CASE OF WINTERSBERGER AGAINST AUSTRIA

Rezoluția ResDH(2005)31 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 februarie 2004 (Rezoluție de prieten) în cazul Wintersberger împotriva Austria (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 25 aprilie 2005 la a 922-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Wintersberger, pronunțată la 5 februarie 2004, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 57448/00) împotriva Austriai, depusă la 6 martie 2000 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 34 din Convenția de dl Dieter Wintersberger, un național austriac, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 5 februarie 2004, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; În timp ce, în cadrul aranjamentului prietenos menționat mai sus, s-a convenit că guvernul austriei va plăti reclamantului, suma de 11 000 de euro în ceea ce privește orice prejudiciu material și moral, precum și în ceea ce privește costurile și cheltuielile, în termen de trei luni de la eliberarea hotărârii și faptul că dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că dezvoltarea unui caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că la 23 februarie, 8 martie și 5 aprilie 2004, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu a fost necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul austriei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)31

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 5 February 2004 (Friendly settlement)

in the case of Wintersberger against Austria

(Adopted by the Committee of Ministers on 25 April 2005

at the 922nd meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Wintersberger case delivered on 5 February 2004 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 57448/00) against Austria, lodged with the European Court of Human Rights on 6 March 2000 under Article 34 of the Convention by Mr Dieter Wintersberger, an Austrian national, and that the Court declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 5 February 2004 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Austria would pay the applicant, the sum of 11

000 euros in respect of any pecuniary and non-pecuniary damage as well as in respect of costs and expenses, within three months as from the delivery of the judgment and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 23 February, 8 March and 5 April 2004, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.