A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 53919/00 prezentate de Refik KARAKOç împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 22 martie 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președintele Cabral Barreto Türmen Butkevych Ugrekhelidze mes Fura-Sandström, Jočienė, judecători și domnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 decembrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă de reclamant, dl Refik Karakoç, este un resortisant turc, născut în 1953 și rezident în Ankara. El este un fost membru al Comitetului Central al Partidului Democrației ( Demokrasi Partsi, denumit în continuare "DEP""), care a fost dizolvat de Curtea Constituțională în 1993. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Güzel, avocat la Diyarbakr. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează. În 1993, Comitetul Central al DEP a decis să distribuie un tract în circumscripții pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la faptul că problema kurdă nu poate fi rezolvată decât pe cale democratică, nu prin violență. Procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului Ankara, invocând formularea tractului, l-a acuzat pe reclamant de propagandă separatistă, în conformitate cu art. 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. La 26 iunie 1993, la congresul anual al DEP, reclamantul a ținut un discurs. Ca urmare a acestui discurs, la o dată nespecificată, procurorul Republicii a intentat o acțiune penală împotriva reclamantului în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713. La 17 noiembrie 1998, Curtea de Securitate a statului l-a judecat pe reclamant vinovat de faptele reproșate și l-a condamnat la doi ani de închisoare și la o amendă de două sute de milioane de lire turcești. Dragi invitați (...) lupta pentru democrație nu este foarte importantă în țările care au o democrație avansată, ci în Turcia, când vorbim despre lupta pentru democrație, este imediat problema kurdă care vine în minte. Problema kurdă s-a amestecat în lupta pentru democrație și în politicile josnice ale partidelor politice în vigoare (...) Acum, ce va face DEP? Din acest partid vom crea o armă (...) Avem nevoie în primul rând de solidaritate și uniune. Aceaceasta este condiția indispensabilă a luptei pentru democrația poporului kurd. (...) Dacă vrem să rezolvăm problema democrației și a problemei kurde, trebuie mai întâi să ne democratizăm partidul politic (...) Curtea a considerat, de asemenea, că tractul în litigiu viza să aducă atingere, prin publicare, integrității teritoriale a statului și unității națiunii, calificându-se drept Kurdistan Potrivit instanței, tractul conținea un ultimatum adresat Republicii Turcia, care indica condiții mai stricte decât cele menționate în Tratatul de la Sevres. Această încetare a focului va fi susținută de forțe obiective (...) Statul va deschide calea negocierii cu reprezentanții aleși ai kurzilor (...) Identitatea kurdă își va lua locul, cu toate consecințele sale, în realitatea sociologică a Turciei, ea va fi sub garanția Constituției și a legilor (...) Pe baza recunoașterii identității kurde, toate rezervele pe care Turcia le-a emis în tratatele internaționale vor fi înlăturate și problemele vor fi rezolvate conform Cartei de la Paris, carta adoptată în cadrul procesului CCSE (Conferința privind cooperarea și securitatea în Europa). Avrupa Güvenlik ) (...) Kurzii își vor putea exercita cultura, arta, limba, pentru scriere și vorbire, pentru a se putea exprima mai bine în lumea contemporană (...) Dreptul la educație în limba sa maternă va fi garantat, televiziunea și radioul vor difuza emisiuni în kurdă (...) va fi stabilit un climat de democrație pentru a putea discuta liber soluțiile posibile pentru rezolvarea problemei kurde în ansamblu, precum și pe celelalte (...) Se va pune capăt sistemului de gărzi de sat (...) se va abroga legea privind combaterea terorismului (...) printr-o hotărâre din 28 iunie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea primei instanțe. Ca urmare a intrării în vigoare a Legii de amnistie nr. 4616 din 22 În decembrie 2000, Curtea de Securitate a Statului a pronunțat suspendarea executării hotărârii printr-o hotărâre din 8 ianuarie 2001. GRIEF Reclamantul susține că condamnarea sa pentru contribuția sa la pregătirea unui tract politic și pentru organizarea unui discurs la congresul unui partid politic constituie o încălcare a articolelor 10 și 11 din convenție. Recurentul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare și declară încălcarea articolelor 10 și 11 din convenție. Curtea va examina plângerea din perspectiva articolului 10 din convenție astfel formulată în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ca autoritățile publice să poată interveni și fără a ține cont de frontiere.... Exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) Guvernul susține că Curtea de Securitate a statului a examinat obiecția în conformitate cu cerințele Convenției și a considerat, în cadrul marjei sale de apreciere, că aceste afirmații cad sub incidența celui de-al doilea paragraf al aceluiași articol. El pune accentul pe gravitatea lor într-un moment în care exista un climat de nesiguranță în sud-estul Turciei. Acesta susține că condamnarea reclamantului este justificată în temeiul articolului 10 alineatul (2) din jurisprudență, susținând că un stat care se confruntă cu o situație de terorism care îi amenință integritatea teritorială și securitatea internă trebuie să dispună de o marjă de apreciere mai largă. El adaugă că afirmațiile făcute de personalități politice, cum ar fi reclamantul, au un domeniu de aplicare mai larg în opinia publică; reclamantul contestă argumentele guvernului. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților și a jurisprudenței, că acest motiv ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ; rezultă că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Nu a fost invocat niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle J.-P. Costa Modulul Președinte
de la requête n
o
53919/00
présentée par Refik KARAKOÇ
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 22 mars 2005 en une chambre composée de
:
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
R.
Türmen
,
V.
Butkevych
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
mes
E.
Fura-Sandström,
D.
Jočienė,
juges
,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 décembre 1999,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Refik Karakoç, est un ressortissant turc, né en 1953 et résidant à Ankara. Il est un ancien membre du comité central du Parti de la démocratie (
Demokrasi Partisi
, ci-après le «
DEP
») qui a été dissout par la Cour constitutionnelle en 1993. Il est représenté devant la Cour par M
e
S.
Güzel, avocat à Diyarbakır.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 1993, le comité central du DEP décida de distribuer un tract dans les circonscriptions visant à sensibiliser l'opinion publique sur le fait que le problème kurde ne pourrait être résolu que par la voie démocratique et non pas par la violence. Le tract titrait «
Pas de guerre, solution démocratique
».
Le procureur de la République près la cour de sûreté de l'Etat d'Ankara, invoquant le libellé du tract, inculpa le requérant de propagande séparatiste, en application de l'article 8 § 1 de la loi n
o
3713 relative à la lutte contre le terrorisme.
Le 26 juin 1993, lors du congrès annuel du DEP, le requérant prononça un discours.
A la suite de ce discours, à une date non indiquée, le procureur de la République intenta une action pénale contre le requérant sur la base de l'article
8 § 1 de la loi n
o
3713.Il lui reprocha d'avoir fait de la propagande séparatiste.
La cour de sûreté de l'Etat décida de joindre les deux procédures pénales.
Le 17 novembre 1998, la cour de sûreté de l'Etat jugea le requérant coupable des faits reprochés et le condamna à deux ans d'emprisonnement et à une amende de deux cent millions de livres turques. Elle considéra que le discours litigieux visait à porter atteinte à l'intégrité territoriale de l'Etat et à l'unité de la nation et cita notamment les passages suivants du discours
:
«
(...) Chers invités (...) la lutte pour la démocratie n'est pas très importante dans des pays qui ont une démocratie avancée. Mais en Turquie, quand on parle de «
la lutte pour la démocratie
», c'est tout de suite le problème kurde qui vient à l'esprit. Le problème kurde s'est entremêlé à la lutte pour la démocratie et aux politiques ignobles menées par les partis politiques en place (...)
Maintenant, que va faire le DEP
? De ce parti nous allons créer une arme (...) Il nous faut tout d'abord la solidarité et l'union. C'est la condition indispensable de la lutte pour la démocratie du peuple kurde. (...) si nous voulons résoudre le problème de la démocratie et le problème kurde, il faut tout d'abord démocratiser notre parti politique (...)
»
La cour considéra également que le tract litigieux visait à porter atteinte, par voie de publication, à l'intégrité territoriale de l'Etat et à l'unité de la nation, en qualifiant de «
Kurdistan
» une certaine partie du territoire turc. Selon la cour, le tract contenait un ultimatum adressé à la République de Turquie énonçant des conditions plus strictes que celles énumérées dans le traité de Sèvres. Elle cita notamment
:
«
L'Etat et le PKK doivent déclarer le cessez-le-feu. Ce cessez-le-feu sera soutenu par des forces objectives (...) L'Etat ouvrira la voie de la négociation avec les représentants élus des Kurdes (...) L'identité kurde prendra sa place, avec toutes ses conséquences, dans la réalité sociologique de la Turquie, elle sera sous la garantie de la Constitution et des lois (...) A la base de la reconnaissance de l'identité kurde, toutes les réserves que la Turquie avait émises aux traités internationaux seront retirées et les problèmes seront résolus d'après la Charte de Paris, la charte adoptée lors du processus de CCSE (La Conférence sur la coopération et la sécurité en Europe –
Avrupa Güvenlik İșbirliği Konferansı
) (...) Les Kurdes pourront faire valoir leur culture, leur art, leur langue, pour l'écrit et l'oral, pour pouvoir mieux s'exprimer dans le monde contemporain (...) Le droit à l'éducation dans sa langue maternelle sera garanti, la télévision et la radio diffuseront des émissions en kurde (...) Un climat de démocratie sera établi pour pouvoir discuter librement des solutions possibles pour résoudre le problème kurde dans son ensemble ainsi que les autres (...)
On mettra fin au système de gardes de village (...) on abrogera la loi relative à la lutte contre le terrorisme (...)
»
Par un arrêt du 28 juin 1999, la Cour de cassation confirma le jugement de la première instance.
A la suite de l'entrée en vigueur de la loi d'amnistie n
o
4616 du 22
décembre 2000, la cour de sûreté de l'Etat prononça le sursis à l'exécution du jugement par un arrêt du 8 janvier 2001.
GRIEF
Le requérant allègue que sa condamnation pour avoir contribué à la préparation d'un tract politique et pour avoir prononcé un discours lors du congrès d'un parti politique constitue une violation des articles 10 et 11 de la Convention.
Le requérant se plaint d'une atteinte à sa liberté d'expression et allègue la violation des articles 10 et 11 de la Convention.
La Cour examinera le grief sous l'angle de l'article 10 de la Convention ainsi libellé dans sa partie pertinente
:
«
1.
Toute personne a droit à la liberté d'expression. Ce droit comprend la liberté d'opinion et la liberté de recevoir ou de communiquer des informations ou des idées sans qu'il puisse y avoir ingérence d'autorités publiques et sans considération de frontière. (...)
2.
L'exercice de ces libertés comportant des devoirs et des responsabilités peut être soumis à certaines formalités, conditions, restrictions ou sanctions prévues par la loi, qui constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité nationale, à l'intégrité territoriale ou à la sûreté publique, à la défense de l'ordre et à la prévention du crime, (...)
»
Le Gouvernement soutient que la cour de sûreté de l'Etat a examiné le grief conformément aux exigences de la Convention et a estimé, dans le cadre de sa marge d'appréciation, que les propos en cause tombaient sous le coup du deuxième paragraphe du même article. Il met l'accent sur leur gravité à un moment où régnait un climat d'insécurité dans le Sud-Est de la Turquie. Il soutient que la condamnation du requérant est justifiée au regard du deuxième paragraphe de l'article 10. Se référant à la jurisprudence de la Cour, il fait valoir qu'un Etat confronté à une situation de terrorisme menaçant son intégrité territoriale et sa sécurité intérieure doit disposer d'une marge d'appréciation plus large. Il ajoute que les propos tenus par des personnalités politiques, telles que le requérant, ont une portée plus large dans l'opinion publique.
Le requérant conteste les arguments du Gouvernement.
La Cour estime, à la lumière de l'ensemble des arguments des parties et de la jurisprudence, que ce grief pose de sérieuses questions de fait et de droit qui ne peuvent être résolues à ce stade de l'examen de la requête, mais nécessitent un examen au fond
; il s'ensuit que ce grief ne saurait être déclaré manifestement mal fondé, au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Aucun autre motif d'irrecevabilité n'a été relevé.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Déclare
la requête recevable, tous moyens de fond réservés.
S.
Dollé
J.-P.
Costa
Greffière
Président