YUMAK ET SADAK c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

22.02.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

YUMAK ET SADAK c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTENERĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 10226/03 prezentate de Mehmet YUMAK și Resul SADAK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 22 februarie 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și dl Dolle, greffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 martie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ recurentele, dnii Mehmet Yumak și Resul Sadak, sunt resortisanți turci, născuți în 1962 și, respectiv, 1959 și reședinți în Șirnak. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul T. Elçi, avocat la Diyarbakýr. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, se pot rezuma după cum urmează: în septembrie 2002, reclamanții, candidații partidului politic DEHAP (Partea Democrată a Poporului), din departamentul Șirnak, la alegerile parlamentare anticipate, și-au început campania electorală. Pe parcursul acesteia, s-ar fi confruntat cu multe obstacole, iar desfășurarea alegerilor ar fi fost afectată de numeroase nereguli, cum ar fi amenințările și presiunile asupra alegătorilor și candidaților și votul deschis. La 22 octombrie 2002, DEHAP a obținut autorizația de a organiza o reuniune politică la Șirnak la 27 octombrie 2002. Potrivit reclamanților, la 27 octombrie 2002, convoiul de vehicule format de membrii partidului care se deplasează de la Cizre la Sirnak pentru întâlnirea respectivă a fost oprit pe drum, la diferite puncte de control. Din cauza întârzierii cauzate de aceste hotărâri, întâlnirea nu a avut loc. La 28 octombrie 2002, Președinția departamentală a DEHAP sesizează organizația electorală cu privire la o nouă cerere de organizare a unei întâlniri, care a fost aprobată. În aceeași zi, organizația electorală a informat Hotărârea pentru Siguranță a Șńnakului cu privire la autorizația acordată DEHAP și a solicitat instituirea unui sistem de securitate. În aceeași zi, conducerea securității a informat organizația electorală că au fost adoptate măsuri speciale de siguranță pentru zilele 28 și 29 octombrie, din cauza sărbătorii naționale a Republicii care trebuia să aibă loc la 29 octombrie, astfel încât anumite drumuri să fie închise la trafic. Din aceste motive, la 30 octombrie 2002, organismul electoral a purtat data ședinței politice în cauză. La 3 noiembrie 2002, reclamanții s-au prezentat la alegerile parlamentare anticipate, iar la sfârșitul acestora, DEHAP a primit în departamentul 47 449 de voturi din 103 111 voturi exprimate, adică aproximativ 45,95% din voturi. Cu toate acestea, întrucât DEHAP nu a depășit pragul de 10% la nivel național, reclamanții nu au fost aleși. Prin urmare, cele trei locuri atribuite Departamentului Șaranak au fost reîncepute după cum urmează: două locuri în cadrul AKP, care a obținut 14,05% din voturi (14 460 de voturi) și un loc în favoarea domnului Tatar, un candidat independent care a obținut 9,69% din voturi (994 de voturi). Dreptul și practica internă relevante Constituția art. 67 alineatul (6) din Constituție, astfel cum a fost modificat la 23 iulie 1995, dispune de legile electorale trebuie să concilieze reprezentarea justă și stabilitatea guvernamentală. art. 125 din Constituție stabilește orice act sau decizie a administrației este susceptibilă de a fi supusă unui control jurisdicțional (...) Administrația are obligația de a remedia orice daune care rezultă din acțiunile și măsurile sale. Sistemul electoral Legea nr. 2939 privind alegerea deputaților, publicată în Jurnalul Oficial din 13 iunie 1983, stabilește, la rândul ei, modalitățile sistemului electoral în vigoare pentru alegerile parlamentare. Adunarea națională turcă este alcătuită din cinci sute cincizeci de deputați aleși în 85 de circumscripții, alegerile sunt într-un singur grad și au loc pe întreg teritoriul național, în aceeași zi, la reprezentarea proporțională, la votul liber, egal, universal și la votul secret. În acest sens, se face trimitere la art. 33 din Legea nr. 2939, astfel cum a fost modificată la 23 mai 1987. În cadrul alegerilor generale, părțile pot obține un sediu numai dacă depășesc pragul de 10% din voturile exprimate în mod valabil la nivel național (...) Un candidat independent inclus pe lista unui partid politic poate fi ales numai dacă lista partidului respectiv depășește pragul de 10 % la nivel național (...). Metoda D'Hont se aplică în repartizarea locurilor în funcție de rezultatele alegerilor. Jurisprudența constituțională Într-o hotărâre din 18 noiembrie 1995 (E. 1995/54, K. 1995/59), Curtea Constituțională a avut ocazia de a se pronunța cu privire la constituționalitatea articolului 34/A din Legea nr. 2939 împreună cu Constituția. Acest articol, referindu-se la art. 33, impunea, de asemenea, pragul electoral de 10 % în repartizarea locurilor deputaților aleși în circumscripția națională Judecătorii constituționali au anulat dispozițiile de stabilire a circumscripției naționale, considerând totuși că pragul național de 10 % poate fi considerat compatibil cu art. 67 din Constituție. Versiunile relevante ale acestei hotărâri se pot citi după cum urmează (...) Constituția stabilește forma statului turc ca fiind o Republică (...) Construcția constituțională a statului pe baza suveranității naționale, [a] ca sursă a voinței naționale și [ca] intermediar al alegerilor libere. Această alegere, subliniată în diferitele articole ale Constituției, a fost evidențiată în mod intens și precis în art. 67, intitulat "dreptul de vot, de eligibilitate și de a se angaja în activități politice." Alineatul (6) modificat al articolului prevede că legile electorale trebuie stabilite astfel încât să se concilieze principiile de justiție în reprezentanță stabilitatea în administrație: obiectivul: ca voința electorală să se reflecte pe cât posibil [în] organul legislativ. (...) alegerea sistemului care conține cele mai potrivite metode pentru a permite ca dorințele și alegerile colective să se reflecte în organul legislativ (...) prin stabilirea dispozițiilor legislative în funcție de circumstanțele țării și de necesitățile constituționale, trebuie să se adopte [sistemul] care este cel mai conform cu Constituția sau să se renunțe la cel care este contrar acesteia. Impactul democrațiilor reprezentative în diferite domenii este vizibil prin efectele sale. Sistemele nedrepte adoptate crezând că vor asigura stabilitatea au consecințe care împiedică semnificativ evoluțiile sociale (...) În reprezentare, greutatea justiției este principala condiție a stabilității în administrație. Cu toate acestea, ideea de stabilitate, în absența justiției, creează instabilitate. Principiul justiției în reprezentarea sa □ a cărui constituție dorește [respectul] se rezumă la elementele de [suflare] liberă, egală, secretă, la un turn, universală, [cu] numărătoare și jupuire publică și se concretizează printr-un număr de reprezentanți proporțional cu vocea. Principiul stabilității în administrație este perceput ca fiind metodele care trebuie să reflecte vocile [în] organul legislativ astfel încât să asigure forța executivului. La fel ca justiția în reprezentare (...) apar în Constituție. La alegeri (...) trebuie să se acorde importanță conjuncției acestor două principii care par antinomice în anumite situații într-un mod [ca] să se echilibreze și să se completeze (...) pentru a atinge scopul Constituției stabilității în administrație Este clar că [pragul] de 10% din voturile la nivel național prevăzute la art. 33 din Legea nr. 2839 (...) a intrat în vigoare odată cu aprecierea organismului legislativ. Pe lângă conformitatea (...) sistemelor electorale cu principiile constituționale, este inevitabil ca unele dintre ele să conțină condiții imperative. Pragurile care au ca sursă natura sistemelor și [exprimă] ca procent, [care] în ceea ce privește țara, restricționează dreptul de vot și de eligibilitate, pot fi aplicate, acceptate (...) atâta timp cât nu depășesc măsurile anormale (...) Totuși, [pragul] de 10 % este în conformitate cu principiul stabilității în administrație și în conformitate cu principiul justiției în reprezentare (...) Trei judecători constituționali s-au opus argumentației majorității, considerând că pragul național de 10% nu conciliază cu art. 67 din Constituție. Infracțiunile electorale Articolele 133-180 din Legea nr. 298 de alegeri și registre ale alegerilor, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 2 mai 1961, reglementează infracțiunile electorale, acestea fiind dispozițiile represive care acoperă toate actele care pot afecta buna desfășurare a alegerilor. Orice acțiune comisă în scopul de a împiedica procesul electoral poate face obiectul unei plângeri penale. Invocând art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamanții consideră că faptul că un prag electoral de 10 % este impus în cadrul alegerilor parlamentare afectează libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. De asemenea, ei se plâng de obstacolele cu care s-ar fi confruntat în timpul campaniei electorale, inclusiv de refuzul de a permite organizarea unei reuniuni politice, care, în plus, susțin că au făcut obiectul unor presiuni și amenințări diferite, precum și alegătorii, care ar fi fost obligați să voteze deschis. Reclamanții se plâng de o presupusă încălcare a libertății de exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ ca urmare a pragului electoral de 10 % impus în timpul alegerilor parlamentare. Ei invocă art. 3 din Protocolul nr. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând întotdeauna art. 3 din Protocolul nr. (1) Reclamanții se plâng de obstacolele cu care s-ar fi confruntat în timpul campaniei electorale, inclusiv de refuzul de a permite organizarea unei reuniuni politice și, de asemenea, susțin că au făcut obiectul unor presiuni și amenințări diferite, precum și alegătorii, care ar fi fost obligați să voteze deschis. Curtea observă de la bun început că obiecțiunile referitoare la presupusele bariere denunțate mai sus au un domeniu de aplicare general și sunt puțin precise. Pe de altă parte, Comisia consideră că nu reiese din dosar că reclamanții au adus toate pretinsele obstacole la cunoștința autorităților interne pentru ca acestea să inițieze, după caz, o anchetă penală, deoarece aceste acte constituie, în conformitate cu legea privind alegerile și registrele alegerilor, infracțiuni electorale. În ceea ce privește motivul întemeiat pe imposibilitatea de a organiza o reuniune înainte de alegerile din 3 noiembrie 2002, Curtea constată că, în urma cererilor depuse de solicitanți, autoritățile au stabilit succesiv trei date, și anume 22, 27 și 30 octombrie 2002, pentru organizarea acestui eveniment. Este adevărat că această adunare nu a avut loc la primele două date. Cu toate acestea, reclamanții nu explică în ce mod nu s-ar fi realizat la 30 octombrie ultima dată stabilită de organismul electoral. În plus, din dosar nu reiese că reclamanții au contestat pretinsele refuzuri ale administrației în fața niciunei instanțe naționale. Prin urmare, presupunând că reclamanții au epuizat căile de atac interne, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, Curtea nu a identificat nicio aparență de încălcare a articolului 3 din Protocolul nr 1 care rezultă din presupusele obstacole. Prin urmare, această parte a cererii se dovedește în mod evident lipsită de temei și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea argumentelor reclamanților întemeiat pe o presupusă încălcare a libertății de exprimare a poporului asupra alegerii corpului legislativ care rezultă din pragul electoral de 10 % impus în timpul alegerilor legislative la care s-au prezentat Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dollé J.-P. Costa Module Președinte ANEXA I Rezultatele alegerilor deputaților din 3 noiembrie 2002 Numele partidelor politice Voce obținute Număr de deputați Demokratik Sol Party (DSP) 384.009 1,22 Demokratik Halk Partsi (DEHAP) 1.960.660 6,22 Yurt Partsi (YP) 294.994.994 Milliyetçi Hareket Partsi (MHP) 2.635.87 8,36 Dol Yol Partsi (DYP) 3.008.942 9,54 Millet Partsi (MP) 68.271 0,22 Büyük Birliksi (BBP) 322.093 1,02.093 Anavatan Partsi (ANAP) 1.618.465 5,13 Liberal Demokrat Party (LDP) 89.331 0,28 Saadet Partsi (SP) 785.489 2,49 Ba 10. 808.229 34,28 363 Yeni Türkiye Partsi (YTP) 363.869 1,15 Independenți 314.251 1,00