TÜRKMEN v. TURKEY

SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE FINALă No. 43809/98 de Hamdi TÜRKMEN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 23 octombrie 2003 în calitate de cameră compusă din: Ress Cabral Barreto Caflesch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 17 iulie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia parțială din 23 noiembrie 1999, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamant la 9 septembrie 2002 și, respectiv, 15 iulie 2003, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Hamdi Türkmen, este un cetățean turc născut în 1917 și locuiește în Mersin. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Akıllıoğlu și A. Aktay, avocați care practică în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat parcele de teren aparținând reclamantului din İçel pentru a construi Tarsus - Çukurova - İskenderun Autostrada. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând reclamantului și aceste sume i s-au plătit atunci când a avut loc expropiarea. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, instanța națională i-a acordat o compensare suplimentară plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Reclamantul a apelat și Curtea de Casație a susținut hotărârea instanțelor de primă instanță. La începutul anului 1998, suma corespunzătoare a fost plătită reclamantului. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA TITLULUI DECIZIEI FINALE DECIZIEI FINALE DE CURTEA DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ A COMPENSAȚIEI (dobânzile și costurile juridice nu sunt incluse) (în lira turcă) DATA PAIEMENTULUI 01.07.1992 28.05.1993 36.550.920 18.02.1998 06.07.1993 12.05.1994 789.713.000 21.01.1998 COMPLAINTE Reclamantul susține că rata dobânzii aplicată în calculul compensației suplimentare pentru expropriare a fost prea scăzută. El se plânge, de asemenea, de întârzierile în obținerea compensației sale. În acest sens, invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din Convenție. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 33.400 (treizeci-trei mii patru sute de euro) dlui Hamdi Türkmen în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 43809/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții ... Această sumă se plătește în euro la un cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație de la unul dintre reprezentanții reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 33.400 (treizeci-trei mii patru sute) de euro care acoperă prejudiciile materiale și morale și costurile pentru dl Hamdi Türkmen, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 43809/98 pe care le-a susținut Curtea. De asemenea, remarc că această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții ... Această sumă se plătește în euro unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererea din lista cazurilor sale.

THIRD SECTION

FINAL DECISION

Application no. 43809/98

by Hamdi TÜRKMEN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 23

October 2003 as a Chamber composed of:

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mrs

H.S.

Greve

,

Mr

K.

Traja,

judges

,

and

Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 17 July 1998,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having regard to the partial decision of 23 November 1999,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicant and the Government on 9

September

2002 and 15 July 2003 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Hamdi Türkmen, is a Turkish national who was born in 1917 and lives in Mersin. He was represented before the Court by Mr

T.

Akıllıoğlu and Mr A. Aktay, lawyers practising in Ankara.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The General Directorate of National Roads and Highways expropriated plots of land belonging to the applicant in İçel in order to build the Tarsus -İçel - Çukurova - İskenderun Motorway. A committee of experts assessed the value of the plots of land belonging to the applicant and these amounts were paid to him when the expropriation took place.

Following the applicant’s request for increased compensation, the national courts awarded him additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum. The applicant appealed and the Court of Cassation upheld the decision of the first instance courts. In the beginning of 1998 the due amount was paid to the applicant.

Details are indicated in the table below:

DATE OF TRANSFER OF TITLE DEED TO THE LAND

DATE OF FINAL DECISION BY COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION

(interests and legal costs are not included)

(in turkish liras)

DATE OF PAYMENT

01.07.1992

28.05.1993

36.550.920

18.02.1998

06.07.1993

12.05.1994

789.713.000

21.01.1998

COMPLAINTS

The applicant alleges that the rate of interest applied in the calculation of the additional compensation for expropriation was too low. He also complains of the delays in obtaining his compensation. In this regard he invokes Article 1 of Protocol No 1 and Article 6 of the Convention.

THE LAW

Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay 33,400 (thirty-three thousand four hundred) euros to Mr Hamdi Türkmen with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 43809/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs.

This sum will be payable within three months from the date of the decision by the Court ... This sum shall be paid in euros to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration from one of the representatives of the applicant:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 33,400 (thirty-three thousand four hundred) euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr

Hamdi Türkmen with a view to securing a friendly settlement of application no. 43809/98 pending before the Court.

I also note that this sum will be payable within three months from the date of the decision by the Court ... This sum shall be paid in euros to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to disjoin the applications;

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President