Kuzu împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 74529/01 de către Hasan KUZU împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 20 septembrie 2005 ca secțiune compusă din: J.-P. Președintele Costa A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze dna Mularoni dna Fura-Sandström, judecători și dl. Naismith având în vedere cererea depusă la 1 iulie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Hasan Kuzu, este un național turc născut în 1929 și locuiește în Mersin, Turcia.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Ö. Sözer, avocat practicant în Mersin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 iulie 1993, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil, printre altele , pentru construcția autostrăzii, a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamantului în İçel pentru a construi o autostrădă. Un comitet de experți a evaluat valoarea terenului și reclamantul a primit o sumă de 144.410.000 Lira turcă (TRL) atunci când a avut loc expropriarea. La 28 decembrie 1993, reclamantul a interzis un recurs în fața Tribunalului Civil Mersin pentru o compensare sporită.

1994 Tribunalul Civil Mersin i-a acordat o compensare suplimentară de la 150.736.255 TRL și dobânzi simple de incumpărare la 30 % pe an începând cu 14 decembrie 1993, data la care a fost transferată actele de titlu ale terenurilor. La 26 ianuarie 1998, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 24 iunie 1998, reclamantul a primit o sumă de TRL 417.997.000, inclusiv compensația suplimentară acordată de instanță și dobânzile pentru întârziere. Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos.

DATA CU CARE ÎNCERCAREA AJUTORULUI CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ DE COMPENSAȚIE ADIȚIONALĂ (INTERESTE ȘI COSTURILE LEGALE NU SE INCLUDE) (în lira turcă) DATA PAIEMENTULUI Amendamentul de plată (INCLUSIREA INTERESULUI STATUTURII LA TABILA DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 26.01.1998 150.736.255 24.06.1998 417.997.000 COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, el a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor sale și autoritățile au întârziat să-i plătească sumele relevante. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni.

Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, Guvernul Turciei oferă să plătească 7.500 de euro (sapte mii cinci sute) dlui Hasan Kuzu. Acest sum este pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, iar aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data livrării deciziei de către Curte (...). Această sumă se plătește în Euros unui cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cauzei.

Ankara, 26 aprilie 2002” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească suma de 7.500 (sapte) Mii de cinci sute de euro care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Hasan Kuzu, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunțe la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul au ajuns.

Mersin, 12 mai 2005” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererii (articolul amendat În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

SECOND SECTION

DECISION Application no. 74529/01 by Hasan KUZU against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 20 September 2005 as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr A.B.

Baka , Mr R. Türmen , Mr K. Jungwiert , Mr M. Ugrekhelidze , Mrs A. Mularoni , Mrs E. Fura-Sandström, judges , and Mr S. Naismith , Deputy Section Registrar . Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 1 July 1998, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Hasan Kuzu, is a Turkish national who was born in 1929 and lives in Mersin, Turkey.

He was represented before the Court by Mr Ö. Sözer, a lawyer practising in Mersin. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 14 July 1993 the General Directorate of National Roads and Highways ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), a state body responsible, inter alia , for motorway construction, expropriated a plot of land belonging to the applicant in İçel in order to build a motorway. A committee of experts assessed the value of the land and the applicant received a sum of 144,410,000 Turkish Liras (TRL) when the expropriation took place. On 28 December 1993 the applicant brought an action before the Mersin Civil Court of First Instance for increased compensation.

On 14 December 1994 the Mersin Civil Court of First Instance awarded him an additional compensation of TRL 150,736,255 and simple default interest at the rate of 30 % per annum from 14 December 1993, the date on which the title deed of the land was transferred. On 26 January 1998 the Court of Cassation upheld the judgment of the first instance court. On 24 June 1998 the applicant received a sum of TRL 417,997,000 including the additional compensation awarded by the court and the interest for delay. The details are indicated in the table below.

DATE ON WHICH THE JUDGMENT AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION BECAME FINAL

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS ARE NOT INCLUDED)

(In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS) (in Turkish liras) 26.01.1998 150,736,255 24.06.1998 417,997,000 COMPLAINT The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 that at a time when the annual rate of inflation in Turkey had been very high, he was paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of his land and the authorities delayed in paying him the relevant amounts. THE LAW Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government: “I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Turkey offer to pay 7,500 (seven thousand five hundred) Euros to Mr Hasan Kuzu. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court (...). This sum shall be paid in Euros to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case.

Ankara, 26 April 2002” The Court had received the following declaration signed by the representative of the applicant: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 7,500 (seven thousand five hundred) Euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Hasan Kuzu with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.

Mersin, 12 May 2005” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. S. Naismith J.-P. Costa Deputy Registrar President