Costa împotriva Italiei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 78009/01 prezentată de Tommaso COSTA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 20 septembrie 2005 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Bonello Pellonpää Traja Zagrebelsky Garlicki, Mijović, judecători și M. O Având în vedere cererea formulată anterior la 26 ianuarie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât la 12 octombrie 2004, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie în fapt Reclamantul, domnul Tommaso Costa, este un resortisant italian născut în 1959 și locuiește în Siderno Marina.

Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Întemnițat și condamnat ulterior la închisoare pe viață, printre altele, în mod definitiv la închisoarea pe viață, reclamantul este în prezent deținut în închisoarea Trani (Bari). Acesta indică faptul că este deținut în conformitate cu regimul obișnuit. Reclamantul susține că a fost supus controlului corespondenței sale prin decizia magistratului de supraveghere din august 1992, în conformitate cu art. 18 din Legea privind organizarea. Cu toate acestea, acesta nu furnizează informații decât pentru controale ulterioare datei respective. La 30 decembrie 1997, magistratul de supraveghere din Ancona a dispus controlul corespondenței reclamantului.

La 8 iunie 1999, a adoptat o nouă decizie pe o perioadă de șase luni. September 1999, 31 martie și 4 octombrie 2000 și 29 martie 2001, încă pentru o perioadă de șase luni. Aceste decizii indicau faptul că controlul exclude corespondența adresată Consiliului Europei și Curții Europene a Drepturilor Omului. Reclamantul susține că a introdus acțiuni împotriva acestor decizii și că acestea au fost respinse din cauza legăturilor sale cu mediul criminal atât în interiorul, cât și în afara închisorii. Cu toate acestea, nu produce niciun document. În cadrul prezentării acțiunii sale, reclamantul a trimis o scrisoare pe care Curtea i-a adresat-o la 7 august 2001 și care poartă ștampila de control. Dreptul și practica internă relevantă Reglementare aplicabilă cazului d … 25498/94, CEDO 2000-X), Curtea a rezumat dispozițiile relevante privind controlul corespondenței (§ 55-58) aplicate în cazul de față.

Modificări legislative intervenite în 2004 prin Legea nr. 95 din 8 aprilie 2004, Parlamentul a introdus noi dispoziții privind controlul corespondenței deținuților, care prevăd cazurile în care corespondența poate fi supusă unui control, corespondența care nu poate fi controlată și posibilitatea de a introduce o cale de atac la instanța de supraveghere. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de controlul corespondenței la care este supus. ÎN DREPT la 21 iunie 2004, Curtea a invitat guvernul să prezinte, înainte de 13 octombrie 2004, observațiile sale privind admisibilitatea și bunul motiv al cererii. Printr-o scrisoare din 12 noiembrie 2004, observațiile guvernului au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să prezinte, înainte de 13 decembrie 2004, observațiile pe care dorește să le prezinte ca răspuns și să prezinte cererile sale de satisfacție echitabilă.

Întrucât scrisoarea din 12 noiembrie 2004 a fost trimisă la poștă, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 6 decembrie 2004, grefa Curții a trimis scrisoarea la adresa reclamantului și i-a cerut dacă dorește să mențină cererea. El a informat că, fără un răspuns din partea sa, Curtea ar putea elimina cauza din rol. Această scrisoare a fost retrimisă expeditorului. La 14 ianuarie 2005, scrisorile din 12 noiembrie și 6 decembrie 2004 au fost trimise din nou (prin scrisoare recomandată, inclusiv o confirmare de primire semnată) către diferitele adrese de care grefa Curții avea cunoștință. Reclamantul a fost invitat să indice dacă dorește să-și mențină cererea și a fost informat că, în cazul în care nu răspunde, Curtea ar putea să șteargă cauza din rol.

Reclamantul nu a răspuns la această scrisoare. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul nu este interesat de rezultatul cererii sale și concluzionează că nu mai dorește să o mențină în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În plus, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. Pentru a elimina apelul de rol. Michael O a lui Boyle Nicolas Bratza Premier

QUATRIEME SECTION

DÉCISION Requête n o 78009/01 présentée par Tommaso COSTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 20 septembre 2005 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , MM. G. Bonello , M. Pellonpää , K. Traja , V. Zagrebelsky , L. Garlicki, M me L. Mijović, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 26 janvier 2001, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur le 12 octobre 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Tommaso Costa, est un ressortissant italien né en 1959 et réside à Siderno Marina.

A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Emprisonné et condamné par la suite – entre autres de façon définitive à la prison à vie –, le requérant est actuellement détenu à la prison de Trani (Bari). Il indique être détenu selon le régime ordinaire. Le requérant dit être soumis au contrôle de sa correspondance par décision du magistrat de surveillance depuis août 1992, en application de l’article 18 de la loi sur l’organisation pénitentiaire. Il ne fournit cependant des informations que pour des contrôles ultérieurs à cette date. Le 30 décembre 1997, le magistrat de surveillance d’Ancône ordonna le contrôle de la correspondance du requérant.

Le 8 juin 1999, il adopta une nouvelle décision pour une période de six mois. Le magistrat de surveillance de Bari adopta semblables décisions les 29 septembre 1999, 31 mars et 4 octobre 2000, et 29 mars 2001, toujours pour une période de six mois. Ces décisions indiquaient que le contrôle excluait la correspondance adressée au Conseil de l’Europe et à la Cour européenne des droits de l’Homme. Il concernait le courrier dont le requérant était aussi bien le destinataire que l’expéditeur. Le requérant affirme avoir introduit des recours contre ces décisions et que ceux-ci ont été rejetés en raison de ses liens avec le milieu criminel tant à l’intérieur qu’à l’extérieur de la prison. Il ne produit cependant aucun document.

Dans le cadre de la présentation de son recours, le requérant a fait parvenir une lettre que la Cour lui avait adressée le 7 août 2001 et portant le cachet de contrôle. B. Le droit et la pratique internes pertinents 1. Réglementation applicable au cas d’espèce Dans son arrêt Messina c. Italie (n o 2) du 28 septembre 2000 (n o 25498/94, CEDH 2000-X), la Cour a résumé les dispositions pertinentes en matière de contrôle de correspondance (§§ 55-58) appliquées au cas d’espèce. 2. Modifications législatives intervenues en 2004 Par la loi n o 95 du 8 avril 2004, le Parlement a introduit de nouvelles dispositions en matière de contrôle de la correspondance des détenus. Celles-ci prévoient les cas dans lesquels la correspondance peut être soumise à un contrôle, le courrier qui ne peut être contrôlé, et enfin la possibilité d’introduire un recours auprès du tribunal de surveillance.

GRIEF Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint du contrôle de la correspondance auquel il est soumis. EN DROIT Le 21 juin 2004, la Cour a invité le gouvernement à présenter avant le 13 octobre 2004 ses observations sur la recevabilité et le bien ‑ fondé de la requête. Par une lettre du 12 novembre 2004, les observations du gouvernement ont été transmises au requérant, qui a été invité à communiquer avant le 13 décembre 2004 les observations qu’il souhaitait présenter en réponse et à soumettre ses demandes de satisfaction équitable. La lettre du 12 novembre 2004 ayant été renvoyée à l’expéditeur, par un courrier recommandé avec accusé de réception du 6 décembre 2004, le greffe de la Cour a envoyé la lettre au domicile du requérant et lui a demandé s’il souhaitait maintenir la requête.

Il l’a informé que sans réponse de sa part la Cour pourrait rayer l’affaire du rôle. Ce courrier a à nouveau été renvoyé à l’expéditeur. Le 14 janvier 2005, les courriers des 12 novembre et 6 décembre 2004 ont été envoyés une nouvelle fois (par lettre recommandée, dont un accusé de réception est revenu signé) aux différentes adresses dont le greffe de la Cour avait connaissance. Le requérant a été invité à indiquer s’il souhaitait maintenir sa requête et a été informé que s’il ne répondait pas, la Cour pourrait rayer l’affaire du rôle. Le requérant n’a pas répondu à ce courrier. Partant, la Cour estime que le requérant n’est pas intéressé par l’issue de sa requête et en conclut qu’il n’entend plus la maintenir au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

La Cour considère en outre qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Greffier Président