CtEDO 05.04.2005 Auto

CASE OF MONORY v. ROMANIA AND HUNGARY

RESPONDENT
HUN;ROU
HOTĂRÂRE
05.04.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 8 by Romania;Not necessary to examine whether Art. 13 violated by Romania;Violation of Art. 6-1 by Hungary;Non-pecuniary damage - financial awards (for Romania);Non-pecuniary damage - financial awards (for Hungary);Costs and expenses partial award - domestic proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MONORY v. ROMANIA AND HUNGARY (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1946 și locuiește în Nagymaros, Ungaria. În 1994, reclamantul s-a căsătorit cu dna C.M., ce este națională atât din România, cât și din Ungaria. La 16 februarie 1995, fiica lor V. s-a născut. Părinții au avut custodia comună în ceea ce privește copilul, conform legii maghiare. Reclamantul s-a întors în Ungaria, în timp ce C.M. a stat în România cu V. și a promis că va reveni până la 30 ianuarie 1999. 11. La 4 ianuarie 1999, C.M. a depus divorț, custodia V. și întreținerea în fața Curții de District Satu Mare din România. La 17 ianuarie 1999, ea a informat reclamantul prin telefon că a decis să locuiască în România și nu-i permite să ia V. În Ungaria, în ciuda faptului că el este încă soțul ei și are custodia comună a fiicei lor. 12. Într-o hotărâre din 8 octombrie 2003, Curtea de District Satu Mare a instituit reședința copilului cu mama ei, în așteptarea rezultatului procedurii de divorț și a solicitat reclamantului să plătească pensie pentru fiica sa. La 19 februarie 2004, decizia a devenit finală. 13. Între timp, la 20 ianuarie 1999, reclamantul a depus o cerere de returnare a fiicei sale în Ungaria în temeiul articolului 3 din Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale seducției internaționale a copiilor („Convenția de la Haga”). Cererea a fost depusă prin intermediul Ministerului Ungar al Justiției („Ministrul Ungar”) Ministerului de Justiție din România („Ministrul României”). El a susținut că V. a fost victimă de răpire internațională și a fost reținut în România ilegal în sensul articolului 72 § 1 din Codul Ungar pentru Legea Familiei. 14. Ministerul României, în calitate de Autoritate Centrală responsabilă pentru obligațiile stabilite de Convenția de la Haga, a inițiat o procedură în numele reclamantului în fața Curții de District Satu Mare. La 8 iunie 1999, Curtea de District nu a constatat nicio încălcare a articolelor relevante ale Convenției de la Haga și a refuzat cererea reclamantului. Acesta a considerat că retenția copilului nu este ilegală în măsura în care reclamantul nu are drepturi exclusive de custodie în ceea ce privește fiica sa și, prin urmare, art. 3 din Convenția de la Haga nu este aplicabil. Curtea a considerat că, în orice caz, întoarcerea copilului ar constitui un risc mare pentru ea, deoarece ea a fost deja integrată în noul mediu creat de mama în timpul sediului ei în România. 15. La 5 octombrie 1999, Autoritatea Ungaretă Nagymaros, la cererea reclamantului, a declarat că C.M. Nu a instituit procedura administrativă corectă, conform Codului maghiar al dreptului familiei, în ceea ce privește îndepărtarea legală a fiicei și reținerea în România. Acesta propune stabilirea reședinței copilului cu tatăl ei. 16. La 22 octombrie 1999, Tribunalul județului Satu Mare a respins apelul reclamantului împotriva hotărârii din 8 iunie 1999. Acesta a reamintit că reclamantul nu are drepturi exclusive de custodie în ceea ce privește fiica sa. În plus, a considerat că returnarea copilului va priva mama de exercitarea drepturilor parentale. În cele din urmă, instanța județului a declarat că, atâta timp cât căsătoria părinților este încă valabil, ar trebui să aibă problemele de custodie rezolvate de către o instanță competentă. 17. Ministerul României a apelat asupra punctelor de drept împotriva acestei decizii, susținând că instanța județului a interpretat în mod incorect legea aplicabilă și faptele cazului. Ei au amintit că, în conformitate cu Convenția de la Haga, instanța ar fi trebuit să aplice legea maghiară, prin care păstrarea copilului de peste graniță de către mama ei fără consimțământul tatălui este ilegală. 18. La 2 februarie 2000, Curtea de Apel din Oradea a respins recursul, reamintind că, în temeiul legii maghiare, părinții au exercitat în comun drepturile parentale. Cu toate acestea, din cauza situației familiale concrete, a fost normal ca părintele care locuiesc în străinătate să facă mai mult efort pentru a exercita aceste drepturi. În plus, a considerat că copilul a devenit deja integrat în noul mediu. Prin urmare, a susținut că este în interesul cel mai bun al copilului să rămână cu mama ei. 19. În paralel, la 28 aprilie 1999, reclamantul a depus pentru custodia V. în fața Curții de District Vác în Ungaria. La 17 mai 1999, reclamantul a solicitat instanței să pronunțe cu urgență cu privire la acest caz și să asculte martori. 20. La 21 mai 1999, Curtea de District, prin intermediul Ministerului Justiției, a notificat inculpatului din România de acțiune. 21. La 30 august 1999, reclamantul a solicitat, prin intermediul unei măsuri intermediare, că V. la 8 septembrie 1999, Curtea de District a desfășurat o audiere, a respins cererea reclamantului de măsuri provizorii și a suspendat cazul până la finalizarea procedurii privind problemele din Convenția de la Haga. Curtea de District a remarcat că procedura de divorț în fața Curții de District Române din Satu Mare a fost, de asemenea, suspendată la o dată anterioară din același motiv. Reclamantul a recurs împotriva acestei decizii la 16 septembrie 1999. 23. La 21 septembrie 1999, procurorul din județul Pest a interzis în cadrul procedurii pentru reclamant și a aprobat apelul său din 16 septembrie depus împotriva hotărârii Curții de District Vác. La 30 septembrie 1999, atât apelurile reclamantului, cât și ale procurorului public au fost efectuate în favoarea inculpatului, care le-a primit la 28 decembrie 1999. 24. La 29 octombrie 1999, reclamantul a solicitat Curții de District să-l acorde, prin intermediul unei măsuri intermediare, custodia copilului, să pună capăt drepturilor parentale mamei și să continue cu urgență cazul. 25. La 31 ianuarie 2000, reclamantul a reînnoit cererea de custodie a copilului. De asemenea, a depus o cerere de prejudecație împotriva Curții de District și a judecătorilor președinte. El a reînnoit această propunere la 21 februarie 2000 26. La 29 februarie 2000, Curtea regională a județului Pest a susținut concedierea cererii de măsuri intermediare a reclamantului, dar a ordonat Curții de District să își relueze procedurile. Această decizie, notificată prin intermediul Ministerului Ungariei, a atins acuzatul la 29 mai 2000. 27. La 19 mai 2000, Curtea de District a ordonat efectuarea unui studiu în casele ambelor părți pentru a stabili condițiile de viață ale acestora. Un studiu a fost efectuat în domiciliul reclamantului la 8 iunie 2000. Comandamentul a fost înaintat la 10 iulie 2000 și documentele relevante transmise la 23 ianuarie 2001 Ministerului Justiției, în vederea realizării unui studiu similar în domiciliul inculpatului în România. 28. Motivele repetate ale reclamantului de prejudecată au fost respinse la 27 septembrie, 26 și 30 octombrie și 11 decembrie 2000. 29. La 5 ianuarie 2001, Curtea de District s-a aderat la procedură la noua cerere de divorț a reclamantului, care a fost depusă la 3 iulie 2000. Acuzatul a fost notificat de această etapă la 1 martie 2001. 30. La 21 și, respectiv, 30 ianuarie 2001, reclamantul a depus documente suplimentare și a solicitat instanței să convoce alte martori. 31. Solicitarea reînnoită a reclamantului din 31 ianuarie 2001 pentru o măsură intermediară a fost respinsă de Curtea de District la 15 februarie 2001 32. La 6 iunie 2001, Curtea de District a organizat o audiere și a auzit patru martori. Prin urmare, instanța i-a solicitat să prezinte observațiile privind procesul-verbal al audierii în termen de 15 zile și i-a ordonat să prezinte un răspuns scris la cererea reclamantului de custodie a copilului. 33. La 8 iunie 2001, un avocat care practică în Ungaria a informat instanța că acuzatul l-a autorizat să o reprezinte în acest caz. La 2 iulie 2001, acuzatul și-a prezentat reclamația și cererile de probă. 34. La 5 iulie și 30 octombrie 2001, Ministerul maghiar a făcut o anchetă cu omologul său român cu privire la dacă ar putea fi efectuat studiul preconizat al casei inculpatului. În răspunsul lor din 10 decembrie 2001, Ministerul român a declarat că documentele relevante au fost pierdute. 35. O audiere a avut loc la 7 noiembrie 2001 la care Curtea de District a auzit un martor. Reprezentantul inculpatului a informat instanța că cererea de a efectua un studiu asupra condițiilor de viață a inculpatului a fost servită în greșeală a inculpatului. Prin urmare, Curtea de District a solicitat Ministerului maghiar să trimită din nou cererea la Tribunalul de District Satu Mare. 36. La 8 noiembrie 2001, Curtea de District a refuzat să reglementeze drepturile de acces ale reclamantului prin intermediul unei măsuri intermediare. 37. La 22 și 29 noiembrie 2001, Curtea de District a invitat reclamantul să actualizeze adresele doi dintre martorii săi care nu au putut fi convocați. În ziua anterioară, reclamantul a recurs împotriva ordinului din 8 noiembrie 2001. 38. La 19 decembrie 2001, Curtea de District a organizat o audiere și a ascultat martori. De asemenea, a stabilit un termen de trei luni legal pentru ca părțile să reconsidere sau să confirme continuarea procedurii de divorț. 39. Între timp, la 14 noiembrie 2001 martorul solicitat de Curtea de District Vác a fost auzit de Curtea de District Satu Mare. Procesul-verbal a fost transmis Ministerului Ungariei și traducerea lor a fost finalizată la 3 decembrie 2001 și, respectiv, 27 februarie 2002, 40. Pe recursul reclamantului, Curtea Regională a Pest a anulat ordinul din 8 noiembrie 2001 și a solicitat Curții de District să ia o nouă decizie. 41. După ce Ministerul maghiar a înlocuit documentele pierdute, la 13 februarie 2002, Curtea din districtul român Satu Mare a efectuat studiul de origine solicitat. Traducerea documentelor rezultate a ajuns la Curtea din districtul maghiară Vác la 21 mai 2002. 42. Între timp, la 15 februarie 2002, Curtea de district a reglementat drepturile de acces ale reclamantului. Acest ordin a fost modificat de Curtea Regională la 2 aprilie 2002 43. La 26 martie 2002, Curtea Regională a Județeanului Pest a respins propunerea reînnoită a reclamantului de prejudecăți împotriva Curții de District Vác și i-a amendat 15.000 de forinti maghiari (HUF) pentru că au contestat judecători în mod repetat fără a susține cererile. 44. La 27 mai 2002, Curtea de District a numit un expert în psihologie infantilă. Examinarea expertului la V., planificată pentru 2 iulie 2002, a fost anulată deoarece acuzatul nu a fost dispus să participe deoarece nu a putut să acopere costurile de călătorie. 45. La 16 iulie 2002, Curtea de District a respins cererea reclamantului de a lua o măsură intermediară din 4 iulie 2002 pentru a ordona că V. își petrece vacanța de vară în Ungaria. 46. Inculpatul nu a apar cu copilul la examenele programate pentru 2 iulie și 11 noiembrie 2002, 13 ianuarie și 26 februarie 2003. La 4 decembrie 2002, Curtea de District a impus o amendă de 20.000 HUF. La 22 ianuarie 2003, instanța a avertizat inculpatul că a fost obligată să apară la examenele. La o dată mai târziu, instanța a modificat instrucțiunile pentru expert și a ordonat-o să evalueze cine a fost cel mai potrivit părinte pentru a crește copilul. Acuzatul a fost examinat la 14 mai 2003. 47. La 26 iunie 2003, expertul și-a prezentat opinia, considerând că mama este mai potrivită pentru a ridica V. 48. La 4 iulie 2003, Curtea de District, ca măsură intermediară, a reglementat drepturile de acces ale reclamantului pentru vara anului 2003. 49. Curtea de District a desfășurat audieri la 12 septembrie și 29 octombrie 2003. Într-o hotărâre pronunțată în ultima dată, Curtea a declarat divorțul cuplului și a împărțit proprietatea matrimonială. la 5 ianuarie 2004, reclamantul a retras recursul 15 zile mai târziu. Prin urmare, la 21 ianuarie 2004, hotărârea a devenit finală. „Îndepărtarea sau păstrarea unui copil trebuie considerată injustificată în cazul în care a) este încălcarea drepturilor de custodie atribuite unei persoane, a unei instituții sau a oricărui alt organism, fie în comun, fie în sine, în temeiul legii statului în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtare sau reținere; și b) la momentul îndepărtării sau reținerii acestor drepturi au fost efectiv exercitate, fie în comun sau singure, sau ar fi fost exercitate astfel, dar pentru îndepărtare sau reținere...” „În sensul prezentei convenții – a) drepturile de custodie” includ drepturile referitoare la îngrijirea rapidă a copilului și, în special, dreptul de a determina locul de reședință al copilului;...” „Autoritățile centrale cooperează între autoritățile competente din statele lor respective pentru a asigura returnarea rapidă a copiilor și pentru a realiza celelalte obiecte ale prezentei convenții. În special, fie direct, fie prin intermediul oricărui intermediar, acestea iau toate măsurile adecvate - a) pentru a descoperi locul unde un copil care a fost îndepărtat sau reținut în mod incorect; b) pentru a preveni mai multe prejudicii asupra copilului sau a prejudiciului pentru părțile interesate prin luarea sau provocarea măsurilor provizorii; c) pentru a asigura returnarea voluntară a copilului sau pentru a pune în aplicare o soluție amiabilă a problemelor; d) pentru a schimba, după caz, informațiile referitoare la fundal social al copilului; e) pentru a furniza informații privind caracterul general al statului în legătură cu aplicarea convenției; f) pentru a iniția sau facilita punerea în aplicare a procedurilor judiciare sau administrative în vederea obținerii retragerii copilului și, în cazul în care este cazul, pentru a asigura o organizare sau asigurarea efectivă a drepturilor de acces; g) pentru a furniza sau facilita furnizarea de ajutor juridic și de consiliu, inclusiv a instituțiilor juridicului; h) pentru a furnizarea de a furnizarea copilului în cazul în cazul în care este necesară; În cazul în care autoritatea judiciară sau administrativă în cauză nu a luat o decizie în termen de șase săptămâni de la data începerii procedurii, reclamantul sau autoritatea centrală a statului solicitat, de proprie inițiativă sau dacă autoritatea centrală a statului solicitant are dreptul să solicite o declarație a motivelor întârzierii. În cazul în care un răspuns este primit de către Autoritatea Centrală a statului solicitat, autoritatea respectivă transmite autoritatea Centrală a statului solicitant sau reclamantului, după caz.” „Dispozițiile prezentului capitol nu limitează competența unei autorități judiciare sau administrative de a ordona în orice moment returnarea copilului.” 52. Punctul 68 din Raportul explicativ privind Convenția privind răpirea copiilor de la Haga, elaborată de Elisa Pérez-Vera în 1980, interpretează art. 3 din Convenția după cum urmează: „prima sursă menționată la art. 3 este lege, în cazul în care se afirmă că custodia „poate apărea [...] prin aplicarea legii”. Aceasta ne duce la sublinierea unei caracteristici ale prezentei Convenții, și anume aplicarea acesteia la protecția drepturilor de custodie care au fost exercitate înainte de orice decizie în acest sens. Acest lucru este important, deoarece nu se poate uita că, în ceea ce privește statisticile, numărul de cazuri în care un copil este eliminat înainte de o decizie de custodie este destul de frecvent. În plus, posibilitatea ca părintele dezlocat să poată recupera copilul în astfel de circumstanțe, cu excepția în cadrul Convenției, este practic inexistentă, cu excepția cazului în care el, la rândul său, retrage la forță, o acțiune care este întotdeauna dăunătoare copilului.” În același raport, în punctul 84 al Convenției, comentează la art. 5 în următoarele termeni: „...deși nu se spune nimic în acest articol despre posibilitatea de a fi exercitate în mod individual sau în comun drepturi de custodie, o astfel de posibilitate este prevăzută în mod clar... Întregul tenor al articolului 3 nu lasă loc la îndoială că Convenția urmărește să protejeze și custodia comună. În ceea ce privește cunoștința în care există custodia comună, aceasta este o întrebare care trebuie decisă în fiecare caz specific și în lumina legii reședinței obișnuite a copilului.” (1) În conformitate cu secțiunea 1, o instanță trebuie să pună în aplicare dreptul părților de a-și determina litigiile în proceduri echitabile și într-o perioadă rezonabilă de timp.” (1) Sarcina instanței de drept este de a încerca să afle adevărul în conformitate cu scopul prezentului lege. Prin urmare, instanța constată în linia sa de sarcini că părțile își exercită în mod corespunzător drepturile pe parcursul procedurii și îndeplinesc obligațiile pe care le sunt obligate să le îndeplinească în proces. Curtea este obligată să furnizeze informațiile necesare unei părți care nu au consilier și să-i amintească de drepturile și obligațiile sale. Curtea ia în considerare motivele și declarațiile prezentate de o parte nu prin desemnarea lor oficială, ci în conformitate cu conținutul acestora. (2) Curtea constată, în linia sa de drepturi, că cazurile sunt judecate în mod complet și într-o perioadă rezonabilă de timp.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-04-05
0,94
CASE OF MONORY v. ROMANIA AND HUNGARY - [Romanian Translation] provided by the SCM Romania and Monitorul Oficial R.A.
încredinţarea minorei şi acordarea pensiei de întreţinere. La 17 ianuarie 1999 ea l-a informat pe reclamant, prin telefon, că s-a hotărât să se stabilească în România şi că nu îi va permite s-o ia pe V. în Ungaria, în ciuda faptului că aces
CtEDO 2013-04-04
0,93
E.S. v. ROMANIA AND BULGARIA
ught recognition of the custody decision of 30 January 2009 with the Bulgarian courts and then initiated enforcement proceedings through a Bulgarian enforcement officer. 12. On 9 February and 16 March 2011 the enforcement officer tried unsu
CtEDO 2024-04-16
0,93
CASE OF FERNANDES DE ARAÚJO v. ROMANIA
’s children to Portugal. FAMILY SITUATION AND THE RETURN ORDER 2. The applicant, a Portuguese national, married a Romanian national, Ms M. The couple were resident in Portugal. Their children, A. and I., were born respectively in 2010 and 2
CtEDO 2018-09-20
0,93
CASE OF MONORY AGAINST ROMANIA AND HUNGARY
Resolution CM/ResDH(2018)334 Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Monory against Romania and Hungary (Adopted by the Committee of Ministers on 20 September 2018 at the 1324 th meeting of the Ministers’ Deputies) A
CtEDO 2011-07-26
0,93
CASE OF SHAW v. HUNGARY
6. The applicant was born in 1953 and lives in Paris. 7. On 21 June 2005 the French first-instance court of Paris pronounced the divorce of the applicant and his wife, Ms K.O., a Hungarian national. It granted the parents joint custody of t
Sursă