Goma împotriva Danemarcei

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A GOMA v. DINAMARK (Declarația nr. 18646/22) art. 8 • Expulsie • Viața privată • Ordine de expulsie cu interzicerea permanentă a reintrarii după condamnarea pentru o infracțiune gravă • Existența unor motive foarte grave pentru expulzarea migrantului stabilit care a petrecut majoritatea copilăriei și tinerilor în țara gazdă • Condamnare anterioară • Ordinea de expulzare suspendată anterioară eliberată împotriva reclamantului • Proporționalitatea evaluată corespunzător de instanțe interne în funcție de jurisprudența Curții STRASBOURG 5 septembrie 2023 FINAL 19/02/2024 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Goma c. Danemarca, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Gabriele Kucsko-Stadlmayer , Președintele Faris Vehabović, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, Anja Seibert-Fohr, Ana Maria Guerra Martins, Anne Louise Bormann , judecători și Ilse Freiwirth, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 18646/22) împotriva Regatului Danemarcei depus la Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), de către un național congolean, dl William Hakeem Goma („reclamantul”), la 5 aprilie 2022; decizia de a anunța cererea guvernului danez („ Guvernului”); observațiile părților; După deliberarea în particular la 27 iunie 2023, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la acea dată: INTRODUCȚIE Cererea se referă la o ordonanță de expulzare a unui migrant stabilit, eliberată în cadrul procedurilor penale.

Reclamantul invocă art. 8 din Convenție. FACTE Reclamantul s-a născut în 1999 și trăiește la Copenhaga. El a fost reprezentat de dl Eddie Omar Rosenberg Khawaja, avocat practicant la Copenhaga. Guvernul a fost reprezentat de agentul lor, dna Vibeke Pasternak Jørgensen, de la Ministerul Afacerilor Externe, și co-agentul lor, dna Nina Holst Christensen, de la Ministerul Justiției. Faptele cazului pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a născut în Republica Democrată Congo . În august 2003, când reclamantul avea trei ani, el a primit un permis de reședință în Danemarca ca refugiat în cotă.

El a intrat în țară în septembrie 2003. Reclamantul are un cazier penal, fiind condamnat pentru următoarele infracțiuni: (a) prin hotărârea din 8 mai 2018, el a fost considerat vinovat de viol (comis în calitate de adult), condamnat la doi ani și șase luni de închisoare și eliberat cu un ordin de expulzie, suspendat, cu o perioadă de probă de doi ani (care a expirat la 22 noiembrie 2021); a fost eliberat la eliberare condiționată la 22 noiembrie 2019 cu 306 zile de la condamnarea rămasă; și (b) printr-o hotărâre din 13 octombrie 2020, el a fost amendat pentru încălcarea Legii privind substanțele controlate. ) Hotărârea din 8 decembrie 2020, reclamantul a fost condamnat pentru jaf, comisă la 6 iulie 2020, în încălcarea articolului 288 din Codul Penal (cu o condamnare de până la șase ani sau zece ani dacă a fost comisă cu circumstanțe agravante), citită în parte cu art. 21 (atenție).

El a fost condamnat la doi ani de închisoare, care a inclus soldul neservit de 306 de zile la momentul eliberării la eliberare condiționată la 22 noiembrie 2019 (a se vedea punctul 6 litera (a) de mai sus). Reclamantul a fost, de asemenea, expulzat cu o interdicție pe tot parcursul vieții de întoarcere în Danemarca. Raționarea Curții de District în ceea ce privește ordonanța de expulzare a fost după cum urmează: „... [reclamantul] rezidă legal în Danemarca de 17 ani, cu excepția perioadelor în care este în custodie. [Reclamantul] nu a înființat o familie de-a lui în Danemarca, și nu are copii în Danemarca. Părinții și trei frați, precum și bunica sa, trăiesc în Danemarca. El s-a născut într-o tabără de refugiați din țara sa de origine.

Părinții lui provin dintr-o țară diferită. El nu are familie în țara sa de origine, și el nu a fost în țara sa de origine de când avea trei ani. El nu are educație, cu excepția școlii elementare, și el este șomer. El este fluent atât în danez oral, cât și scris. El a fost crescut vorbind francez. Cu toate acestea, el este mai bun la înțelegere decât vorbind limba. El nu este în măsură să scrie și să citească franceza. În acest context, și pe baza informațiilor furnizate, [ reclamantul] nu are legături reale cu țara sa de origine, dar având în vedere cunoștința limbii franceze, el nu ar lipsi în întregime abilitățile de a se stabili în țara sa de origine dacă ar fi expulzat din Danemarca. Prin hotărârea din 8 mai 2018, [reclamantul] a fost condamnat la închisoare pentru o perioadă de doi ani și șase luni și eliberat cu o ordonanță de expulzare suspendată pentru încălcarea articolului 216 alineatul (1) litera (i) din Codul penal.

El a fost eliberat la eliberare condiționată la 22 noiembrie 2019 cu o perioadă de probă care s-a încheiat la 22 noiembrie 2021 și un sold neservit de 306 zile de la sentință. Cazul în cauză se referă la jaf comis de mai multe persoane la domiciliul victimei. Criminalitatea a fost comisă la 6 iulie 2020, adică la șapte luni și jumătate de la eliberarea în eliberare condiționată. [Reclamantul] a fost condamnat la o condamnare concomitentă de închisoare pentru un termen de doi ani. În consecință, [reclamantul] a fost considerat vinovat astăzi și a fost, de asemenea, considerat vinovat de hotărârea din 8 mai 2018 de a comite infracțiuni vizate de a pune în pericol integritatea fizică a altor persoane, un factor pe care se plasează o mare greutate atunci când se ia în considerare cererea de expulsie.

Pe baza unei evaluări generale a circumstanțelor menționate mai sus și a celorlalte informații furnizate, în special faptul că [reclamantul] a fost acum considerat vinovat de jaf și a fost considerat anterior vinovat de viol și condamnat la o lungă perioadă de închisoare și eliberat cu o ordonanță de expulzare suspendată, Curtea constată că nu este o ingerință disproporționată cu dreptul său la o viață privată de expulzare [reclamantul] și de a-l emite cu o interdicție permanentă de reintrare, în ciuda lipsei de legături cu țara sa de origine și copilări și adolescențea sa în Danemarca, și că, prin urmare, un ordin de expulzare nu este contrar articolului 8 din convenție.” Reclamantul a apelat împotriva hotărârii în fața Curții Înalte a Danemarcei de Est ( Østre Landsret ), înainte de care a fost depusă în numele său următorul text: „În ceea ce privește antecedentele sale sociale, [reclamantul] a formulat declarația suplimentară că a venit în Danemarca împreună cu mama și fratele său în 2003. [Reclamantul] a fost crescut în Danemarca împreună cu părinții săi și cu cei trei frați ai săi.

Au vorbit danezi acasă. El a fost foarte rău în vorbirea și înțelegerea francezului. El nu cunoștea pe nimeni în Congo. El a avut legătura cu familia lui în Danemarca. Pe la vârsta de 16 ani, el a dezvoltat probleme de abuz de substanțe. Când și-a îndeplinit condamnarea pentru viol în 2018, a fost oferit terapie pentru abuzul său de substanțe controlate și de terapie sexuală. A fost eliberat cu eliberare condiționată pentru buna conduită și având în vedere programele de terapie finalizate. După închisoarea sa, s-a mutat într-o locuință rezidențială din Viborg, unde a continuat tratamentul pentru abuzul de substanțe controlate. El se simțea foarte rău din cauza incidentului care a dat naștere la hotărârea din 2018. Înainte de jaf în acest caz, el a recăzut în abuz de cannabis.

El a experimentat presiune grupului pe care el nu a putut rezista. În timpul detenției anterioare în acest caz, el a primit lecții pentru a fi în măsură să completeze gradul 9. De asemenea, el a primit și a continuat să primească terapie pentru abuzul său de substanțe controlate. El a fost curat de aproximativ un an. El a avut încă contact cu familia sa. El a planificat să se antreneze pentru a deveni un tâmplar. Bine-sănătate psihologică a fost mult mai mare acum decât pe eliberarea sa după ce a îndeplinit propoziția anterioară. La 1 iulie 2021, Curtea Înaltă a susținut hotărârea. În ceea ce privește ordonanța de expulzie, majoritatea (patru din șase judecători) a declarat după cum urmează: „În conformitate cu dosarele instanței de judecată ale Curții de District, [reclamantul] a declarat în fața Curții de District că a fost ridicat vorbind franceză.

Această declarație este compatibilă cu declarația [reclamantului] că a crescut cu părinții și frații săi, precum și cu celelalte detalii reproduse în raportul privind interviul cu privire la circumstanțe personale în temeiul articolului 26 din Legea privind extraterestrii. Prin urmare, constatăm că declarația [reclamantului] în fața Curții Înalte că abia vorbește sau înțelege franceza nu poate fi acceptată ca un fapt. Condiția că [reclamantul], al cărui nume era atunci E.N., a declarat la Curtea de District (Retten i Kolding ) în legătură cu cazul în care a fost pronunțată o hotărâre la 8 mai 2018 că „nu vorbește franceză” nu poate duce la un rezultat diferit.

Având în vedere aceste observații și având în vedere faptul că [reclamantul], în conformitate cu informațiile disponibile acum, trebuie presupusă că este un național al Republicii Congo și nu Gabonul nu poate conduce nici la un rezultat diferit, acceptăm, din motivele prezentate de Curtea de District, că nu ar fi, desigur, contrar obligațiilor internaționale ale Danemarcei de a expulsa [reclamantul] – a se vedea art. 59 alineatul (2) din Legea privind extraterestrii din Danemarca. Având în vedere durata sentinței, expulzia trebuie combinată cu o interdicție permanentă de reîntrare – a se vedea art. 32 alineatul (4) litera (vii) din Legea extraterestră. Nu există nicio bază în temeiul art. 32 alineatul (5) din Legea extraterestră pentru a emite o interdicție de reîntrare aplicabilă pentru un număr limitat de ani.

Din acest motiv, votăm în favoarea depunerii ordinului de expulzare a Curții de District.” 11. Minoria Curții Înalte a declarat după cum urmează: „Reclamantul a venit în Danemarca la vârsta de trei ani și nu are legături cu Republica Congo. Vorbește daneză și îl considerăm bine integrat și, în realitate, Daneză.

Din aceste motive, constatăm că ar fi, în mod cert, contrar obligațiilor internaționale ale Danemarcei de a-l expulza și, în consecință, votăm în favoarea respingerii cererii de expulzare.” O cerere a reclamantului de autorizare de a face apel la Curtea Supremă ( Højesteret ) a fost refuzată la 18 noiembrie 2021 de către Comitetul de Permisiune a apelurilor (Procesbevillingsnævnet 13. Potrivit informațiilor furnizate de Agenția Daneză de Return ( Hjemrejsestyrelsen ) la 2 noiembrie 2022, ambasada Republicii Congo la Paris a fost solicitată să ofere asistență pentru eliberarea unui document de călătorie, dar, la momentul în care au fost furnizate informațiile, deportarea reclamantului nu a fost încă planificată.

De exemplu, Munir Johana c. Danemarca (nr. 56803/18, § 23-26, 12 ianuarie 2021) și Salem c. Danemarca (nr. 77036/11, § 49-52, 1 decembrie 2016). 15. Secțiunea 24b din Legea privind ordinele de expulzare suspendate cu o perioadă de probă de doi ani a fost modificată prin Legea nr. 469 din 14 mai 2018, care a intrat în vigoare 16 mai 2018. Noile dispoziții au introdus un sistem de precauție, care nu prevedea obligația de a specifica o anume perioadă de probă.

Secțiunea 32 din Legea privind extratereștrii a fost modificată prin Legea nr. 469 din 14 mai 2018. 2018 și Legea nr. 821 din 9 iunie 2020. S-a explicat, ca urmare a amendamentelor, o interdicție de reintrare a fost impusă timp de șase ani dacă extraterestrul a fost condamnat la închisoare pentru trei luni și un an (secțiunea) 32(4)(iv)); 12 ani în cazul în care extraterestrul a fost condamnat la închisoare pentru între un an și un an și șase luni (secțiunea 32(4) vi)); și permanent, în cazul în care extraterestru a fost condamnat la închisoare pentru mai mult de un an și șase luni (secțiunea 32(4) vii)). Cu toate acestea, instanțele au primit discreție pentru a reduce durata re interdicțiile de intrare, indiferent dacă sunt permanente sau limitate în timp (art. 32 alineatul (5) litera (i)), în cazul în care lungimea ar fi luată în considerare în alt mod în încălcarea obligațiilor internaționale ale Danemarcei, inclusiv art. 8 din convenție.

17. Secțiunea 50 din Legea privind extratereștriile a fost modificată prin Legea nr. 919 din 21 iunie 2022. Ca urmare a amendamentului, atunci când se efectuează o revizuire ulterioară a revocării unei ordine de expulsie, instanțele daneze sunt în măsură să impună o interdicție de reîntrare pentru o perioadă mai scurtă decât cea specificată anterior, indiferent de momentul în care a fost comisă infracția penală, dacă constată, la momentul reexaminării, că este necesară o scurtare a perioadei pentru a se asigura că ordinul de expulsie intră în domeniul de aplicare al obligațiilor internaționale ale Danemarcei.

PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 8 AL CONVENȚIEI 18. Reclamantul s-a plâns că hotărârea Înaltului Tribunal din 1 iulie 2021 de a-l expulza din Danemarca cu o interdicție pe tot parcursul vieții de returnare, care a devenit finală la 18 noiembrie 2021 (a se vedea punctele 10-12 de mai sus), a fost încălcarea articolului 8 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, se menționează după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul la respect pentru viața lui privată...

Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” 19. Guvernul a susținut că plângerea ar trebui declarată vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. 20. Reclamantul nu a fost de acord. 21. În opinia Curții, plângerea nu este vădit nefondată, nici inadmisibilă din alte motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă.

Reclamantul a susținut că instanța daneză nu a luat în considerare circumstanțele relevante în cadrul testului de echilibrare, în special faptul că sentința sa este moderată și a inclus 306 de zile de la condamnarea sa anterioară, că avea legături puternice cu Danemarca și că el nu a avut legături cu Congo. În opinia sa, nu s-a stabilit că există „foarte motive convingătoare” pentru a-l expulza cu interdicția de intrare pentru viață. 23. Guvernul a susținut că instanța daneză a efectuat cu amănunțime testul de proporționalitate, echilibrarea intereselor opuse și ținând seama de toate circumstanțele personale ale reclamantului. Reclamantul a comis o infracțiune gravă și violentă, mai puțin de opt luni după ce a fost eliberat și în timpul perioadei de probă pentru ordinea de expulzare suspendată din 8 mai 2018, și a avut un trecut penal, care include violul.

Reclamantul a constituit o amenințare gravă pentru ordinea publică. El a fost condamnat de două ori de crime grave care puneau în pericol integritatea fizică a altor persoane. În cele din urmă, având în vedere principiul subsidiarității, instanța internă a examinat cazul în mod specific în funcție de art. 8 din Convenție și de jurisprudența relevantă a Curții, Curtea ar trebui să fie reluată, având în vedere principiul subsidiarității, să ignore rezultatul evaluării efectuate de instanțe naționale.

Evaluarea Curții (a) Principiile generale 24. Criteriile relevante care trebuie aplicate au fost stabilite, printre altele, în Üner v. Țările de Jos ([GC], nr. 46410/99, §§ 54-60, CEHR 2006-XII) și Maslov v. Austria ([GC], nr. 1638/03, §§§ 68-76, CEHR 2008). (b) Aplicarea acestor principii în cazul în cauză 25. Curtea consideră că a existat o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața sa privată în sensul articolului 8, că ordinul de expulzie și interzicerea de reintrare au fost „în conformitate cu legea” și că au urmărit obiectivul legitim de prevenire a tulburărilor și a criminalității (a se vedea, de asemenea, Salem c. Danemarca, nr. 77036/11, § 61, 1 decembrie 2016). 26. În ceea ce privește problema dacă interferența a fost „necesară într-o societate democratică”, Curtea constată că instanța daneză a luat drept punct de plecare legală secțiunile relevante ale Legii extraterestre și ale Codului Penal și criteriile care trebuie aplicate în evaluarea proporționalității, în temeiul articolului 8 din Convenția și jurisprudența Curții.

Curtea recunoaște că instanța internă a examinat cu atenție fiecare criteriu și că sunt necesare motive foarte serioase pentru justificarea expulzării reclamantului, un migrant stabilit care a intrat în Danemarca la vârsta de trei ani și a petrecut în mod legal majoritatea copilăriei și tinerilor din țara gazdă (a se vedea Maslov , citat mai sus, § 75. Prin urmare, Curtea este invitată să examineze dacă „foarte motive grave” ale acestui tip au fost aduse și examinate de autoritățile naționale la evaluarea cazului reclamantului. 27. Instanța internă a dat o ponderare deosebită la gravitatea infracțiunii comise și pedeapsa impusă. jaf, în încălcarea articolului 288 din Codul Penal (cu o condamnare la șase ani de închisoare), citit parțial cu art. 21 (atenție).

Crima a fost comisă la mai puțin de opt luni de la eliberarea sa eliberată în eliberare condiționată și în perioada de probă pentru ordinea de expulzare suspendată din 8 mai 2018. Crima a fost de o asemenea natură că ar fi putut avea consecințe grave pentru viața altora (a se vedea, de exemplu, Avci c. Danemarca, nr. 40240/19, § 30, 30 noiembrie 2021, și Abdi c. Danemarca , nr. 41643/19, § 33, 14 Septembrie 2021, precum și cazurile citate în acest articol. Reclamantul a fost condamnat la doi ani de închisoare, care a inclus un sold neservit de 306 zile de la condamnarea sa anterioară (a se vedea punctul 7 de mai sus). 28. De asemenea, instanța internă a luat în considerare trecutul penal al reclamantului, care a inclus o condamnare pentru viol la 8 mai 2018 și o amendă pentru încălcarea Legii privind substanțele controlate (a se vedea punctul 6 de mai sus).

29. În ceea ce privește criteriul „lungătatea șederii reclamantului în țara din care va fi expulzat”, Curtea de District a luat în considerare în mod corespunzător faptul că reclamantul avea trei ani când a sosit în Danemarca și a locuit în mod legal acolo de șaptezeci de ani (a se vedea punctul 8 de mai sus). 30. În ceea ce privește criteriul „periodul care a trecut de la comisia infracțiunii [care este, 6 iulie 2020] și comportamentul reclamantului în cursul acestei perioade”, pe de o parte, Curtea Înaltă a remarcat că reclamantul a fost condamnat la 13 Octombrie 2020 de încălcarea Legii privind substanțele controlate. Pe de altă parte, reclamantul a susținut că a încheiat un program de terapie și a primit cursuri pentru a fi în măsură să completeze gradul 9 din educația sa școlară (a se vedea punctul 9 de mai sus).

31. În ceea ce privește criteriul „soliditatea legăturilor sociale, culturale și familiale cu țara gazdă și cu țara de destinație”, instanța internă a luat în considerare în mod corespunzător acest lucru. Ei au acceptat că legăturile reclamantei cu Danemarca au fost mai puternice decât legăturile sale cu Congo, dar au constatat că el nu va lipsi cerințele de bază pentru stabilirea unei vieți în țara sa de origine. 32. În sfârșit, va fi avută în vedere durata ordinului de expulzare, în special dacă interdicția de reîntrare a fost de durată limitată sau nelimitată. Curtea a considerat anterior o astfel de interdicție disproporționată din cauza duratei sale nelimitate, în timp ce în alte cazuri a considerat durata limitată a ordinului de excludere a fi un factor care cântărește în favoarea proporționalității sale (a se vedea, de exemplu, Savran v. Danemarca [GC], nr. 57467/15, §§§ 182 și 199, 7 decembrie 2021, precum și cazurile menționate în el.

Unul dintre elementele care se bazează în acest sens a fost dacă infracțiunea care a condus la ordinul de expulsie a fost de o asemenea natură că persoana în cauză a constituit o amenințare gravă pentru ordinea publică (a se vedea, printre altele, Ezzouhdi v. Franța , nr. 47160/99, § 34 13 februarie 2001; Keles v. Germania , nr. 32231/02, § 59, 27 octombrie 2005; și Bousarra v. Franța , nr. 25672/07, § 53, 23 septembrie 2010, în care Curtea a constatat că persoanele în cauză nu constituie o amenințare gravă pentru ordinea publică; a se vedea, de asemenea, Mutlag v. Germania , nr. 40601/05, §§ 61-62, 25 martie 2010, și Balogun v. Regatul Unit , nr. 60286/09 , § 49, 10 aprilie 2012, în care Curtea a constatat că persoana în cauză constituie o amenințare gravă pentru ordinea publică . 33. În cazul în cauză, în temeiul articolului 32 modificat din Legea privind extraterestrii (a se vedea punctul 16 mai sus), instanțele daneze au avut discreția de a reduce durata interdicției care ar fi fost impuse altfel în temeiul articolului 32 alineatul (4) vii) din Legea privind extraterestrii (contrast Savran , citat mai sus, § 200). În circumstanțele specifice ale cazului, în special din cauza faptului că infracțiunile au fost comise în timpul perioadei de probă pentru un ordin de expulzare suspendat anterior, ei au hotărât să stabilească interdicția de reintrare.

Curtea nu pune la îndoială concluzia că infracțiunile care au condus la ordonanța de expulsie au fost de o asemenea natură care a constituit o amenințare gravă pentru ordinea publică în acel moment (a se vedea, printre altele, Abdi , citate mai sus, § 39; Mutlag , citat mai sus, §§ 61-62; și Balogun , citat mai sus, § 53. Nici nu se poate neglija faptul că reclamantul a demonstrat lipsa de dispoziție la respectarea legii daneze, în ciuda faptului că în mai 2018 a fost eliberată o decizie de expulzie suspendată (a se vedea, printre altele, Munir Johana c. Danemarca , nr. 56803/18 , § 58, 12 ianuarie 2021, și Levakovic c. Danemarca , nr. 7841/14 , § 44, 23 octombrie 2018 ). 34. Având în vedere toate elementele descrise mai sus, Curtea concluzionează că interferența cu viața privată a reclamantului a fost susținută de motive relevante și suficiente.

Este convins că „foarte motive foarte grave” au fost adecvate determinate de autoritățile naționale în evaluarea cazului său. Acesta remarcă că, la toate nivelurile de competență, a existat o evaluare explicită și aprofundată a faptului că ordinul de expulzare ar putea fi considerat contrar obligațiilor internaționale ale Danemarcei. Curtea subliniază în acest sens că, atunci când instanțele interne independente și imparțiale au examinat cu atenție faptele, aplicand standardele relevante privind drepturile omului în conformitate cu Convenția și jurisprudența sa, și au evaluat în mod adecvat interesele personale ale reclamantului împotriva interesului public mai general în acest caz, nu este obligat ca Curtea să înlocuiască propria sa evaluare a meritelor (inclusiv, în special, evaluarea proprie a detaliilor factuale de proporționalitate) față de cele ale autorităților naționale competente.

Singura excepție la acest lucru este în cazul în care se dovedește a fi motive puternice pentru a face acest lucru (Savran , citat mai sus § 189). În avizul Curții, aceste motive puternice sunt absente în acest caz. 35. Rezultă că nu a existat nicio încălcare a articolului 8 din Convenție. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; Deține că nu a existat încălcarea articolului 8 din Convenție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 5 septembrie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

CASE OF GOMA v. DENMARK (Application no. 18646/22) JUDGMENT Art 8 • Expulsion • Private life • Expulsion order with a permanent re-entry ban following conviction for a serious offence • Existence of very serious reasons for expelling settled migrant who had spent most of his childhood and youth in the host country • Prior convictions • Prior suspended expulsion order issued against the applicant • Proportionality duly assessed by domestic courts in light of Court’s case-law STRASBOURG 5 September 2023 FINAL 19/02/2024 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Goma v. Denmark, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Gabriele Kucsko-Stadlmayer , President , Faris Vehabović, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, Anja Seibert-Fohr, Ana Maria Guerra Martins, Anne Louise Bormann , judges , and Ilse Freiwirth, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 18646/22) against the Kingdom of Denmark lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Congolese national, Mr William Hakeem Goma (“the applicant”), on 5 April 2022; the decision to give notice to the Danish Government (“the Government”) of the application; the parties’ observations; Having deliberated in private on 27 June 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: INTRODUCTION

RELEVANT LEGAL FRAMEWORK

14. The relevant provisions of the Aliens Act ( Udlændingeloven ) relating to expulsion have been set out in detail in, for example, Munir Johana v. Denmark (no. 56803/18, §§ 23-26, 12 January 2021) and Salem v. Denmark (no. 77036/11, §§ 49-52, 1 December 2016).

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 OF THE CONVENTION

18. The applicant complained that the High Court’s decision of 1 July 2021 to expel him from Denmark with a lifelong ban on returning, which had become final on 18 November 2021 (see paragraphs 10-12 above), was in breach of Article 8 of the Convention, which, in so far as relevant, reads as follows: “1. Everyone has the right to respect for his private ... life ... 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.” Admissibility