his political activities. “About Atefeh Firoozi” by Dariush Arjmandi and Anoushirvan Sarhaddi, dated 15 June 2003. The signatories of this document state that they are members resident in Sweden of Rah-e-Kargar and Iranian Peoples's Fedai Guerillas (Minority), respectively. They express support for Ms Mahkamat Sholeh's asylum request based on her relationship with her stepfather and her own, unspecified, political activities “both at home and abroad”. “Statement concerning Atefeh Mahkamat Shole (sic)” by Mr M. Hosseini Abdolabadi, dated 10 June 2003. Mr Hosseini is a Netherlands national of Iranian origin and himself a former member of the Iranian left-wing opposition who knew Ms Mahkamat Sholeh and her family in prison in the 1980s.

The statement, in Dutch, expresses fears for Ms Mahkamat Sholeh's life based on her belonging to that particular family. Letter “regarding the asylum case of Atefeh Firouzi” from Ms Nastaran Negari, representative of Workers Left Unity – Iran, dated 16 June 2003. The letter was sent by fax apparently from the mechanical engineering department of Glasgow University (the sender's imprint reads “Mech Eng Glasgow Uni”). The letterhead of the organisation gives an an address in “Gutenberg” (presumably Gothenburg), Sweden. It is stated that the applicant's stepfather was a Rah-e-Kargar activist and was imprisoned both by the former regime and by the Islamic regime. Ms Mahkamat Sholeh herself spent her early childhood in prison with her mother in the mid-1980s.

She is stated to have been active against the Islamic regime, distributing leaflets and pamphlets, and to have been under surveillance and forced to flee Iran on account of her family connections. The letter expresses concern about Ms Mahkamat Sholeh's possible fate if she returns to Iran and supports her asylum request. Copies of correspondence between Ms Mahkamat Sholeh and her stepfather exchanged when the latter was still in prison. A letter from University Assistance Fund (UAF) – a private organisation that funds political refugees who wish to pursue higher education – agreeing to give Ms Mahkamat Sholeh financial support for study purposes.