AFFAIRE RYABICH c. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

04.10.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1;Dommage matériel et préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE RYABICH c. UKRAINE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA RYABICH c. UKRAINE (solicitarea nr. 3445/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 octombrie 2005 DEFINITIVF 04/01/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Ryabich c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din dnii. J.-P. Costa, președintele meu, I. Cabral Barreto, K. Jungwiert, V. Butkevych, dl Ugrekhelidze, mele A. Mularoni, E. Fura-Sandström, judecători, și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 septembrie 2005, Rend Hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată procedura La originea cazului se găsește o cerere (n 3445/03) îndreptat împotriva Ucrainei și al cărui resortisant al acestui stat, dl Vasily Ivanovich Ryabich ( V. Lutkovska, de la Ministerul Justiției. La 12 noiembrie 2003, a doua secțiune a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 293, aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cazului. DEFINIȚIA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1951 și locuiește în Novogrodivka, Ucraina. Printr-o hotărâre din 25 februarie 2002, Tribunalul din Novogrodivka a acceptat cererea reclamantului de recuperare a restanțelor salariale și îndreptată împotriva fostului său angajator, combinatul minier n Hotărârea rămasă neexecutată, reclamantul a atacat, în mai 2002, Serviciul de stat al aprozilor de justiție din Novogrodivka în fața Tribunalului din acest oraș. Prin hotărârea din 14 iunie 2002, Tribunalul a respins cererea reclamantului pentru nefondare. Tribunalul a notat că confiscarea conturilor bancare ale combinatului minier a fost efectuată, că reclamantul era înscris pe lista de așteptare a creditorilor sub numărul 1752 și că pretențiile creditorilor erau tratate în ordine prealabilă pe măsură ce se alimenta contul societății debitoare. În plus, Tribunalul se referă la deciziile Curții de Arbitraj din regiunea Donețk din 30 august 2000 și 14 mai 2001, prin care se solicită Serviciului de stat al aprozilor de justiție să efectueze activele patrimoniale ale combinatului minier în cauză, având în vedere procedura de faliment în curs. Împotriva acestei hotărâri, recurentul s-a pronunțat în apel la Curtea de Apel din regiunea Donetsk care, printr-o hotărâre din 2 septembrie 2002, a confirmat hotărârea în cauză. Reclamantul s-a ocupat ulterior de Casația în fața Curții Supreme a Ucrainei care, printr-o decizie din 28 ianuarie 2003, a refuzat să-i permită să interjuge un recurs împotriva hotărârii și a hotărârii contestate, care nu a găsit niciun indiciu de aplicare eronată a legislației interne. Printr-o decizie din 23 decembrie 2002, Curtea Economică din regiunea Donețk a solicitat Serviciului de stat al aprozilor judiciari Novogrodivka să configureze conturile bancare ale combinatului minier debitor. 10. În februarie 2003, combinatul minier Novogrodivska și mai multe alte întreprinderi fuzionaseră într-o singură întreprindere de stat Prin decizia din 18 decembrie 2003, Tribunalul din Novogrodivka a decis să transfere obligațiile lor succesorilor lor la succesorul lor mai 2002. Prin decizia din 13 februarie 2003 și în mai 2004, reclamantul a primit întreaga sumă datorată în temeiul hotărârii din 25 februarie 2002. Mai 2004, aprodul în cauză a încheiat procedura de executare a hotărârii menționate. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 12. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Romahov c. Ucraina 67534/01 din 27 iulie 2004). ÎN DREPTUL PRIVIND RECEVABILITATEA 13. Reclamantul se plângea de neexecutarea prelungită a hotărârii pronunțate în favoarea sa. El considera că situația denunțată îi aducea atingere drepturilor sale la un proces echitabil într-un termen rezonabil și la respectarea proprietății sale și se analiza în servitute și în obstrucționarea dreptului său la un nivel de trai decent. El invoca art. 2 alin. (1), (4) alin. (1) și (6) alin. (1) din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum se menționează în art. 2 alin. (1) Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. (...) mai puțin art. 4 alin. (1) Nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau în servitute (...) Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea amintește că a respins obiecțiunile similare ridicate de reclamanți în cauzele referitoare la neexecutarea hotărârilor (a se vedea Sokur c. Ucraina (dec.), nr. 29422/02 din 26 noiembrie 2002; Hotărârea Vasilenkov c. Ucraina, 19872/02, § 18-20, 3 mai 2005). Ea nu vede niciun motiv pentru a trage o concluzie diferită în speță. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. În observațiile sale din 16 februarie 2004, guvernul nu a ridicat excepții preliminare. Prin faxul din 19 mai 2004, guvernul a informat Curtea că hotărârea în favoarea reclamantului fusese executată în întregime. Guvernul a menționat că reclamantul nu mai avea calitatea de victimă, în sensul articolului 34 din convenție, și că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind incompatibilă cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 alineatul (3). Curtea amintește poziția sa exprimată în mai multe hotărâri împotriva Ucrainei, potrivit cărora reclamantul se poate pretinde a fi victima unei încălcări a drepturilor sale garantate prin convenție în ceea ce privește perioada de neexecutare a hotărârii pronunțate în favoarea sa (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Romashov citată anterior, § 27; Voitenko c. Ucraina, n 1866/02, § 35, 29) Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului. 17. Curtea constată, prin urmare, că această parte a cererii nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. II. PRIVIND ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL N 18. În observațiile sale, guvernul a prezentat argumentele similare celor din cauzele Romachov Voitenko Sokur, care au încercat să demonstreze absența unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Hotărârea Romahov menționată anterior, punctul 37, Voitenko, citată anterior, punctul 37; Sokur c. Ucraina, n 29439/02, § 28, 26 aprilie 2005 Katsyuk c. Ucraina, n 58928/00, § 56, 5 aprilie 2005). 19. Reclamantul contestă teza guvernului. 20. Curtea amintește în primul rând că un organism de stat nu poate justifica o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre și că întârzierile considerabile în executarea acesteia aduc atingere dreptului protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Bourdov c. Rusia, n 59498/00, § 35 și 40, CEDO 2002 III. Prin urmare, pentru o perioadă de aproape doi ani și trei luni de a lua măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii judecătorești definitive pronunțate în speță, autoritățile ucrainene au privat parțial dispozițiile articolului 1 din convenție și ale articolului 1 din Protocolul nr. 1 de efectul lor util. 21. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona Curții că art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost necunoscute în speță. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 22. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Curtea subliniază că, în temeiul articolului 60 din Regulamentul său de procedură, orice pretenție în materie de satisfacție echitabilă trebuie să fie criptată și defalcată pe rubrici, prezentată în scris și însoțită de documentele justificative necesare, altfel Curtea poate respinge cererea, în întregime sau parțial. 24. În observațiile sale, reclamantul a solicitat o sumă de aproape 55 EUR, echivalentă cu suma neplătită în temeiul hotărârii pronunțate în favoarea sa. Reamintind efectele negative ale inflației asupra sumei alocate de această hotărâre, solicită suma de 262 EUR pentru prejudiciul material, precum și suma de 6 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit. 25. Guvernul observă că reclamantul nu și-a susținut cererile și consideră că pretențiile exprimate în legătură cu prejudiciul moral sunt exagerate și că eventuala constatare a unei încălcări ar oferi în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 26. În ceea ce privește prejudiciul material referitor la durata de neexecutare a hotărârii, Curtea recunoaște că reclamantul a trebuit să suporte anumite prejudicii din cauza inflației. Curtea consideră că suma solicitată pentru prejudiciul moral este excesivă (a se vedea Hotărârea Ernestina Zullo c. Italia, n 64897/01, § 26, 10 În conformitate cu art. 41, Curtea alocă reclamantului 1 080 EUR, toate prejudiciile. Costuri și cheltuieli 27. Reclamantul nu a formulat nicio cerere în acest sens. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 și inadmisibilă pentru surplusul menționat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 2 din Convenție, 1 080 EUR (o mie optzeci de euro) pentru daune materiale și morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, care trebuie convertită în hryvnyas ucraineană la rata aplicabilă la data regulamentului de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 4 octombrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Module Președinte Aproximativ 876 EUR