AFFAIRE REFENE-MICHALOPOULOU ET AUTRES c. GRECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

17.03.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1 en ce qui concerne la durée de la procédure;Irrecevable au regard de l'art. 6-1 en ce qui concerne le caractère équitable de la procédure;Irrecevable au regard de P1-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Frais et dépens (procédure de la Convention) - demande rejetée

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE REFENE-MICHALOPOULOU ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

În cazul Refene-Michalopoulou și în alte condiții definite la art. 44 alineatul (2) din convenție, Grecia poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Tulkens Kovler, Steiner dnii Hajiyev Spielmann judecători și S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 24 februarie 2005, înmânând hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 33518/02) îndreptată împotriva Republicii Elene și ale cărei șapte resortisanți ai acestui stat, ale căror nume sunt prezentate în anexa la prezenta decizie, au sesizat Curtea la 2 septembrie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Reclamanții sunt reprezentați de cabinetul de avocatură G. Stefanakis și asociați. Guvernul elen ( La 21 octombrie 2003, Curtea a decis să comunice plângerii întemeiate pe durata procedurii guvernului. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și asupra fondului. La 28 decembrie 1992, ei au sesizat Tribunalul Administrativ din Atena cu o cerere de condamnare a statului elen la plata unor sume diferite ca daune-interese, deoarece acesta nu le-a acordat un nivel salarial superior. Sumele solicitate au variat între 1 329 000 drahme (aproximativ 3 900 EUR) și 1 668 000 drahme (aproximativ 4 895 EUR). La 25 aprilie 1994, Tribunalul Administrativ din Atena a primit parțial dreptul la acțiune (Decizia nr. 4405/1994). La 28 iunie 1994 și 19 august 1994, atât reclamanții, cât și statul elen au solicitat această decizie. La 25 mai 1995, Curtea Administrativă de Apel din Atena a respins apelurile lor (Decizia nr. 2737/1995). La 2 noiembrie 1995, statul grec s-a ocupat de Casație. 10. La 5 martie 2002, Consiliul de Stat a declarat anularea procedurii în temeiul Legii nr. 2994/2001, care exclude recursul la casare pentru litigiile cu un obiect mai mic de 2 000 000 drahme (aproximativ 6 000 EUR) (actul nr. 440/2002). CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA ÎN REGISTRUL DURĂRII PROCEDURII 11. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 12. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Pe fondul perioadei care trebuie luată în considerare 13. Decembrie 1992, împreună cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Atena și s-a încheiat la 5 martie 2002, cu Actul nr. 440/2002 al Consiliului de Stat și, prin urmare, a durat nouă ani, două luni și opt zile pentru trei grade de jurisdicție. Caracterul rezonabil al duratei procedurii 14. Guvernul efectuează o analiză cronologică a procedurii pentru a demonstra că fiecare etapă a acesteia a fost realizată cu celeritate și observă că cazul nu era, în general, complicat, dar, în același timp, prezenta o anumită complexitate în ceea ce privește aspectele procedurale și stabilirea faptelor. În plus, guvernul susține că problema cazului nu era decisivă pentru solicitanți, deoarece sumele solicitate nu erau atât de mari. Reclamanții susțin că cauza nu prezenta nicio complexitate, ceea ce, în opinia lor, era deja acceptată de guvern și adaugă că comportamentul lor nu a întârziat procedura, însă susțin că inerția autorităților judiciare, în special în cadrul procedurii în fața Consiliului de Stat, a contribuit la continuarea procedurii. 16. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, în ultimă instanță, Manios c. Grecia, nr. 70626/01, 11 În special, Curtea constată că procedura în fața Consiliului de Stat a durat aproximativ șase ani și patru luni fără ca înalta instanță din Grecia să examineze fondul cauzei, întrucât a ajuns la concluzia anulării instanței. În opinia Curții, un astfel de termen este departe de a fi rezonabil, în special în cadrul unei cauze care nu prezenta o complexitate specială 18. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în această cauză. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf cu privire la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție în cadrul procedurii 19. Reclamanții se plâng, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție, că nu au beneficiat de un proces echitabil din cauza faptului că problema prezentată instanțelor naționale a fost soluționată definitiv de către legiuitor și nu de către autoritățile judiciare, în special că Legea nr. 2994/2001 a influențat în mod direct soluționarea litigiului. Or, această lege a fost adoptată în timp ce recursul lor era deja în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. Cu privire la admisibilitate 20. Curtea amintește că a admis deja că legile de procedură se pot aplica imediat procedurilor în curs, fără a aduce atingere dreptului de acces al persoanelor interesate la o instanță (a se vedea, printre altele, Brualla Gómez de la Torre, Hotărârea din 19 decembrie 1997, În orice caz, în ceea ce privește prezenta cauză, Comisia constată că statul elen, prin formarea unei puteri în Casație, se află la originea procedurii în fața Consiliului de Stat care, ulterior, a fost anulată în temeiul Legii nr. 2994/2001. Prin urmare, în ipoteza unei probleme de acces la Consiliul de Stat, acesta ar fi avut loc în detrimentul statului însuși și nu al reclamanților Într-adevăr, aceștia din urmă au profitat de anularea procedurii și de confirmarea hotărârii în apel care a făcut obiectul cererii lor. Prin urmare, reclamanții nu se pot preface victime ale unei încălcări a dreptului lor de acces la o instanță. 21. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. III. Cu privire la încălcarea articolului 1 din PROTOCOLUL nr. 22, reclamanții se plâng, de asemenea, că anularea procedurii de către Consiliul de Stat a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor lor, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. Curtea observă că anularea procedurii în fața Consiliului de Stat nu a afectat validitatea deciziei Curții Administrative de Apel care a acordat parțial reclamanților sumele solicitate. Întradevăr, statul nu a putut infirma decizia în litigiu în fața Consiliului de Stat, reclamanții sunt în prezent titulari ai unui drept de creanță definitivă împotriva acestora. Prin urmare, aceștia din urmă nu se pot plânge de încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor lor. 24. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 27. Guvernul afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă și, în orice caz, consideră că suma de 500 EUR pentru fiecare reclamant ar fi suficientă. 28. Curtea consideră că reclamanții au suferit o eroare morală certă. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din convenție, aceasta le acordă împreună 7 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Comisioane și cheltuieli de judecată 29. 859,26 EUR fiecare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și a Curții. Ei nu produc nicio factură sau notă de plată a onorariilor. Ei susțin că, în temeiul unui acord oral încheiat cu firma de avocatură care îi reprezintă în fața Curții, vor trebui să plătească fiecare 2 570 EUR la încheierea procedurii. 30. Guvernul susține că pretențiile reclamanților în acest sens sunt vagi și nejustificate și propune o sumă de 200 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 31. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI 32. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a considerat deja că durata unei proceduri ar putea duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ale reclamantului în fața instanțelor interne și, prin urmare, ar trebui să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, punctul 37). Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamanții nu produc nicio factură în ceea ce privește cheltuielile suportate în fața instanțelor sesizate; prin urmare, această parte din pretențiile lor ar trebui respinsă. În ceea ce privește cheltuielile suportate în scopul reprezentării reclamanților în fața acesteia, Curtea constată că pretențiile acestora nu sunt nici detaliate, nici însoțite de documentele justificative necesare și, prin urmare, ar trebui să se excludă și cererea acestora în această privință. Interesele moratoriu 33. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul menționat 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 7 000 EUR (7 000 EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 17 martie 2005 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din regulament. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduleer Președinte Lista reclamanților 1. Erasmia REFENE-MICHALOPOULOU 2. Ioannis MPOUKAS 3. Anna TAVLIKOU-VOSNIOTI 4. Nikoletta Konstantopoulou 5. Eleni TSOUGOU 6. Aristoula STERGIOU 7.