CtEDO 01.09.2005 Auto

ANGUELOV v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
01.09.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ANGUELOV v. BULGARIA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 51343/99, de către Angel Filipov ANGUELOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 1 septembrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Doamna Vajić Doamna Botoucharova Kovler Hajiyev Spielmann, judecători și dl. S Nielsen Grefier Având în vedere cererea depusă la 2 iunie 1999, având în vedere observațiile prezentate de reclamant, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Anguel Filipov Anguelov, este un național bulgar care s-a născut în 1958 și trăiește în Plovdiv. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Ekimdjiev, un avocat practicant în Plovdiv. La 27 iulie 1993, reclamantul, care a fost șofer de taxi, a lovit un pieton cu mașina sa. Reclamantul a adus victima la spitalul cel mai apropiat, unde a murit câteva zile mai târziu, în ciuda eforturilor medicilor. La 20 octombrie 1993, reclamantul a fost acuzat de omor involuntar. La o dată neespecificată la începutul anului 1994, după încheierea anchetei, a fost depusă o acuzație Curții Regionale din Plovdiv. Rudele victimei s-au aderat la procedura ca reclamante civile. După o audiere, la 18 martie 1994, Curtea a condamnat reclamantul și l-a condamnat la un an de închisoare. Curtea a ordonat, de asemenea, suspendarea permisului de conducere al reclamantului timp de doi ani și a ordonat să plătească daune rudelor victimei. La recursul reclamantului, la 10 iunie 1994, Curtea Supremă a anulat hotărârea instanței de judecată și a remis cazul pentru reexaminare în etapa anchetei, instruindu-le autorităților competente să comiteze un nou raport de experți pentru a clarifica anumite fapte suplimentare. Ancheta reînnoită a durat până la 5 decembrie 1995, când a fost depusă Curtea Regională din Plovdiv un nou acuzare. Prin hotărârea din 3 iunie 1997, Curtea Regională a condamnat reclamantul și l-a condamnat la un an de închisoare, suspendat. Curtea a ordonat, de asemenea, suspendarea permisului de conducere al reclamantului pentru un an. La 10 iunie 1997, reclamantul a interzis Curtea Supremă de cassare. La 14 noiembrie 1997, Curtea Supremă de cassare, în calitate de instanță de recurs într-o cameră de trei judecători, a respins recursul. În conformitate cu art. 37 § 2 din dispozițiile tranzitorii din Lege de modificare a Codului Penal cu efect începând cu 1 aprilie 1998, timpul limita pentru prezentarea unei cereri de reexaminare (casarea) împotriva hotărârilor pronunțate înainte de intrarea în vigoare a amendamentelor a fost de șase luni de la data în care hotărârea a devenit executabilă. În cazul reclamantului, termenul relevant expirat la 14 mai 1998. La 6 mai 1998, reclamantul a prezentat o cerere de reexaminare (casare), care ar fi căzut să fie examinată de o cameră de cinci membri a Curții Supreme de Casare în perioada de tranziție după amendamentele legislative din 1998. În conformitate cu normele și practicile relevante, petiția a fost depusă la Curtea Regională Plovdiv. La o dată neespecificată Curtea Regională Plovdiv a transmis petiția și dosarul Curții Supreme de Cassare. La 24 martie 1999, un judecător al Curții Supreme de Cassare a respins petiția de reexaminare (casare) în timp util și a ordonat returnarea dosarului la Curtea Regională. Decizia a fost luată pe baza unui formular standard care a declarat că petiția de reexaminare a fost respinsă ca timp, fără a menționa datele relevante. Numele judecătorului care a luat decizia nu a fost indicat. Potrivit reclamantului, judecătorul ar fi putut lua în considerare data la care petiția de reexaminare a fost transmisă de la Curtea Regională Plovdiv la Curtea Supremă de Cassare și nu data la care a fost depusă de către reclamant la Curtea Regională Plovdiv. Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat arbitrar accesul la procedură de reexaminare (casare) în fața Curții Supreme de Casare și că nu are un remediu eficace în acest sens. El se bazează pe articolele 6 și 13 din Convenție. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că procedurile penale împotriva lui au fost nejustificate. Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat accesul la procedurile de reexaminare (casare) și că nu are un remediu eficace în ceea ce privește negarea respectivă. Guvernul nu a răspuns în termenul stabilit în acest scop. Reclamantul a reiterat plângerile sale. De asemenea, el a declarat că decizia din 24 martie 1999 de respingere a cererii de reexaminare (casare) nu a fost permisă de a face apel, deoarece a fost eliberată în cadrul procedurilor înainte de cinci Camera membru a Curții Supreme de Cassare, a căror hotărâri nu au fost supuse recursului în momentul respectiv. Curtea consideră că plângerile de mai sus sunt examinate în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și constată că ele pun la punct probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului. Prin urmare, Curtea concluzionează că plângerile nu sunt manifestamente nefondate în sensul articolului 2. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura penală împotriva lui a fost excesiv de lungă. Guvernul nu a răspuns în termenul stabilit în acest scop. Reclamantul a reiterat plângerile sale. El a afirmat, de asemenea, că procedura nu a fost legal sau complexă în mod factual și că, după hotărârea din 10 iunie 1994, autoritățile judecătorești au petrecut un an și jumătate pe acest caz, în ciuda faptului că singura sarcină a fost de a înainta un nou raport de experți. În plus, al doilea proces a fost, de asemenea, excesiv de lungă – un an și jumătate. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența sa privind problema „temps rezonabil” și având în vedere tot materialul în posesia sa, că este necesară o examinare a meritelor plângerii. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea admisibilă, fără a se judeca în fondul cauzei. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă