KUZU v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KUZU v. TURKEY (CtEDO, 2005)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 74529/01 de către Hasan KUZU împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 20 septembrie 2005 ca secțiune compusă din: J.-P. Președintele Costa A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze dna Mularoni dna Fura-Sandström, judecători și dl. Naismith având în vedere cererea depusă la 1 iulie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Hasan Kuzu, este un național turc născut în 1929 și locuiește în Mersin, Turcia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Ö. Sözer, avocat practicant în Mersin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 iulie 1993, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil, printre altele , pentru construcția autostrăzii, a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamantului în İçel pentru a construi o autostrădă. Un comitet de experți a evaluat valoarea terenului și reclamantul a primit o sumă de 144.410.000 Lira turcă (TRL) atunci când a avut loc expropriarea. La 28 decembrie 1993, reclamantul a interzis un recurs în fața Tribunalului Civil Mersin pentru o compensare sporită. 1994 Tribunalul Civil Mersin i-a acordat o compensare suplimentară de la 150.736.255 TRL și dobânzi simple de incumpărare la 30 % pe an începând cu 14 decembrie 1993, data la care a fost transferată actele de titlu ale terenurilor. La 26 ianuarie 1998, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 24 iunie 1998, reclamantul a primit o sumă de TRL 417.997.000, inclusiv compensația suplimentară acordată de instanță și dobânzile pentru întârziere. Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos. DATA CU CARE ÎNCERCAREA AJUTORULUI CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ DE COMPENSAȚIE ADIȚIONALĂ (INTERESTE ȘI COSTURILE LEGALE NU SE INCLUDE) (în lira turcă) DATA PAIEMENTULUI Amendamentul de plată (INCLUSIREA INTERESULUI STATUTURII LA TABILA DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 26.01.1998 150.736.255 24.06.1998 417.997.000 COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, el a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor sale și autoritățile au întârziat să-i plătească sumele relevante. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, Guvernul Turciei oferă să plătească 7.500 de euro (sapte mii cinci sute) dlui Hasan Kuzu. Acest sum este pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, iar aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data livrării deciziei de către Curte (...). Această sumă se plătește în Euros unui cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cauzei. Ankara, 26 aprilie 2002” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească suma de 7.500 (sapte) Mii de cinci sute de euro care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Hasan Kuzu, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunțe la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul au ajuns. Mersin, 12 mai 2005” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererii (articolul amendat În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.