KAWALKO V. POLAND

Reclamantul, Kazimiera Kühl, este un național german, născut în 1926 și locuiește în Oldenburg, Germania. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 martie 1970, mătușa soțului reclamantului a murit. La 30 decembrie 1970, Curtea Regională Jarocin (Sād Powiatowy) a declarat că 19 membri ai familiei (între ei soțul reclamantului) trebuiau să-și moștenească proprietatea. La 25 septembrie 1972 „K.K.” a depus o cerere de distribuție a proprietății la Curtea de district Jarocin (Sād Rejonowy). La 6 martie 2000, Curtea a convocat reclamantul să se alăture procedurii în calitate de succesor al soțului îndepărtat. La 17 septembrie 2004, legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sådowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea din 2004”) a intrat în vigoare. Acesta stabilește diverse mijloace juridice destinate să contracarce și/sau să remedieze durata nejustificată a procedurii judiciare. Secțiunea 2 din Legea de 2004, în măsura în care este relevantă, menționează: „1. Părțile se citesc, în măsura în care este cazul: „1. Se depune o plângere cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii în timp ce procedurile sunt pendente. ...” Secțiunea 12 prevede măsuri care pot fi aplicate de către instanța care se ocupă de plângere. Se citește, în măsura în care este cazul: „1. Curtea respinge o plângere nejustificată. În cazul în care instanța consideră că plângerea este justificată, se constată că a fost o întârziere necorespunzătoare în cadrul procedurii acuzate. La cererea reclamantului, instanța poate instrui instanța care examinează fondurile cauzei să ia anumite măsuri într-un termen fix. Aceste instrucțiuni nu se referă la evaluarea factuală și juridică a cauzei. În cazul în care plângerea este justificată, instanța poate, la cererea reclamantului, acorda ... doar satisfacția pentru o sumă care nu depășește 10.000 PLN care urmează să fie plătită de către Trezoreria de Stat. Dacă se acordă o astfel de satisfacție, acesta este plătit din bugetul instanței care a efectuat procedurile întârziate.” Secțiunea 18 stabilește norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții. Se citește, în măsura în care este cazul: „1. În termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoane care, înainte de această dată, au depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ... depunerea unei încălcări a dreptului la un proces într-un termen rezonabil garantat de art. 6 alineatul (1) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale ..., poate depune o plângere cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii pe baza dispozițiilor prezentei legi, în cazul în care plângerea lor la Curte a fost depusă în cursul procedurii încurcate și în cazul în care Curtea nu a adoptat o decizie privind admisibilitatea cauzei lor. ...” La 18 ianuarie 2005 Curtea Supremă (Sād Najwyższy) a adoptat o rezoluție (nr. III SPP 113/04) în care a decis că, în timp ce legea din 2004 produce efecte juridice începând cu data intrării în vigoare (17 septembrie 2004), dispozițiile sale se aplică retroactiv tuturor procedurilor în care întârzierile au avut loc înainte de această dată și nu au fost încă remediate.

The applicant, Kazimiera Kühl, is a German national, who was born in 1926 and lives in Oldenburg, Germany. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 20 March 1970 the applicant's husband's aunt died. On 30 December 1970 the Jarocin Regional Court (Sąd Powiatowy) declared that 19 family members (amongst them the applicant's husband) were to inherit her estate. On 25 September 1972 “K.K.” filed an application for distribution of the estate with the Jarocin District Court (Sąd Rejonowy). On 6 March 2000 the court summoned the applicant to join the proceedings as her late husband's successor. The proceedings are pending before the second-instance court. On 17 September 2004 the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki) (“the 2004 Act”) entered into force. It lays down various legal means designed to counteract and/or redress the undue length of judicial proceedings. Section 2 of the 2004 Act reads, in so far as relevant: “1. Parties Section 5 reads, in so far as relevant: “1. A complaint about the unreasonable length of proceedings shall be lodged while the proceedings are pending. ...” Section 12 provides for measures that may be applied by the court dealing with the complaint. It reads, in so far as relevant: “1. The court shall dismiss a complaint which is unjustified. 2. If the court considers that the complaint is justified, it shall find that there was an unreasonable delay in the impugned proceedings. 3. At the request of the complainant, the court may instruct the court examining the merits of the case to take certain measures within a fixed time-limit. Such instructions shall not concern the factual and legal assessment of the case. 4. If the complaint is justified the court may, at the request of the complainant, grant ... just satisfaction in an amount not exceeding PLN 10,000 to be paid by the State Treasury. If such just satisfaction is granted it shall be paid out of the budget of the court which conducted the delayed proceedings.” Section 18 lays down transitional rules in relation to the applications already pending before the Court. It reads, in so far as relevant: “1. Within six months after the date of entry into force of this law persons who, before that date, had lodged a complaint with the European Court of Human Rights ... complaining of a breach of the right to a trial within a reasonable time guaranteed by Article 6 (1) of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms ..., may lodge a complaint about the unreasonable length of the proceedings on the basis of the provisions of this law if their complaint to the Court had been lodged in the course of the impugned proceedings and if the Court has not adopted a decision concerning the admissibility of their case. ...” On 18 January 2005 Supreme Court (Sąd Najwyższy) adopted a resolution (no. III SPP 113/04) in which it ruled that while the 2004 Act produced legal effects as from the date of its date of entry into force (17 September 2004), its provisions applied retroactively to all proceedings in which delays had occurred before that date and had not yet been remedied.