AFFAIRE JOURBA c. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

04.10.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1;Dommage matériel et préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE JOURBA c. UKRAINE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA ZHURBA c. UKRAINE (solicitarea nr. 7884/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 octombrie 2005 DEFINITIVF 04/01/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Zhurba c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și domnul Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 septembrie 2005, Renunță hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 7884/03) îndreptat împotriva Ucrainei și al cărui resortisant al acestui stat, dl Vyaschlav Mikhaylovich Zhurba, a sesizat Curtea la 8 februarie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( V. Lutkovska, de la Ministerul Justiției. La 12 noiembrie 2003, a doua secțiune a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 3, ea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cazului. FACEȚI CIRCONSTANȚELE SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1966 și locuiește în Novogrodivka. Prin hotărârea din 11 aprilie 2002, Tribunalul din Novogrodivka a acceptat cererea reclamantului privind recuperarea restanțelor salariale și îndreptată împotriva angajatorului său, combinatul minier n Hotărârea rămasă neexecutată, reclamantul a atacat, în iulie 2002, Serviciul de Stat al Aprozilor de Justiție din Novogrodivka în fața Tribunalului din acest oraș. Prin hotărârea din 25 iulie 2002, Tribunalul a respins cererea reclamantului pentru nefondare. Tribunalul a notat că confiscarea conturilor bancare ale combinatului minier a fost efectuată, că reclamantul era înscris pe lista de așteptare a creditorilor sub numărul 1788 și că pretențiile creditorilor erau tratate în ordine prealabilă pe măsură ce se alimenta contul societății debitoare. În plus, Tribunalul se referă la deciziile Curții de Arbitraj din regiunea Donețk din 30 august 2000 și 14 mai 2001, prin care se solicită Serviciului de stat al aprozilor de justiție să efectueze activele patrimoniale ale combinatului minier în cauză, având în vedere procedura de faliment în curs. Împotriva acestei hotărâri, recurentul s-a pronunțat în apel la Curtea de Apel din regiunea Donetsk care, printr-o hotărâre din 2 septembrie 2002, a confirmat hotărârea în cauză. Reclamantul s-a ocupat ulterior de Casația în fața Curții Supreme a Ucrainei care, printr-o decizie din 22 ianuarie 2003, a refuzat să-i permită să interjuge un recurs împotriva hotărârii și a hotărârii contestate, care nu a găsit niciun indiciu de aplicare eronată a legislației interne. Printr-o decizie din 23 decembrie 2002, Curtea Economică din regiunea Donețk a solicitat Serviciului de stat al aprozilor judiciari Novogrodivka să configureze conturile bancare ale combinatului minier debitor. 10. În februarie 2003, combinatul minier Novogrodivska și mai multe alte întreprinderi fuzionaseră într-o singură întreprindere de stat Prin decizia din 18 decembrie 2003, Tribunalul din Novogrodivka a decis să transfere obligațiile lor succesorilor lor la succesorul lor, la Selydivvougillya 11. În perioada februarie-mai 2004, reclamantul a primit, în tranșe, întreaga sumă datorată în temeiul hotărârii din 11 aprilie 2002. Mai 2004, aprodul în cauză a încheiat procedura de executare a hotărârii menționate. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 12. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Romahov c. Ucraina 67534/01 din 27 iulie 2004). Reclamantul s-a plâns de neexecutarea prelungită a hotărârii pronunțate în favoarea sa și a considerat că situația denunțată aducea atingere drepturilor sale la un proces echitabil într-un termen rezonabil și la respectarea bunurilor sale și s-a examinat într-un obstacol în calea dreptului său la un nivel de viață decent și a invocat articolele 2 alineatul (1) și 6 alineatul (1) din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, așa cum se menționează în art. 2 alin. (1) Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. (...) mai puțin Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea amintește că a respins argumentul similar invocat de reclamanți în cauzele privind neexecutarea hotărârilor (a se vedea Sokur c. Ucraina (dec.), nr. 29422/02 din 26 noiembrie 2002; Hotărârea Vasilenkov c. Ucraina, 19872/02, § 18-20, 3 mai 2005). Ea nu vede niciun motiv pentru a trage o concluzie diferită în speță. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. În observațiile sale din 16 februarie 2004, guvernul nu a ridicat excepții preliminare. Prin faxul din 19 mai 2004, guvernul a informat Curtea că hotărârea în favoarea reclamantului fusese executată în întregime. Guvernul a menționat că reclamantul nu mai avea calitatea de victimă, în sensul articolului 34 din convenție, și că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind incompatibilă cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 alineatul (3). Curtea amintește poziția sa exprimată în mai multe hotărâri împotriva Ucrainei, potrivit cărora reclamantul se poate pretinde a fi victima unei încălcări a drepturilor sale garantate prin convenție în ceea ce privește perioada de neexecutare a hotărârii pronunțate în favoarea sa (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Romashov citată anterior, § 27; Voitenko c. Ucraina, n 1866/02, § 35, 29) Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului. 17. Curtea constată, prin urmare, că această parte a cererii nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL N 18. În observațiile sale, guvernul a prezentat argumentele similare celor din cauzele Romahov, Voitenko Sokur, care au încercat să demonstreze absența unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Hotărârea Romahov menționată anterior, punctul 37, Voitenko, citată anterior, § 37; Sokur c. Ucraina, n 29439/02, § 28, 26 aprilie 2005 Katsyuk c. Ucraina, n 58928/00, § 56, 5 aprilie 2005). 19. Reclamantul contestă teza guvernului. 20. Curtea amintește în primul rând că un organism de stat nu poate justifica o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre și că întârzierile considerabile în executarea acesteia aduc atingere dreptului protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Bourdov c. Rusia, n 59498/00, § 35 și 40, CEDO 2002 III. Prin urmare, abțându-se timp de aproape doi ani și o lună de a lua măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii judecătorești definitive pronunțate în speță, autoritățile ucrainene au privat parțial dispozițiile articolului 1 din convenție și ale articolului 1 din Protocolul nr. 1 de efectul lor util. 21. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona Curții că art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost necunoscute în speță. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 22. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă 23. Curtea subliniază că, în temeiul articolului 60 din Regulamentul său de procedură, orice pretenție în materie de satisfacție echitabilă trebuie să fie criptată și defalcată pe rubrici, prezentată în scris și însoțită de documentele justificative necesare, altfel Curtea poate respinge cererea, în întregime sau parțial. 24. În observațiile sale, reclamantul a solicitat suma de aproape 409 EUR, echivalentă cu suma neplătită în temeiul hotărârii pronunțate în favoarea sa. Reamintind efectele negative ale inflației asupra sumei alocate de această hotărâre, solicită suma de 122 EUR pentru prejudiciul material, precum și suma de 6 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 25. Guvernul observă că reclamantul nu și-a susținut cererile și consideră că pretențiile exprimate în legătură cu prejudiciul moral sunt exagerate și că eventuala constatare a unei încălcări ar oferi în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 26. În ceea ce privește prejudiciul material referitor la durata de neexecutare a hotărârii, Curtea recunoaște că reclamantul a trebuit să suporte anumite prejudicii din cauza inflației. Curtea consideră că suma solicitată pentru prejudiciul moral este excesivă (a se vedea Hotărârea Ernestina Zullo c. Italia, nr. 64897/01, § 26, 10 noiembrie 2004). În conformitate cu art. 41, Curtea alocă reclamantului 1 000 EUR, indiferent de daune. Costuri și cheltuieli de judecată 27. Reclamantul nu a formulat nicio cerere în acest sens. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Pe aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 și inadmisibilă pentru surplus A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 1 000 EUR (mii EUR) pentru daune materiale și morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în hryvnyas ucraineană la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 4 octombrie 2005 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Module Președinte Aproximativ 337 EUR