KUZU v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KUZU v. TURKEY (CtEDO, 2006)
SEGUNDA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 74529/01 de către Hasan KUZU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 26 septembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa A.B. Baka Türmen Ugrekhelidze dna Fura-Sandström Jočienė Popović, judecători și grefierul secțiunii Dollé având în vedere cererea depusă la 1 iulie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere decizia Curții din 20 septembrie 2005 de a elimina cererea de mai sus din lista cauzelor sale, având în vedere decizia Curții din 28 februarie 2006 de a restabili cererea la lista cauzelor sale, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăsește după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Hasan Kuzu, a fost un național turc născut în 1929. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Ö. Sözer, avocat practicant în Mersin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 iulie 1993, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil, printre altele , pentru construcția autostrăzii, a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamantului în İçel pentru a construi o autostrădă. Un comitet de experți a evaluat valoarea terenului și reclamantul a primit suma de 144.410.000 Lira turcă (TRL) atunci când a avut loc expropriarea. La 28 decembrie 1993, reclamantul a interzis un recurs în fața Tribunalului Civil Mersin pentru o compensare sporită. Decembrie 1994 Tribunalul Civil Mersin i-a acordat o compensare suplimentară de la 150.736.255 TRL și dobânzi simple la valoarea de 30 % pe an începând cu 14 decembrie 1993, data la care titlul la teren a fost transferat. La 26 ianuarie 1998, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 24 iunie 1998, reclamantul a primit suma de 417.997.000 TRL, inclusiv compensația suplimentară acordată de instanță și dobânda pentru întârziere.Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos. DATA CU CARE ÎNTRECE ÎNCERCAREA ADIȚIONALĂ DE COMPENSIUNE FINALĂ (INTERESTE ȘI COSTURILE LEGALE NU SE INCLUDE) (în lira turcă) DATA PĂRȚILOR DE PĂI Amendamentul de plată (INCLUSIREA INTERESULUI STATUTURII LA TABILA DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 26.01.1998 150.736.255 24.06.1998 417.997.000 COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor sale și autoritățile au întârziat să-i plătească sumele relevante. PROCEDURĂ În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. 12 mai 2005 și, respectiv, 26 aprilie 2002, reclamantul și guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. La 20 septembrie 2005, Curtea a hotărât să excludă cererea din lista sa de cazuri după soluționarea cazului. Într-un mesaj de fax din 19 decembrie 2005, Guvernul a notificat Curtea că reclamantul a murit la 24 aprilie 2003. Într-un mesaj de fax din 14 februarie 2005, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că nu a fost conștientă de moartea reclamantului. Ea a informat în continuare Curtea că moștenitorii reclamantului, Elif Bașlı (Kuzu), Havva Kalınlı (Kuzu), Reșat Kuzu, Rafet Kuzu și Mehmet Altuğ, doresc să-și continue cererea. La 28 februarie 2006, Curtea a hotărât restabilirea cererii la lista cauzelor sale. Ulterior, Grefierul a adresat noi proiecte de declarații părților. HOTĂRÂREA La 29 mai 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex gratie 7.500 (sapte) Mii de cinci sute de euro către moștenitorii dlui Hasan Kuzu, dna Elif Bașlı (Kuzu), dna Havva Kalınlı (Kuzu), dnul Reșat Kuzu, dl Rafet Kuzu și dl Mehmet Altuğ, în vederea asigurării unei soluții prietenoase în cazul menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă care, pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozit, taxe de ștampilă sau impozit care poate fi aplicabil la data plății. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului ....” La 7 iunie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamant: „Not că Guvernul Turciei sunt dispuși să plătească exgrația suma de 7.500 (sprezece mii cinci sute de euro la moștenitorii dlui Hasan Kuzu, dna Elif Bașlı (Kuzu), dna Havva Kalınlı (Kuzu), dl Reșat Kuzu, dl Rafet Kuzu și dl Dl. Mehmet Altuğ, în vederea asigurării unei soluții prietenoase în cazul menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozit, taxe de ștampilă sau impozit care poate fi aplicabil la data plății. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și moștenitorii reclamantului le-au atins ....” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererii (articolul amendat În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa