Bzdusek împotriva Slovaciei

Dl Tomáš Bzdúšek s-a născut în 1926 și trăiește în Brezová pod Bradlom. Dl Ján Bzdúšek s-a născut în 1952 și trăiește în Nitra. Dl Svetozár Bzdúšek s-a născut în 1957 și trăiește în Myjava. Prin decizii pronunțate de Curtea de District Senica la 20 ianuarie 1959 și de Curtea Regională Bratislava la 13 februarie 1959 tatăl dlui Tomáš Bzdúšek și bunicul celorlalte două reclamante au fost condamnați pentru două infracțiuni și condamnați la cinci ani de închisoare, precum și la confiscarea de bunuri mobiliare care include, printre altele, monede de aur și argint de valoare numismatică, bancnote și cărți de economii. La 3 octombrie 1991, Curtea Supremă a Republicii Slovace a anulat, în contextul redresării judiciare prevăzut de Legea din 1990 privind reabilitarea judiciară, hotărârile de mai sus din 1959, inclusiv toate deciziile consecutive din cauza faptului că condamnarea era ilegală.

Curtea de District din Prievidza a pronunțat ulterior o hotărâre, la 30 martie 1992, prin care a achitat acuzatul. 10. La 30 aprilie 1993, reclamanții au depus o acțiune care pretinde restituirea proprietăților mobiliare confiscate de la rudele lor. 11. La 19 ianuarie 1994, Curtea de District Bratislava I, cu care reclamanții au depus acțiunea, a constatat că nu era competentă să se ocupe de acest caz. La 17 mai 1994, Curtea de Oraș Bratislava a anulat această decizie ca fiind eronată. 12. La 6 februarie 1995, Curtea de District Bratislava I a întrerupt procedura. La 31 mai 1995, Curtea Orașului Bratislava a anulat această decizie și a ordonat Curții de District să procedeze la acest caz. 13. La 7 octombrie 1997, Curtea de District Bratislava I a respins acțiunea după ce a luat dovezi ample.

Reclamanții au apelat. La 13 mai 1998, Curtea Regională Bratislava a susținut hotărârea de primă instanță. 14. Între timp, la 27 ianuarie 1998, Curtea Constituțională a constatat, la o cerere depusă de reclamanții în temeiul articolului 130 alineatul (3) din Constituție, că Curtea de District Bratislava I a încălcat dreptul constituțional la o audiere fără întârzieri nejustificate. Curtea Constituțională a considerat, în special, că cazul nu este complex și că reclamanții nu au contribuit la durata procedurii prin comportamentul lor. Cazul nu a fost procedut în mod eficient între 30 aprilie 1993 și 31 mai 1995, iar întârzieri nejustificate au apărut din cauza faptului că judecătorul care se ocupă de acest caz a fost schimbat de trei ori.

15. art. 48 alineatul (2) din Constituție prevede, printre altele, că fiecare persoană are dreptul să fie judecată fără întârziere nejustificată. 16. În conformitate cu art. 130 alin. (3) din Constituție, în vigoare până la 30 iunie 2001, Curtea Constituțională a putut iniția o procedură la o cerere (“podnet”) prezentată de orice persoană sau corporație susținând că drepturile lor au fost încălcate. 17. Conform jurisprudenței sale în temeiul art. 130 alin. (3) din Constituție, Curtea Constituțională nu are competența de a obține consecințe juridice de la o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul art. 48 alin. (2) din Constituție. Nu poate acorda daune persoanei în cauză și nu poate impune autorității publice o sancțiune responsabilă pentru încălcarea constatată.

În opinia Curții Constituționale, autoritatea în cauză trebuie să ofere o compensație persoanei a căror drepturi au fost încălcate.

7. Mr Tomáš Bzdúšek was born in 1926 and lives in Brezová pod Bradlom. Mr Ján Bzdúšek was born in 1952 and lives in Nitra. Mr Svetozár Bzdúšek was born in 1957 and lives in Myjava. 8. By decisions delivered by the Senica District Court on 20 January 1959 and by the Bratislava Regional Court on 13 February 1959 the father of Mr Tomáš Bzdúšek and the grandfather of the two other applicants was convicted of two offences and sentenced to five years’ imprisonment as well as to confiscation of movable property which included, inter alia, gold and silver coins of numismatic value, bank notes and savings books. 9. On 3 October 1991 the Supreme Court of the Slovak Republic quashed, in the context of judicial rehabilitation provided for by the Judicial Rehabilitation Act of 1990, the above decisions of 1959 including all consequential decisions on the ground that the conviction had been unlawful.

Subsequently the District Court in Prievidza delivered a judgment, on 30 March 1992, by which it acquitted the accused. 10. On 30 April 1993 the applicants filed an action claiming the restitution of the movable property which had been confiscated from their relative. 11. On 19 January 1994 the Bratislava I District Court, with which the applicants had filed the action, found that it lacked jurisdiction to deal with the case. On 17 May 1994 the Bratislava City Court quashed this decision as being erroneous. 12. On 6 February 1995 the Bratislava I District Court discontinued the proceedings. On 31 May 1995 the Bratislava City Court quashed this decision and instructed the District Court to proceed with the case.

13. On 7 October 1997 the Bratislava I District Court dismissed the action after having taken extensive evidence. The applicants appealed. On 13 May 1998 the Bratislava Regional Court upheld the first instance judgment. 14. In the meantime, on 27 January 1998, the Constitutional Court found, upon a petition submitted by the applicants pursuant to Article 130(3) of the Constitution, that the Bratislava I District Court had violated their constitutional right to a hearing without undue delays. The Constitutional Court held, in particular, that the case was not complex and that the applicants had not contributed to the length of the proceedings by their behaviour. The case had not been proceeded with effectively between 30 April 1993 and 31 May 1995, and undue delays had arisen as a result of the fact that the judge dealing with the case had been changed three times.

15. Article 48(2) of the Constitution provides, inter alia, that every person has the right to have his or her case tried without unjustified delay. 16. Pursuant to Article 130(3) of the Constitution, as in force until 30 June 2001, the Constitutional Court could commence proceedings upon a petition (“podnet”) presented by any individual or a corporation claiming that their rights had been violated. 17. According to its case-law under the above Article 130(3) of the Constitution, the Constitutional Court lacked jurisdiction to draw legal consequences from a violation of a petitioner’s rights under Article 48(2) of the Constitution. It could neither grant damages to the person concerned nor impose a sanction on the public authority liable for the violation found.

In the Constitutional Court’s view, it was therefore for the authority concerned to provide redress to the person whose rights were violated.