3ra-1168/33 — Privind anularea actului administrativ individual defavorabil,

La 26 septembrie 2021, Viorelia Bivol a depus acțiune în contencios administrativ, concretizată ulterior, împotriva Uniunii avocaților din Republica Moldova, persoană terță Mihail Barbaroș, prin care a solicitat declararea ca ilegală a operațiunii administrative de comunicare a actului administrativ prin scrisoarea nr. B 1746/2021 din 05 august 2021 emisă de Comisia de Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţilor; anularea deciziei nr.5/13/2021 din 02 august 2021 şi a refuzului de a examina cererea prealabilă nr. B 1746/2021 din 24 septembrie 2021, cu obligarea Comisiei de Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţilor să emită actul administrativ favorabil reclamantei, de constatare a încălcării dreptului ei la apărare de către avocatul Mihail Barbaroş.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 03 iunie 2015 de Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău a fost emisă hotărârea, prin care a admis acţiunea înaintată de OM„ Realty Capital” SRL către aceasta şi s-a dispus încasarea din contul dânsei în beneficiul societății a sumei datoriei în mărime de 113.719,58 lei şi cheltuieli judiciare în sumă de 14,40 lei.

Bivol Viorelia a menţionat că, pentru asigurarea participării sale efective în procesul civil nominalizat, ea a convenit cu avocatul Mihail Barbaroş să-i reprezinte interesele. În acest sens, a fost eliberat şi semnat mandatul seria MA nr.0059473 la 15 mai 2015. După acordarea împuternicirilor, reprezentantul pârâtului nu s-a prezentat în şedinţa de judecată la examinarea cauzei civile nominalizate, în special, la ședința de judecată din data de 03 iunie 2015, cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei de judecată.

La 22 iunie 2015 avocatul Mihail Barbaroş în interesele Bivol Viorelia a depus apel nemotivat asupra hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău. La data de 24 august 2015 prin încheierea Curţii de Apel Chişinău nu s-a dat curs apelului declarat. La 15 ianuarie 2016 din oficiu, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău s-a acordat un termen suplimentar pentru prezentarea apelului motivat, care a fost recepționată de avocatul Mihail Barbaroş. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2016 s-a restituit apelul, pentru motivul că nu au fost lichidate neajunsurile, iar cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei de judecată, avocatul Mihail Barbaroş în interesele Bivol Viorelia la examinarea cauzei nu s-a prezentat şi nu a comunicat motivele neprezentării. Încheierea dată nu a fost contestată de avocatul Mihail Barbaroş.

Reclamanta a relatat că la 13 mai 2016 a primit titlul executoriu în baza hotărârii judecătorești. Executarea silită a fost îndreptată spre stingerea 1 datoriilor din contul vânzării bunului imobil din mun. Chişinău, str. Voluntarilor 12 ap.38, care era unicul domiciliu a reclamantei, proprietatea sa privată.

Bivol Viorelia a evidențiat că la momentul executării silite, executa pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul nr.16, iar executorii judecătorești, cunoscând acest fapt, formal o invitau în faţa lor, pentru a avea dovada notificării, ca condiţie necesară pentru întreprinderea abuzivă a măsurilor de executare silită. Nicio intervenție a avocatului Barbaroş Mihail nici la acea etapă în interesele Bivol Vioreliei nu a avut loc, iar contractul de asistență nr.105 din 15 mai 2015 a fost nimicit. În aşa mod este imposibil de determinat obiectul său, precum şi întinderea asistenței juridice la care s-a obligat avocatul Mihail Barbaroş.

Prin aceeași plângere a reclamat şi acțiunile similare ale avocatului Mihail Barbaroş de apărare a sa în cauza penală, în care ea a fost acuzată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) din Codul penal şi a fost condamnată la pedeapsa privativă de libertate, rămânând fără apărare şi în imposibilitatea morală de a contracta alt apărător, deoarece avocatul Mihail Barbaroş îi promitea o apărare la nivel. Astfel, ea a fost convinsă să nu-şi schimbe apărătorul, iar pentru aceasta a plătit cu libertate.

La 07 iulie 2021 reclamanta a depus o plângere în privința avocatului Barbaroş Mihail către Comisia de Etică şi Disciplină a UAM, prin care a reclamat neglijența de care a dat dovadă avocatul Barbaroş Mihail în cazul său şi a solicitat constatarea încălcării drepturilor sale de către avocat, cu tragerea acestuia la răspundere disciplinară.

La 05 august 2021 Comisia de Etică şi Disciplină a UAM a emis o decizie de refuz în satisfacerea plângerii petiționarei, deoarece a expirat termenul de prescripție pentru tragerea avocatului Mihail Barbaroş la răspundere disciplinară, dar şi pe acest motiv, a refuzat să constate temeinicia pretenţiilor în fond. Modul de contestare a refuzului nu a fost reflectat în conținutul actului administrativ.

La 17 septembrie 2021 reclamanta a depus cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei nr.B1746/2021 din 05 august 2021, cu reexaminarea plângerii depuse de reclamant la 07 iulie 2021 şi cu emiterea unei decizii noi, privind constarea încălcărilor comise de avocatul Mihail Barbaroş la acordarea asistenței juridice pe cauză penală şi civilă. La 28 septembrie 2021 Bivol Viorelia a recepționat refuzul Comisiei de Etică şi Disciplină a UAM de a satisface cererea prealabilă, pentru motiv că în urma modificărilor legislaţiei din 14 iunie 2021, hotărârile Comisiei se contestă direct în instanţa de contencios administrativ.

În opinia reclamantei, în cadrul acordării asistenței juridice, avocatul Mihail Barbaroş a admis mai multe încălcări ale drepturilor sale, în special cel al dreptului la apărare, dat fiind că prestația sa evident nu a corespuns standardelor de calitate stabilite la art.9 al Legii cu privire la avocatură. În acest sens a indicat lipsa luării de cunoștință cu materialele cauzei în care s-a angajat 2 să reprezinte clientul, neprezentarea la ședințele de judecată, omiterea termenelor procedurale pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite de instanţa de judecată, omiterea termenelor şi necontestarea hotărârilor judecătorești, emise în defavoarea clientului. Această atitudine a condus la consecințe grave pentru clientul, deoarece ea nu s-a putut apăra desinestătător împotriva pretențiilor creditorilor, iar ca urmare a plătit pentru încrederea în avocat cu libertate şi unicul său domiciliu.

În opinia reclamantei pârâtul nu era în drept să refuze în examinarea fondului problemei, cu constatarea încălcării drepturilor ei de avocatul Mihail Barbaroş, în cadrul acordării asistenței juridice, chiar dacă prescripția de tragere la răspundere disciplinară a expirat.

Suplimentar, reclamanta a notat că, actul administrativ comunicat reclamantei la inițierea acţiunii a fost redactat sub forma unei sinteze şi în această formă şi a fost contestat. Însă, ulterior, pârâtul a remis în adresa reclamantei actul administrativ real adoptat - decizia nr.5/13/2021 din 02 august 2021 în cauza disciplinară intentată în privința avocatului Barbaroş Mihail. Deci, până la depunerea acțiunii actul administrativ real avut în vedere de pârât, care real a fost contestat de reclamant, nu a fost notificat reclamantului cu respectarea procedurii legale. Pe de altă parte, nenotificarea nu exclude acţiunea în contestare a actului administrativ, or, identificarea lui concretă se face prin stabilirea obiectului petiţiei raportat la rezultatul examinării.

Bivol Viorelia a menţionat că, necătând la faptul că prima cerința din cererea de chemare în judecată depusă inițial a formulat contestarea unui comunicat informativ, real a contestat actul administrativ decizia nr.5/13/2021 din 02 august 2021, care a fost notificată mai târziu.

În acest sens, consideră că în privința sa nu a fost dat dovadă de bună- credinţă, fiind create condiţii artificiale pentru împiedicarea acționării în instanţa de contencios administrativ. Însăși comunicatul nr. B 1746/2021 din 05 august 2021, îl apreciază ca operațiune administrativă de notificare, executată defectuos, iar cerința din acțiune urmează să indice la actul administrativ concret avut în vedere de pârât, comunicat defectuos reclamantului, care a făcut obiectul procedurii administrative.

Hotărârea instanţei de fond a fost contestată în termen, la 10 noiembrie 2022 de către Viorelia Bivol, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc.

Curtea de Apel Chişinău prin decizia din data de 31 octombrie 2023 a respins apelul declarat de către Viorelia Bivol, a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 09 noiembrie 2022.

Instanţa de apel, în temeiul art. 1, art. 22, alin. (1), art. 54 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 56, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, art. 7 din Statutul profesiei de avocat nr. 302 din 08 aprilie 2011, raportate la circumstanțele cauzei a concluzionat că cererea depusă de către Viorelia Bivol este neîntemeiată.

În acest sens instanţa de apel a reţinut ca fiind neîntemeiate alegațiile apelantei precum că, autoritatea publică pârâtă urma să purceadă la examinarea fondului problemei, cu constatarea încălcării drepturilor ei de avocatul Mihail Barbaroş, chiar dacă prescripţia de tragere la răspundere disciplinară a expirat. Or art.58 alin. (1) al Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002, indică expres că, procedura disciplinară nu poate fi intentată dacă din momentul comiterii abaterii a trecut un an. În speță, apelanta a indicat că, în anul 2015, avocatul Mihail Barbaroş nu i-a acordat asistența juridică corespunzătoare, iar cu plângere în acest sens s-a adresat abia la 7 iulie 2021.

Astfel, decizia Comisiei pentru etică și disciplină nr.5/13/2021 din 02 augusta 2021 și decizia adoptată în procedura prealabilă nr.B1746/2021 din 24 septembrie 20021, sunt legale și întemeiate, iar careva abateri la emiterea actelor administrative individuale defavorabile nu au fost stabilite.

În motivarea recursului recurenta a invocat prevederile art. 2451 alin. (1), lit. d) din Codul administrativ şi anume că decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinat pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 4 e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.”

Art. 246, alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că: „Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”

Recursul motivat a fost depus de către Bivol Viorelia, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc, la 31 octombrie 2023. (f.d.125)

În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal.

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate. 5

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Viorelia Bivol, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chişinău şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.

Bivol Viorelia în susținerea recursului a indicat temeiul de admisibilitate prevăzut la art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ.

Referitor temeiul menţionat de recurentă şi anume art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, completul de judecată relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Bivol Viorelia conține obiecții de fapt şi de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chişinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurentei, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia. 6

Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

În consecinţă, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei/hotărârii şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curţii de Apel Chişinău şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chişinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45). 7

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 şi art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Bivol Viorelia, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Diana Stănilă 8