AFFAIRE SOCIETE COLAS EST ET AUTRES CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2005)77 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 aprilie 2002 (definită la 16 iulie 2002) în cauza Société Colas Est și altele împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 iulie 2005, cu ocazia celei de-a 933-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 16 aprilie 2002 în cauza Société Colas Est și alții și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție amintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 37971/97) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 2 decembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de către trei societăți franceze, întreprinderi de lucrări publice rutiere, Colas Est, Colas Vest și Sacer, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibilă plângerea privind încălcarea dreptului la respectarea domiciliului societăților solicitante, al întreprinderilor de lucrări publice rutiere care au făcut obiectul unei anchete administrative în 1985, având în vedere că,

în Hotărârea sa din 16 aprilie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data hotărârii definitive, 15 000 EUR pentru daune morale (5 000 EUR pentru fiecare societate), 21 300 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (6 700 EUR pentru societatea Colas Est, 10 200 EUR pentru societatea Colas Vest și 4 400 EUR pentru societatea Sacer), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de TVA, și că aceste sume vor fi majorate cu 4,26% pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia; a respins pretențiile părții reclamante în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alin. (2) din Convenția care a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 16 aprilie 2002, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție Considerând că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză S-a asigurat că, la 25 octombrie 2002, după expirarea termenului acordat,

guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 16 aprilie 2002 și a remarcat că reclamantul a declarat că a renunțat la plata dobânzilor de întârziere având în vedere modicitatea lor, Declar, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2005)77 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 16 avril 2002 (définitif le 16 juillet 2002) dans l'affaire Société Colas Est et autres contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 18 juillet 2005, lors de la 933e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 16 avril 2002 dans l'affaire Société Colas Est et autres et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 37971/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 2 décembre 1996 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par trois sociétés françaises, entreprises de travaux publics routiers, Colas Est, Colas Ouest et Sacer, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevable le grief concernant une violation du droit au respect des domiciles des sociétés requérantes,

des entreprises de travaux publics routiers qui firent l'objet en 1985 d'une enquête administrative ; Considérant que dans son arrêt du 16 avril 2002 la Cour, à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 8 de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 15 000 euros pour préjudice moral (5 000 euros pour chaque société), 21 300 euros au titre des frais et dépens (6 700 euros pour la société Colas Est, 10 200 euros pour la société Colas Ouest et 4 400 euros pour la société Sacer), plus tout montant pouvant être dû au titre de la TVA, et que ces montants seraient à majorer de 4,26% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 16 avril 2002, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l'Etat défendeur a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré que le 25 octobre 2002, après l'expiration du délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 16 avril 2002, et ayant noté que la partie requérante a indiqué renoncer au paiement des intérêts de retard vu leur modicité, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la France, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.