CASE OF GUREPKA v. UKRAINE

Reclamantul s-a născut în 1956 și locuiește în orașul Simferopol, Republica Autonomă Crimee, Ucraina. În cursul procedurilor civile de difamare introduse de un deputat al Parlamentului în care reclamantul a fost co-apărător, reclamantul a fost convocat la o audiere a instanței în aprilie 1998 (data exactă necunoscută). Potrivit reclamantului, citațiile nu i-au fost furnizate niciodată în mod corespunzător, iar postul a confirmat mai târziu acest lucru. La 18 mai 1998, instanța a impus o amendă de la UAH 17 reclamantului pentru neapărarea sa. Curtea a indicat, de asemenea, în decizia sa că reclamantul poate face apel în termen de zece zile. Potrivit reclamantului, el a primit această decizie la 28 mai 1998. La 3 iunie 1998, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 18 mai 1998. În recursul său, reclamantul nu a indicat motivele de depunere a acesteia în afara termenului și nu a solicitat prelungirea acesteia.

La 5 iunie 1998, Curtea de district Kievskiy din Simferopol a respins apelul ca fiind fost depusă prea târziu. La 12 iulie 1998, reclamantul a depus Curtea Superioră a Republicii Autonome de Crimee (denumită în continuare „HCARC”) un recurs împotriva deciziei din 5 iunie 1998, împreună cu o cerere de modificare a compoziției instanței de primă instanță. În ianuarie 1999, reclamantul a fost informat că HCARC a primit doar cererea, dar nu recursul. În cadrul aceluiași set de proceduri civile, reclamantul a fost convocat să apară la instanță la 9 octombrie 1998. Reclamantul susține că el a informat instanța în prealabil că nu va putea participa din cauza planurilor sale de vacanță. La 8 octombrie 1998, reclamantul a solicitat domnului B. să informeze judecătorul că nu poate participa la audieri din cauza bolii sale.

Potrivit dlui B., acesta a făcut-o la 9 octombrie 1998. Cu toate acestea, Curtea a hotărât să instituie o procedură administrativă împotriva reclamantului pentru neapărarea sa repetată în fața instanței. 10. La 1 decembrie 1998, Curtea a hotărât, în prezența reclamantului, să-i impună detenția administrativă de șapte zile pentru disprețuirea instanței, așa cum s-a manifestat de neapărarea sa repetată. Curtea a constatat că reclamantul a fost la locul său de muncă în ziua audierii, astfel cum a confirmat angajatorul său – Oficiul Procurorilor din Republica Autonomă Crimee (denumit în continuare „POARC”). Curtea nu a constatat nici o dovadă în dosarul în care se indică că reclamantul a informat în mod oficial instanța cu privire la orice motiv bun pentru absența sa.

În aceeași zi, reclamantul a fost arestat și plasat într-o celulă, descrisă ca rece. 12. Arestarea reclamantului a fost acoperită de presa locală în decembrie 1998. 13. La 2 decembrie 1998, POARC a depus un apel extraordinar (protest) la HCARC. Prezentul recurs a suspendat executarea deciziei din 1 decembrie 1998 și reclamantul a fost eliberat după ce a petrecut 16 ore în detenție. 14. În apelul său, POARC nu a contestat faptul că reclamantul a comis o infracțiune administrativă, ci a considerat că reclamantul trebuie să fie sancționat în temeiul Statutului disciplinar al Procurorului, în loc de a fi în cadrul procedurilor administrative. 15. La 3 decembrie 1998, Președintele HCARC a respins acest recurs.

16. De la 7 la 21 decembrie 1998 reclamantul a fost în spitalul suferind de o formă acută de boală urologică cronică. Potrivit reclamantului, această boală a fost cauzată de detenția sa în celula rece la 1 decembrie 1998. 17. La 10 decembrie 1998, reclamantul a depus o cerere la HCARC pentru o revizuire extraordinară a deciziilor din 18 mai, 5 iunie și 1 decembrie 1998. Această cerere a fost respinsă la 29 ianuarie 1999 de către președintele HCARC. 18. De la 25 la 31 decembrie 1998, reclamantul a servit restul detenției administrative. 19. La 4 ianuarie 1999, reclamantul a fost respins din poziția sa de procuror atașat la POARC.

20. La 21 ianuarie 1999, reclamantul a depus o nouă cerere la Curtea Supremă a Ucrainei pentru o revizuire extraordinară a hotărârilor din 18 mai, 5 iunie și 1 decembrie 1998. Această cerere a fost respinsă la 24 martie 1999. 21. În octombrie 2001, reclamantul a fost diagnosticat cu hepatită C, pe care el crede că ar fi putut fi contractat în închisoare sau în spital în decembrie 1998. 22. În 1996, fostul Procuror al Republicii Autonome de Crimee, dl K., a depus o cerere la Curtea de districtul Simferopolskiy a Republicii Autonome de Crimee împotriva Reclamantului de Difamare. La 6 iunie 2000, Curtea a constatat împotriva Reclamantului și a ordonat să plătească 10 000 UAH în compensare pentru daune morale.

Reclamantul nu a fost prezent la ședința finală a instanței. 23. La 20 septembrie 2000, Curtea de District Simferopolskiy a respins recursul reclamantului ca fiind depus prea târziu. 24. În octombrie 2000, reclamantul a depus o cerere de reexaminare extraordinară la președintele HCARC. Președintele adjunct al instanței a permis această cerere și a depus un recurs extraordinar la instanță. 25. La 2 februarie 2001, plenul HCARC a permis recursul, decizia din 6 iunie 2000 a fost anulată în parte din cauza faptului că unele dintre chestiunile reglementate de această decizie au fost decise în cele din urmă în cadrul altor proceduri. Curtea a redus, de asemenea, suma amenzii care urmează să fie plătite de către reclamant la UAH 1000. 26. La 6 decembrie 2001, comitetul de trei judecători al Curții Supreme a Ucrainei a respins cererea reclamantului de concediu de recurs în temeiul noului procedură de casă.

27. Punctul 4 din art. 172 din Codul prevedea că, în cazul în care o parte la procedură nu a reușit să apară în fața unei instanțe fără motive valabile, și în cazul în care această incapacitate a dus la amânarea audierilor judiciare, instanța poate impune persoanei o amendă de o tranșă a „revenuului minim neimpozibil” (UAH 17). 28. art. 32 din Codul prevede că detenția administrativă ar putea fi impusă și aplicată în circumstanțe excepționale pentru anumite infracțiuni administrative pentru o perioadă maximă de 15 zile. 29. Punctul 1 din art. 185-3 din Codul prevede pedeapsa prin detenție amendă sau administrativă de până la 15 zile pentru disprețuirea instanței, manifestată, printre altele, prin nerespectarea repetată a convocărilor de a apărea.

30. art. 287 din Codul prevede că decizia de a impune o sancțiune administrativă poate fi apelată, cu excepția hotărârilor luate de instanța de primă instanță. Acestea din urmă au fost finale și nu au fost supuse procedurii de recurs administrativ obișnuit, cu excepția cazului în care legislația prevede altfel. 31. art. 290 din Codul prevede că procurorul poate depune un recurs extraordinar (un „protest”) împotriva unei decizii de impunere a unei sancțiuni administrative. 32. art. 294 din Codul prevede că o hotărâre cu privire la o infracțiune administrativă ar putea fi revizuită de către judecător al aceleiași instanțe cu privire la un recurs extraordinar depus de un procuror sau de un judecător al unei instanțe superioare cu privire la propunerea sa.

4. The applicant was born in 1956 and lives in the city of Simferopol, the Autonomous Republic of Crimea, Ukraine.