CtEDO 10.02.2005 Auto

AFFAIRE VASILAKI ET AUTRES c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
10.02.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE VASILAKI ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Prima SECȚIUNE VASILAKI ȘI ALTELE c. GRECIA (solicitarea nr. 7270/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 februarie 2005 DEFINIF 10/05/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Vasilaki și alții c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Dnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Tulkens Lorenzen Vajić domnii Spielmann S.E. Jebens, judecători și ai dlui S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 20 ianuarie 2005, Renunță la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (nmm70/01) îndreptată împotriva Republicii Elene de 19 resortisanți ai acestui stat ( Recurentelor, ale căror nume figurează în anexă, care au sesizat Curtea la 7 iunie 2001, în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor la În special, recurentele se plângeau, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, de durata unei proceduri administrative. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 6 alineatul (1) din Convenție). 52 alin. (1) din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alin. (1) din regulament. Prin decizia din 25 septembrie 2003, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. Atât recurentele, cât și guvernul au depus observații scrise privind fondul cauzei (art. 1 din Regulamentul de procedură). ÎN FAVOAREA recurentelor sunt angajate în cadrul organizației de securitate socială ( La 15 iunie 1993, tribunalul a acceptat cererea recurentelor și l-a condamnat pe IKOA să le plătească sume cuprinse între 174 876 și 187 434 drachmes (judecată nr. 4477/1993). 10. La 20 decembrie 1993, la La 30 aprilie 1997, recurentele s-au ocupat de casare. 13. Ulterior, Parlamentul grec a adoptat Legea nr 2721/1999, care excludea recursul în casare în fața Consiliului de Stat pentru litigiile cu un obiect financiar mai mic de 500 000 drachmes și a pronunțat anularea oricărei proceduri judiciare aferente, eventual pendinte în fața acestei instanțe. Cu toate acestea, art. 52 alineatul (2) din această lege prevedea că persoanele care au fost deja prevăzute cu casiuni cu un termen de 60 de zile de la 16 septembrie 1999 (adică de la data publicării legii), pentru a susține faptul că litigiul ar avea un impact financiar semnificativ asupra lor, care ar justifica continuarea procedurii. La 21 decembrie 2002, grefa Consiliului de Stat a informat recurentele că, prin decizia nr. 3152 din 11 decembrie 2000, procedura privind recursul lor la casarea împotriva hotărârii nr. 4002/1996 a Tribunalului Administrativ de Apel fusese anulată în conformitate cu dispozițiile Legii nr 2721/1999. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 15. Recurentele susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 16. În plus, se referă la greva avocaților din barou care a avut loc în perioada 23 ianuarie 1989-30 iunie 1994, eveniment care nu a fost controlat de instanțe. El adaugă că recurentele nu au încercat să accelereze procedura și consideră că instanțele sesizate au acționat într-un interval de timp rezonabil. 17. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 28 noiembrie 1991, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Etta și sa încheiat la 11 decembrie 2000, cu actul nr. 3152/2000 al Consiliului de Stat și, prin urmare, a durat nouă ani și treisprezece zile, pentru trei instane 18. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentelor și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 19. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender menționată anterior 20). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul material, recurentele solicită rambursarea sumei care a făcut obiectul acțiunii lor în fața instanțelor interne, și anume 550 EUR (EUR) fiecare, plus rata inflației pentru perioada luată în considerare, sau în total 1 892 EUR fiecare. Cu titlu subsidiar, ele solicită plata sumei care a făcut obiectul acțiunii lor în fața instanțelor interne, plus dobânda legală de la depunerea acțiunii lor până în prezent, în total 2 574,53 EUR fiecare. Ele susțin că, dacă procedura nu ar fi avut o astfel de întârziere, Consiliul de Stat nu ar fi fost obligat prin legea nr. 2721/1999 și, probabil, le-ar fi acordat sumele în cauză. În ceea ce privește prejudiciul moral, ele solicită fiecare 2 347,76 EUR. 23. Guvernul afirmă că nu există o legătură de cauzalitate între prejudiciul material pretins și durata procedurii și afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit. 24. Curtea împărtășește opinia guvernului cu privire la cererea recurentelor în ceea ce privește prejudiciul material și reamintește în această privință că a respins cauza recurentelor care au obținut dreptul la respectarea bunurilor lor ca fiind neîntemeiată (Vasilaki și alții c. Grecia (dec.), nr. 70/01, 29 august 2002). Prin urmare, nu există nicio justificare că aceasta le acordă o despăgubire din partea acestui șef. 25. Curtea consideră, pe de altă parte, că prelungirea procedurii în litigiu dincolo de termenul rezonabil a cauzat recurentelor o anumită eroare morală, motivând acordarea unei despăgubiri. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41, ea alocă în comun recurentelor 28 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 26. Recurentele solicită 1 011 EUR fiecare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții, facturi în sprijinul acestora 27. Guvernul consideră că pretențiile recurentelor în acest sens sunt excesive și afirmă că cheltuielile de judecată suportate în Grecia nu pot fi rambursate și că suma alocată cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate în fața Curții nu poate depăși suma totală de 1 000 EUR. 28. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI 29. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în Grecia, pentru care s-a produs o factură, Curtea a considerat deja că lungimea unei proceduri ar putea duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ale reclamantului în fața instanțelor interne și că, prin urmare, trebuie să se țină seama de aceasta (a se vedea, printre altele, Capuano c. Italia, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37. Pe de altă parte, Curtea nu consideră că este necesar să se pună la îndoială caracterul necesar al cheltuielilor aferente procedurii în fața acesteia, pentru care a fost depusă și o factură. Având în vedere caracterul rezonabil al sumelor solicitate, Curtea acceptă această cerere în întregime și acordă în comun recurentelor 19 209 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată legate de procedura urmată de aceasta și de instanțele interne, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit.interese moratorii 30. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, în L.UNANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească în comun recurentelor, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume i. 28 500 EUR (88 de mii cinci sute de euro) pentru pagubă morală iii. 19 209 EUR (19 mii două sute nouă euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe aceste sume de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 10 februarie 2005 în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduleer Președinte Lista recurentelor Victoria VASILAKI Chryssoula KAPSALI Paraskevi THANOU-ADAM Iulia BAKAYANIAN-ARISTOPOULOU Sofia GRAVANI-YANNAKI Efi PAPTHEODOROU Christina DONA Frideriki Frideriki BIKA AIkaterini TERZIDOU Vana Vasso KOTSAKIOTOU Xanthi MYLONA Eleni YANNITSOPOULOU Dezpoina THEODORIDOU Paschalina LEPITKOU Paraskevi SALTSIDOU Ermioni ATHANASIADOU Efthimia CHALKIDOU

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE KOUREMENOS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KOUREMENOS ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 72289/01) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE VELI-MAKRI ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VELI-MAKRI ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 72267/01) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2005-06-30
0,97
AFFAIRE PATSOURAKI ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE PATSOURAKI ET AUTRES c. GRÈCE ( Requête n o 18582/03) ARRÊT STRASBOURG 30 juin 2005 DÉFINITIF 30/09/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE VLASOPOULOS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VLASOPOULOS ET AUTRES c. GRÈCE ( Requête n o 27802/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE GIAMAS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GIAMAS ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 72285/01) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
Sursă