AFFAIRE HATTON ET AUTRES CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția ResDH(2005)29 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 iulie 2003 În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 iulie 2003 în cauza Hatton și altele și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție amintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 3602/97) îndreptată împotriva Regatului Unit, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 6 mai 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de dna Ruth Hatton, dl Peter Thake, dl John Hartley, dna Philippa Edmunds, dl John Cavalla, dl Jeffray Thomas, dl Richard Bird și dl Tony Anderson, resortisanți ai Regatului Uni, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibile obiecțiile conform cărora politica guvernului în materie de zboruri pe timp de noapte la aeroportul Heathrow a încălcat dreptul lor la respectarea vieții private și familiale și a locuinței lor și că nu au dispus de o acțiune internă efectivă pentru a invoca acest motiv; reamintind că, la 7 noiembrie 2000, camera și-a pronunțat hotărârea; Reamintind că guvernul a solicitat trimiterea cauzei în fața Marii Camere și că colegiul Marii Camere a acceptat această cerere Considerând că, în hotărârea sa din 8 iulie 2003, Curtea a declarat, cu douăsprezece voturi la cinci, că nu a existat nicio încălcare a articolului 8 din convenție a declarat, cu șaisprezece voturi împotrivă, că a existat o încălcare a articolului 13 din convenție - cu 15 voturi împotrivă, că constatarea încălcării articolului 13 din convenție a reprezentat în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu suferit de solicitanți - a declarat în unanimitate că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, 50 000 EUR, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, care urmează să fie convertită în lire sterline la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, suma respectivă ar crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale a respins, cu treisprezece voturi față de patru, pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplusul de credite. Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 8 iulie 2003, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție. Considerând că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție S-a asigurat că, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 8 iulie 2003, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Regatului Unit, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(20052)29 Informații furnizate de guvernul Regatului Unit la examinarea cauzei Hatton și altele de către Comitetul miniștrilor la data faptelor prezentei cauze, controalele judiciare ale actelor administrative existente se limitau la presupusele încălcări ale dreptului intern. Astfel, unele presupuse încălcări ale Convenției, care nu erau neapărat încălcări ale dreptului intern, nu puteau fi contestate în fața unui judecător sau a oricărei alte autorități, conducând astfel la o încălcare a articolului 13 din Convenție ca și în cazul de față. La 2 octombrie 2000, Actul Human Rights 1998 a intrat în vigoare. prevede posibilitatea de a contesta actele guvernului în fața instanțelor interne în temeiul convenției; prin urmare, instanțele interne sunt acum autorizate să examineze politicile administrative (inclusiv cele care datează înainte de intrarea în vigoare a Actului Human Rights 1998) în conformitate cu cerințele Convenției. Guvernul Regatului Unit a oferit un exemplu de astfel de control (R v. Secretary of State of the Home Department ex part Daly, [2001] UKHL 26) . În acest caz, politica privind închisorile care datează înainte de intrarea în vigoare a Actului Human Rights a fost contestată. Camera Lorzilor a concluzionat că, odată cu intrarea în vigoare a Actului Human Rights , era necesar ca instanțele să meargă dincolo de noțiunile de drept public și să examineze proporționalitatea măsurilor luate în momentul examinării legalității unei măsuri. În plus, tribunalele interne trebuie să pronunțe ele însele o judecată în cazul în care a fost încălcat un drept al convenției (...) și, dacă legea permite acest lucru, să propună o cale de atac eficientă În plus, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hatton a fost publicată în European Human Rights Reports cu referire la (2003) 37 EHRR 28 și a fost difuzată pe scară largă autorităților guvernamentale competente. În ceea ce privește situația reclamanților, guvernul observă că Curtea Europeană a luat în considerare plângerea lor cu privire la fond și nu a constatat nicio încălcare a articolului 8 în prezenta cauză. Guvernul concluzionează că Legea Human Rights , astfel cum a fost aplicat de instanțele din Regatul Unit, previne în mod clar noi încălcări ale dreptului la o cale de atac eficientă, comparabile cu cea constatată în prezenta cauză, iar Regatul Unit s-a conformat astfel obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2005)29

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 8 juillet 2003 – Grande Chambre

dans l'affaire Hatton et autres contre le Royaume-Uni

(adoptée par le Comité des Ministres le 25 avril 2005,

lors de la 922e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n

o

11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 8 juillet 2003 dans l'affaire Hatton et autres et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention

;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

36022/97) dirigée contre le Royaume-Uni, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 6 mai 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par Mme Ruth Hatton, M. Peter Thake, M. John Hartley, Mme Philippa Edmunds, M.

John Cavalla, M. Jeffray Thomas, M. Richard Bird and M. Tony Anderson, ressortissants du Royaume

‑

Uni, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole

n

o

11, a déclaré recevables les griefs selon lesquels, la politique du gouvernement en matière de vols de nuit à l'aéroport de Heathrow emportait violation de leur droit au respect de leur vie privée et familiale et de leur domicile, et qu'ils n'avaient pas disposé d'un recours interne effectif pour faire valoir ce grief ;

Rappelant que le 7 novembre 2000 la chambre a rendu son arrêt ;

Rappelant que le Gouvernement a demandé le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre et que le collège de la Grande Chambre a fait droit à cette demande

;

Considérant que dans son arrêt du 8 juillet 2003 la Cour

;

-

a dit , par douze voix contre cinq, qu'il n'y avait pas eu violation de l'article 8 de la Convention

;

-

a dit, par seize voix contre une, qu'il y avait eu violation de l'article 13 de la Convention

;

- a dit, par quinze voix contre deux, que le constat de violation de l'article

13 de la Convention représentait en soi une satisfaction équitable suffisante pour tout dommage subi par les requérants

;

- a dit, à l'unanimité,

que l

'

Etat défendeur devait verser aux requérants, dans les trois mois, 50

000

euros incluant la taxe sur la valeur ajoutée, pour frais et dépens, à convertir en livres sterling au taux applicable à la date du règlement

;

qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ladite somme serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

-

a rejeté, par treize voix contre quatre, les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 8

juillet 2003, eu égard à l'obligation qu'a le Royaume-Uni de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l'examen de cette affaire, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans le présent arrêt, informations résumées dans l'annexe à la présente résolution

;

S'étant assuré que dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l'arrêt du 8 juillet 2003,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(20052)29

Informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni

lors de l'examen de l'affaire Hatton et autres

par le Comité des Ministres

Au moment des faits de la présente affaire, les contrôles juridictionnels d'actes administratifs existant se limitaient aux violations de droit interne alléguées. Ainsi, quelques violations alléguées de la Convention, qui n'étaient pas nécessairement des violations de droit interne, ne pouvaient pas être contestées devant un juge ou toute autre autorité, aboutissant ainsi à une violation de l'article 13 de la Convention comme dans l'affaire présente.

Le 2 octobre 2000, le

Human Rights Act

1998

est entré en vigueur. Cet

Act

prévoit la possibilité de contester des actes du gouvernement devant les juridictions internes sur la base de la Convention. Les juridictions internes sont donc désormais autorisées à faire examiner les politiques administratives (y compris celles qui datent d'avant l'entrée en vigueur du

Human Rights Act 1998

) conformément aux exigences de la Convention.

Le Gouvernement du Royaume-Uni a fourni un exemple d'un tel

contrôle (

R v. Secretary of State of the Home Department ex parte Daly, [2001] UKHL 26)

. Dans cette affaire, la politique concernant les prisons qui date d'avant l'entrée en vigueur du

Human Rights Act,

a été contestée. La Chambre des Lords a conclu qu'avec l'entrée en vigueur du

Human Rights Act

, il était exigé des juridictions d'aller au-delà des notions de droit public et d'examiner la proportionnalité des mesures prises lors de l'examen de la légalité d'une mesure. De plus, «

les tribunaux internes doivent eux-mêmes rendre un jugement si un droit de la Convention a été violé (...) et, si l'

Act

le permet

,

proposer un recours effectif

». La politique concernant les prisons, concernée dans cette affaire a été déclarée illégale et nulle.

De plus, l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme dans l'affaire Hatton a été publié dans

European Human Rights Reports

sous la référence (2003) 37 EHRR 28 et a été largement diffusé aux autorités gouvernementales compétentes.

En ce qui concerne la situation des requérants, le Gouvernement note que la Cour européenne a considéré leur plainte quant au fond et n'a constaté aucune violation de l'article 8 dans la présente affaire.

Le Gouvernement conclue que le

Human Rights Act

, tel qu'appliqué par les tribunaux du Royaume-Uni, prévient clairement de nouvelles violations du droit à un recours effectif, comparables à celle constatée dans la présente affaire et que le Royaume-Uni s'est ainsi conformé à ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention dans la présente affaire.