CtEDO 19.05.2005 Auto

PAVLOVA v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
19.05.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PAVLOVA v. BULGARIA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 50819/99, de către Daniela Marinova PAVLOVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 19 mai 2005 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis, dna Botoucharova Kovler, dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și dl S. Nielsen, secretarul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 februarie 1999, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Daniela Marinova Pavlova, este un național bulgar care s-a născut în 1970 și trăiește în Sofia. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna V. Adirkova Georgieva, un avocat care practică în Sofia. Guvernul contestat a fost reprezentat de dna M. Kotzeva, co Cauzele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 noiembrie 1996, reclamantul s-a dus la Novena Departamentul de Poliție din Sofia, unde a fost convocată în temeiul unei plângeri de către o cunoștință a ei. A fost interogat. Reclamantul a afirmat că, în timpul interogarii, a fost bătut pe cap de trei ofițeri de poliție. La 8 noiembrie 1996, reclamantul a mers la spital, unde a fost examinată și a suferit teste. În diagnosticul său, datat de 11 noiembrie 1996, medicul care a examinat reclamantul a stabilit că a existat sânge curdat în canalul auditiv stâng și o mare perforare a membranei timpanumului stâng cu hematome la margine. Auzul reclamantului cu ambele urechi a fost redus. Potrivit medicului, diagnosticul reclamantului a fost ruptură traumatică a membranei timpanumului stâng și neurită a ambelor nervi auditive. La 11 noiembrie 1996, reclamantul a fost, de asemenea, examinat de un alt medic. El a constatat că reclamantul se plângea de durere de cap și a redus auzul cu ambele urechi. El a observat, de asemenea, că există un hematom de violet culoarea roșie pe partea din spate a urechii stângi. Pe baza acestui diagnostic și examinarea reclamantului, s-a concluzionat că ea a avut o ruptură traumatică a membranei timpanumului stâng cu hematom de ureche, redus audierea atât cu urechi cât și neurită traumatică a ambelor nervi auditive. La 17 ianuarie 1997, reclamantul s-a plâns la Procuratura Regională de la Sofia pentru presupusul bătăi și a solicitat deschiderea procedurilor penale împotriva unuia dintre ofițerii de poliție care se presupune că era bolnavă La 10 aprilie 1997, oficiul a refuzat să deschidă proceduri penale, motivând că reclamantul a fost la secția de poliție la 7 noiembrie 1996, în timp ce documentele medicale relevante erau datate de 11 noiembrie 1996. Prin urmare, nu exista niciun motiv pentru a stabili că reclamantul a fost bătut de către ofițerul de poliție. La 28 decembrie 1998, reclamantul a apelat la Procuratura Militară. La 17 martie 1999, oficiul a susținut decretul, motivând că afirmația reclamantului că a fost bătut nu a fost susținută de nici o probă. La apelul reclamantului la 21 aprilie 1999, Procuratura Supremă a anulat refuzul de deschidere a procedurilor penale și a trimis cazul Biroului Procurorului Militar Sofia cu instrucțiuni de efectuare a unei anchete în vederea stabilirii dacă ofițerii de poliție au cauzat reclamantului un prejudiciu corporal în vederea extragerii unei mărturisiri. La 10 septembrie 1999, Procuratura Regională a Procurorului Militar din Sofia a înființat proceduri penale împotriva a doi ofițeri de poliție care se presupune că au bătut reclamantul. La 15 noiembrie 1999, Procuratura Regională a Procurorului Militar Sofia a întrerupt procedura, raționând că dovezile disponibile – mărturia martorilor și materialele scrise – nu au constituit o bază de fapt suficientă pentru a inculpa și a încerca ofițerii de poliție. Declarațiile reclamantului nu au fost fiabile, deoarece, după cum a indicat un raport medical elaborat în cursul anchetei, ea a suferit de o tulburare de personalitate și nu a putut da mărturie corectă. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că a fost bolnavă tratată de ofițeri de poliție. De asemenea, ea s-a plâns că autoritățile nu au putut investiga în mod eficient incidentul. La 28 ianuarie 2004, prin decizia președintelui Camerei, s-a anunțat depunerea cererii guvernului contestat în temeiul articolului 2 litera (b) din Regulamentul Curții. Ei au fost invitați să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. Observațiile guvernului au fost prezentate la 30 iulie 2004. August 2004 reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile în răspuns înainte de 29 septembrie 2004. Ea nu a prezentat observații în acest termen, nici nu a solicitat Curtea pentru o prelungire a timpului. La 25 noiembrie 2004, Curtea a trimis, prin scrisoarea înregistrată cu recunoaștere de primire, scrisorile reprezentantului reclamantului și personalului ei, informându-le cu privire la termenii articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. Reclamantul a primit această scrisoare la 22 decembrie 2004 și reprezentantul ei nu l-a solicitat de la biroul poștal. Reclamantul nu a răspuns. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea în sensul articolului 37 din Convenție, care, în măsura în care este material, prevede următoarele: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în protocolul acestuia, este necesar.” În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocoalele sale, nu necesită examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că cererea ar trebui eliminată din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenția. Decide să scoată cererea din lista de cazuri Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă