AFFAIRE TUNCAY ET ÖZLEM KAYA CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția ResDH(2005)19 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 noiembrie 2001 (Regulament amiabil) în cauza Tuncay și Özlem Kaya împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 23 februarie 2005, în cadrul celei de-a 914-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46, alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr 11 (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 noiembrie 2001 în cauza Tuncay și Özlem Kaya și transmisă la aceeași dată Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 31733/96) adresată Turciei, formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 aprilie 1996 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de domnul Tuncay Kaya și de doamna Özlem Kaya, doi resortisanți turci, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile obiecțiunile primului reclamant referitoare la durata excesivă a custodiei sale,

la lipsa unei căi de atac judiciare pentru a contesta legalitatea detenției și la încălcarea dreptului său la un proces echitabil (neindependența și imparțialitatea Curții de Securitate a statului și lipsa asistenței unui avocat în timpul custodiei) ; Întrucât, în hotărârea sa din 8 noiembrie 2001, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanta și s-a asigurat că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să elimine cauza rolului și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere Având în vedere că, în conformitate cu regulamentul amiabil, s-a convenit că guvernul Turciei va plăti primului reclamant suma globală de 37 000 de franci francezi în termen de trei luni de la pronunțarea hotărârii Reamintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură [fostul articol 44 alineatul (2) ] prevede că decizia de a elimina din rol o cerere declarată admisibilă are forma unei hotărâri care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului de Miniștri pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-au fost subordonate retragerea,

soluționarea amiabilă sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, asigurându-se că, la 15 martie 2002, după termenul prevăzut în termenii soluționării amiabile, guvernul statului pârât a plătit primului reclamant suma prevăzută în regulamentul amiabil, inclusiv dobânda de întârziere datorată Reamintind că, în ceea ce privește obiecțiunile părții reclamante declarate admisibile în acest caz, au fost deja adoptate măsuri pentru a preveni eventuala încălcare a Convenției bazate pe un motiv similar, inclusiv modificarea legislației care reglementează luarea în custodie publică (a se vedea Rezoluția DH(2002)110 în cauza Sakćk și alții) și cu modificarea articolului 143 din Constituția turcă privind componența cursurilor de securitate ale statului (Legea nr. 4388, adoptată la 18 iunie 1999) și intrarea în vigoare, la 22 iunie 1999, a Legii nr. 4390 privind încetarea, la aceeași dată, a funcțiilor magistraților și procurorilor militari (a se vedea Rezoluția DH (99) 555 în cauza steraklar împotriva Turciei) Se declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2005)19 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 8 novembre 2001 (Règlement amiable) dans l'affaire Tuncay et Özlem Kaya contre la Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 23 février 2005, lors de la 914e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 8 novembre 2001 dans l'affaire Tuncay et Özlem Kaya et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 31733/96) dirigée contre la Turquie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 13 avril 1996 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M Tuncay Kaya et Mme Özlem Kaya, deux ressortissants turcs, et que la Cour, saisie de l'affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevables les griefs du premier requérant relatifs à la durée excessive de sa garde à vue,

à l'absence de voie de recours judiciaire pour contester la légalité de la détention et à une violation de son droit à un procès équitable (défaut d'indépendance et d'impartialité de la Cour de sûreté de l'Etat et absence de l'assistance d'un avocat lors de la garde à vue) ; Considérant que dans son arrêt du 8 novembre 2001, la Cour, ayant pris acte d'un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l'Etat défendeur et la partie requérante, et s'étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l'homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l'unanimité, de rayer l'affaire du rôle et a pris note de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu'aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Turquie payerait au premier requérant la somme globale de 37 000 francs français dans les trois mois à compter du prononcé de l'arrêt ; Rappelant que l'article 43, paragraphe 3, du Règlement de la Cour (ancien article 44, paragraphe 2) prévoit que la décision de rayer du rôle une requête déclarée recevable revêt la forme d'un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l'article 46, paragraphe 2, de la Convention,

l'exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement, le règlement amiable ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que le 15 mars 2002, après le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l'Etat défendeur a versé au premier requérant la somme prévue par le règlement amiable, y compris les intérêts de retard dus ; Rappelant que, en ce qui concerne les griefs de la partie requérante déclarés recevables dans cette affaire, des mesures ont déjà été adoptées pour prévenir d'éventuelle violation de la Convention basée sur un grief similaire, avec notamment l'amendement de la législation régissant la garde à vue (voir Résolution DH(2002)110 dans l'affaire Sakık et autres) et avec l'amendement de l'article 143 de la Constitution turque relatif à la composition des cours de sûreté de l'Etat (loi n o 4388, adoptée le 18 juin 1999) et l'entrée en vigueur, le 22 juin 1999, de la loi n o 4390 mettant fin, à la même date, aux fonctions des magistrats et procureurs militaires (voir Résolution DH (99) 555 dans l'affaire Çiraklar contre la Turquie) ; Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2,

de la Convention dans la présente affaire.