CASE OF MONORY AGAINST ROMANIA AND HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF MONORY AGAINST ROMANIA AND HUNGARY (CtEDO, 2018)
Rezoluția CM/ResDH(2018)334 Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Monoriu împotriva României și Ungariei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 septembrie 2018 la reuniunea 1324 a Deputaților Miniștrilor) Hotărârea nr. Hotărârea finală la 71099/01 MONORY 05/04/2005 05/07/2005 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în acest caz și încălcarea articolului 8 în ceea ce privește România, datorită neexecuției autorităților române la punerea în aplicare în mod corespunzător a Convenției de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980”) în proceduri desfășurate între 1999 și 2004; având în vedere, de asemenea, încălcarea articolului 6, alineatul (1) în ceea ce privește Ungaria, datorită lungii excesive a procedurilor de divorț și de custodie a copiilor desfășurate în fața instanțelor maghiare între 1999 și 2004; Amintind obligația statelor interesate, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care au fost părți și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului interesat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a restitutiei în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după examinarea raportului de acțiune furnizat de guvernul României, care indică măsurile adoptate pentru a aduce atingere hotărârii (a se vedea documentul DH-DDD(2018)597 ) și informațiile furnizate de guvernele celor două state interesate cu privire la plata satisfacției echitabile acordate de Curte; constatând că procedurile de la originea acestui caz au fost încheiate până la momentul în care Curtea a pronunțat hotărârea și având în vedere faptul că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz ; Notând, în ceea ce privește măsurile generale, măsurile de sensibilizare la scară largă adoptate de autoritățile române pentru a asigura punerea în aplicare corectă a Convenției de la Haga din 1980 de către instanțele naționale și informațiile care demonstrează că aceste instanțe și-au aliniat practicile cu cerințele prezentei convenții; observând, în continuare, că întrebarea remarcabilă legată de aplicarea Convenției de la Haga din 1980, și anume lungimea excesivă a procedurii de returnare a copiilor eliminate sau reținute în mod incorect în temeiul prezentei convenții, continuă să fie examinată în cazul Ferrari v. România; reamintind că problema măsurilor generale necesare în răspunsul la deficiențele constatate de Curte în prezenta hotărâre în ceea ce privește Ungaria continuă să fie examinată în cadrul Gazsó c. Ungaria grupul de cazuri și faptul că închiderea acestui caz nu prejudecă în niciun fel evaluarea măsurilor generale în ceea ce privește durata excesivă a procedurilor judiciare; DECLAREA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestora.