TWELVE CASES AGAINST ITALY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the friendly settlement.
TWELVE CASES AGAINST ITALY (CtEDO, 2005)
Rezoluția ResDH(2005)52 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată între 21 februarie 2002 și 16 decembrie 2004 (Rezoluție fraternă) în 12 cazuri împotriva Italiei (a se vedea apendicele) referitoare la imposibilitatea susținută pentru reclamanții de a obține asistența poliției pentru punerea în aplicare a deciziilor judiciare care ordonă expulzarea chiriașilor lor (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2005, la a 928-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de Miniștri, în conformitate cu art. 46 alin. (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cele 12 cazuri enumerate în apendicele prezentei Rezoluții, care au fost pronunțate între 21 februarie 2002 și 16 decembrie 2004 și care au transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție; reamintind că aceste cazuri au fost originate în cereri (a se vedea apendicele) împotriva Italiei, depuse între 13 Noiembrie 1995 și 21 martie 2001 cu Comisia Europeană sau cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția și al articolului 34 din Convenția de către mai mulți resortisanți italiani, și că Curtea a declarat admisibile plângerile referitoare la imposibilitatea durată de a obține asistența poliției pentru punerea în aplicare a deciziilor judiciare care ordonă expulziarea chiriașilor lor; întrucât în hotărârile din 21 februarie 2002 și 16 decembrie 2004 privind aceste cazuri, Curtea, după ce a luat notă oficială de soluții prietenoase atinse de Guvernul Statului pârât și de reclamanții, și după ce a fost satisfăcută că soluțiile s-au bazat pe respectul drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să elimine aceste cazuri din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazurilor dinainte de Marea Camera; întrucât, în cadrul aranjamentelor prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Italiei va plăti reclamanților anumite sume (a se vedea apendicele), în termen de trei luni de la notificarea hotărârilor; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (vechiul articol 44 alineatul (2) prevede că izbucnirea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor odată ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere faptul că, la datele indicate în apendice, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că reclamanții în cazul L.B și alții au renunțat la plata dobânzilor nejustificate; Amintind că, în ceea ce privește plângerile reclamanților declarate admisibile în aceste cazuri, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea hotărârilor Curții (în special hotărârea Immobiliare Saffi din 28 iulie 1999) și deciziile Comitetului de Miniștri, în temeiul articolului 32 din Convenție, constatând în special o încălcare a articolului 1, Protocolul nr. 1 din Convenție, având în vedere lipsa prelungită a aplicării ordonanțelor judiciare de expulzare a chiriașilor; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de Miniștri că invidiază noi măsuri generale (în plus față de adoptarea, în decembrie 1998, a legii nr. 431/98 „Reglementări privind închirierea și reședința locuințelor”, care stabilește printre altele, condițiile, modalitățile și termenele pentru punerea în aplicare a procedurii de evacuare) pentru a pune capăt problemei grave de neexecuție a ordinilor de evacuare judiciară, astfel încât să se prevenească încălcări noi și similare (a se vedea Rezoluția provizorie ResDH(2004)72 adoptată la 8 decembrie 2004); Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Italiei, că Comitetul de miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluția ResDH(2005)52 Detalii privind sumele convenite în soluțiile prietenoase Cazul de aplicare Data hotărârii Suma globală Data plății ROSSI & NALDINI 31011/96 11/03/04 9 298,74 € 12/05/04 LAMPERI BALENCI 31260/96 21/02/02 46 000 ITL 03/06/02 + dobânzi COVIELLO 39179/98 11/12/03 3 000 € 10/03/04 SARTORELLI 42357/98 09/10/03 8 600 € 04/12/03 L.B. și altele 46471/99 31/07/03 4 585 € 06/11/03 BOLOGNA 53231/99 20/02/03 9 000 € 30/06/03 + dobânzi DELLA ROCCA 59452/00 27/11/03 5 085 € 12/02/04 STENO MONTI 63833/00 27/05/04 14 853,50 € 28/07/04 GIANNI 64450/01 10/04/03 4 000 € 26/06/03 PETRINI LUCILLA 66292/01 și 66299/01 22/04/04 10 000 € 20/05/04 QUINTARELLI 67873/01 11/03/04 20 000 € 23/04/04 CAPELLINI 64009/00 16/12/04 717.70 € 31/01/05/05