CtEDO 24.02.2005 Auto

MAZZEI c. ITALIE**

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
24.02.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MAZZEI c. ITALIE** (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 69502/01 prezentate de Bianca Lucia MAZZEI și Francesco Edmondo MAZZEI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 24 februarie 2005 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Biersan Zagrebelsky mes Gyulumyan Jaeger, judecători și viticultori de secțiune ai dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 10 martie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamanților, a dlui Bianca Lucia Mazzei și a dlui Francesco Edmondo Mazzei, sunt resortisanți italieni, născuți în 1966 și, respectiv, 1963 și reședința în Campagnano de Roma. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Graziani, avocat în Peruse. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, domnul I.M. Braguglia, și coagentul său, domnul F. Crisafolli. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanții dețin un apartament în Roma, pe care l-au închiriat domnului T. Printr-o scrisoare recomandată trimisă la o dată nespecificată, reclamanții au informat locatarul cu privire la intenția lor de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1987, și l-au rugat să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act notificat la 17 iunie 1986, reclamanții au recitat avizul de concediu și l-au numit pe cel interesat să se prezinte în fața judecătorului de instanță de la Roma, printr-o ordonanță din 11 decembrie 1986, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat până la 31 decembrie 1988 cel târziu. La 4 noiembrie 1994, reclamanții au însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. La 22 noiembrie 1994, ei i-au însemnat opinia că expulzarea va fi executată la 13 decembrie 1994 prin intermediul unui aprod al justiției. Între 13 decembrie 1994 și 28 noiembrie 2000, aprodul judiciar a efectuat 22 de tentative de expulzare. Toate aceste încercări s-au soldat cu eșec, eșuarea executării hotărârilor de expulzare care nu permitea reclamanților să beneficieze de ajutorul forțelor publice. La 28 noiembrie 2000, reclamanții și-au recuperat apartamentul. Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Decizia Provedi c. Italia (n 66644/01, 02.12.2004). GRIFS Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenția privind durata procedurii de expulzare. Curtea a examinat, de asemenea, cererea din perspectiva articolului 1 din Protocolul nr. Reclamanții invocă o încălcare a dreptului lor de a-și avea cauza auzită într-un termen rezonabil și invocă art. 6 alineatul (1) din convenție care, în părțile sale relevante, este astfel formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea a examinat cererea din perspectiva articolului 1 din Protocolul 1, care protejează dreptul de proprietate și care dispune de aceasta Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul excită mai întâi neobosirea căilor de atac interne cu remeditorul Pinto Reclamanții subliniază că și-au prezentat cererea în fața Curții înainte de intrarea în vigoare a legii Pinto Curtea amintește că aceasta a respins deja această excepție în cauza Mascolo, în măsura în care existau circumstanțe speciale care exonerau partea reclamantă de obligația de a epuiza căile de atac interne (a se vedea Mascolo c. Italia (dec.), 68792/01, 16 octombrie 2003). Întrucât Curtea nu are motive să deroge de la această concluzie anterioară, excepția guvernului trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Subsidiar, guvernul excită, de asemenea, din neobosirea căilor de atac interne, reclamanții neutilizând remediul prevăzut la art. 1591 din Codul civil. Reclamanții susțin că nu ar fi putut obține nicio compensație suficientă pentru a-și repara prejudiciile. Curtea consideră că acțiunea întemeiată pe art. 1591 din Codul civil În această privință, Curtea amintește că numai recunoașterea și repararea, de către autoritățile naționale, a încălcării de către un stat a convenției poate duce la pierderea calității de victimă a unui reclamant (a se vedea mutatis mutandis Huart France, nr 558290/00, 25.11.2003). Prin urmare, excepția guvernului trebuie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză fac obiectul unui control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările de ordine publică în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui să fie efectuate simultan. Potrivit guvernului, intervenția în dreptul de proprietate al reclamanților nu pare disproporționată. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării asistenței de stat este justificată de ordinea de prioritate stabilită în conformitate cu cerințele de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu mai este competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele execuției vor trebui să fie stabilite acum de către judecătorul de judecată. În cele din urmă, guvernul susține numai în sensul art. 1a din Legea 61/89 și 6 din Legea nr. 431/98, proprietarii care au obținut o ordonanță de expulzare și nu au avut nu a reușit să o execute, au dreptul, cu titlu de rambursare a daunelor suferite, la o creștere de 20% a chiriei fără a fi nevoie să le dovedească. În plus, din 1992, proprietarii puteau solicita chiriașilor încheierea unui nou contract de închiriere în condiții cu siguranță mai avantajoase. au neglijat să solicite creșterea chiriei sau încheierea unui nou contract mai avantajos din 1992, pierderea suferită nu poate fi pusă în sarcina statului. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, cererea nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declare Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Bostjan M. Zupančič Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă