SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MORKOTUN c. UKRAINE (solicitarea nr. 100722/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 octombrie 2005 DEFINITIVF 04/01/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Morkotun c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și domnul Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 septembrie 2005, Renunță hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 10072/03) îndreptat împotriva Ucrainei și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Borys Oleksiovych Morkotun ( V. Lutkovska, de la Ministerul Justiției. La 27 noiembrie 2003, a doua secțiune a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 293, aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cazului. DEFINIȚIA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1952 și își are reședința în Jytomyr (Ucraina). Prin hotărârea din 4 decembrie 2000, Tribunalul raional Korolyovsky din Jytomyr a acceptat cererea reclamantului de recuperare a despăgubirilor restante și îndreptată împotriva fostului său angajator, Departamentul Ministerului de Interne din regiunea Jytomyr. El i-a ordonat acestuia din urmă să plătească reclamantului suma de 6 084,20 UAH [1] (hryvnyas ucraineans) în acest sens. Prin hotărârea din 20 noiembrie 2001, Tribunalul raional Korolyovsky a primit o altă cerere din partea reclamantului privind recuperarea unei alocații excepționale și îndreptată împotriva aceluiași pârât. El a ordonat Departamentului Ministerului de Interne din regiunea Jytomyr să plătească reclamantului suma de 6 036,25 [2] UAH. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Apel din regiunea Jytomyr, la 28 februarie 2002. În perioada martie 2001-septembrie 2002, reclamantul a primit suma de 5 273,75 UAH [3] Executarea hotărârilor rămase neterminate, reclamantul a atacat, în august 2002, Serviciul de stat al aprozilor de justiție în fața Tribunalului raional Korolyovsky din Jytomyr. Prin hotărârea din 10 octombrie 2002, Tribunalul a respins cererea reclamantului pentru nefondare. Tribunalul a notat că confiscarea conturilor bancare ale Departamentului Regional al Ministerului a fost efectuată, că lipsa de fonduri fusese constatată și că pretențiile erau tratate în ordine prealabilă. Prin hotărârea din 12 februarie 2003, Curtea de Apel din Jytomyr a confirmat hotărârea din 10 octombrie 2002. Reclamantul nu s-a ocupat de casarea în fața Curții Supreme a Ucrainei. 10. La 11 februarie 2004, reclamantul a primit întreaga sumă datorată în temeiul hotărârii din 4 decembrie 2000. La 29 septembrie 2004, reclamantul a primit întreaga sumă acordată prin hotărârea din 20 februarie 2004. noiembrie 2001. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 11. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Romahov c. Ucraina 67534/01 din 27 iulie 2004). Reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la un proces echitabil într-un termen rezonabil și de lipsa unei căi de atac eficiente pentru a-și exercita dreptul la executarea hotărârilor pronunțate în favoarea sa. În acest sens, invocă articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, astfel cum au fost formulate art. 6 Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. PRIVIND RECEVABILITATEA PRIVIND excepțiile preliminare ale guvernului 13. Guvernul reproșează reclamantului că nu a epuizat o cale de atac internă, și anume un recurs în Casație în fața Curții Supreme a Ucrainei în procedura pe care a inițiat-o în vederea contestarii actelor sau omisiunilor Serviciului de stat al aprozilor de justiție referitoare la executarea hotărârilor pronunțate în favoarea sa. Guvernul contestă, de asemenea, calitatea de victimă În conformitate cu art. 34 din Convenție, întrucât hotărârile pronunțate în favoarea reclamantului au fost executate în întregime. 14. Reclamantul contestă teza guvernului. 15. Curtea constată că argumentele similare emise de guvern au fost respinse în mai multe hotărâri ale Curii (a se vedea, de exemplu, Voitenko c. Ucraina, nr 1866/02, § 31 și 35, 29 iunie 2004 Romashov c. Ucraina, n 67534/01, § 27, 27 iulie 2004). Ea nu vede niciun motiv pentru a trage o concluzie diferită în speță. Prin urmare, Curtea constată că trebuie respinse excepțiile preliminare ale guvernului. Concluziile 16. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că motivul prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond Prin urmare, acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Nu a fost identificat niciun alt motiv de inadmisibilitate. Din aceleași motive, plângerea reclamantului în temeiul articolului 13 din Convenție nu poate fi declarată inadmisibilă. II. PE FONDUL PRIVIND presupusa încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție 17. Guvernul susține că Serviciul de stat al aprozilor de justiție a luat toate măsurile necesare pentru a executa hotărârile în favoarea reclamantului și că întârzierea a fost cauzată de numărul mare de executorii împotriva debitorului. Guvernul concluzionează că hotărârea a fost executată într-un termen rezonabil. 18. Reclamantul combate această teză a guvernului 19. Curtea amintește în primul rând că un organism de stat nu poate justifica o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre (a se vedea Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, § 35, CEDO 2002 III. Prin urmare, abțându-se timp de aproape trei ani și două luni, și timp de aproape doi ani și zece luni, de a lua măsurile necesare pentru a se conforma hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în speță, autoritățile ucrainene au privat parțial dispozițiile articolului 1 din convenție de efectul lor util. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că art. 6 alineatul (1) a fost necunoscut în speță. Cu privire la presupusa încălcare a articolului 13 din Convenția 21. Guvernul susține că dreptul intern oferea reclamantului acțiuni eficiente pentru a contesta neexecutarea hotărârii în favoarea sa. 22. Reclamantul susține că plângerea sa împotriva Serviciului de Stat al Arbitrilor de Justiție nu a dus la accelerarea executării hotărârii în favoarea sa. 23. Curtea face trimitere la concluziile sale (a se vedea punctul 15 de mai sus) cu privire la teza guvernului cu privire la neobosirea căilor de atac interne. Din aceleași motive, Curtea consideră că reclamantul nu dispunea de acțiuni interne eficiente garantate prin art. 13 din convenție, care să permită corectarea prejudiciului cauzat de întârzierea intervenită în procedura în speță. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 24. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În conformitate cu art. 60 din Regulamentul său de procedură, orice pretenție în materie de satisfacție echitabilă trebuie să fie cuantificată și defalcată pe rubrici, prezentată în scris și însoțită de documentele necesare, în caz contrar [Curtea] poate respinge cererea, integral sau parțial 26. În formularul său de cerere, reclamantul a solicitat o sumă de 1 111 EUR, echivalent cu suma neplătită în temeiul hotărârilor pronunțate în favoarea sa, în ceea ce privește prejudiciul material. De asemenea, a solicitat 19 470 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 27. Potrivit guvernului, nu există nicio legătură cauzală între prejudiciul material invocat și circumstanțele cauzei. În ceea ce privește prejudiciul material referitor la durata de neexecutare a hotărârilor din 4 decembrie 2000 și 20 noiembrie 2001, Curtea recunoaște că reclamantul a trebuit să suporte anumite prejudicii din cauza inflației. Curtea consideră că suma solicitată pentru prejudiciul moral este excesivă (a se vedea Hotărârea Ernestina Zullo c. Italia, n 64897/01, § 26, 10 noiembrie 2004). În conformitate cu art. 41, Curtea acordă reclamantului 2 800 EUR, toate prejudiciile. Costuri și cheltuieli de judecată 29. Reclamantul nu a formulat nicio cerere în acest sens. Interese moratorii 30. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă A se spune că a existat o încălcare a articolului 6 1 din Convenție A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 13 din convenție. 2 din Convenție, 2 800 EUR (două mii opt sute de euro) pentru daune materiale și morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, care trebuie convertită în hryvnyas ucraineană la rata aplicabilă la data regulamentului de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 4 octombrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul nr. Dolle J.-P. Costa Module Președinte [1] Aproximativ 987 EUR [2] Aproximativ 980 EUR [3] Aproximativ 856 EUR
DEUXIÈME SECTION
MORKOTUN c. UKRAINE
(Requête n
o
10072/03)
ARRÊT
4 octobre 2005
04/01/2006
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Morkotun c. Ukraine,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
K.
Jungwiert
,
V.
Butkevych
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
mes
A.
Mularoni,
E.
Fura-Sandström,
juges
,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 13 septembre 2005,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
10072/03) dirigée contre l'Ukraine et dont un ressortissant de cet Etat, M. Borys Oleksiyovych Morkotun («
le requérant
»), a saisi la Cour le 4 mars 2003, en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le gouvernement ukrainien («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
3.
Le 27 novembre 2003, la deuxième section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Se prévalant des dispositions de l'article 29
§
3, elle a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l'affaire.
I.
LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE
4.
Le requérant est né en 1952 et réside à Jytomyr (Ukraine).
5.
Par un jugement du 4 décembre 2000, le tribunal d'arrondissement Korolyovsky à Jytomyr fit droit à la demande du requérant relative au recouvrement des arriérés d'indemnités et dirigée contre son ancien employeur, le département du ministère de l'Intérieur dans la région de Jytomyr. Il ordonna à ce dernier de payer au requérant la somme de 6
[1]
(hryvnyas ukrainiennes) à ce titre.
6.
Par un jugement du 20 novembre 2001, le tribunal d'arrondissement Korolyovsky fit droit à une autre demande du requérant relative au recouvrement d'une allocation exceptionnelle et dirigée contre le même défendeur. Il ordonna au département du ministère de l'Intérieur dans la région de Jytomyr de payer au requérant la somme de 6
036,25
[2]
UAH. Ce jugement fut confirmé par la cour d'appel de la région de Jytomyr, le 28
février 2002.
7.
Entre mars 2001 et septembre 2002, le requérant se vit verser la somme de 5
[3]
.
8.
L'exécution desdits jugements restant inachevée, le requérant attaqua, en août 2002, le Service d'Etat des huissiers de justice devant le tribunal d'arrondissement Korolyovsky à Jytomyr.
9.
Par un jugement du 10 octobre 2002, le tribunal rejeta la demande du requérant pour défaut de fondement. Le tribunal nota que la saisie des comptes bancaires du département régional du ministère avait été effectuée, que le manque de fonds avait été constaté et que les prétentions étaient traitées par ordre de précédence. Par un arrêt du 12 février 2003, la cour d'appel de Jytomyr confirma le jugement du 10 octobre 2002. Le requérant ne s'est pas pourvu en cassation devant la Cour Suprême de l'Ukraine.
10.
Le 11 février 2004, le requérant se vit verser la totalité de la somme due en vertu du jugement du 4 décembre 2000. Le 29 septembre 2004, le requérant perçut la totalité de la somme accordée par le jugement du 20
novembre 2001.
II.
11.
Le droit interne pertinent est décrit dans l'arrêt
Romachov c. Ukraine
(n
o
67534/01, du 27 juillet 2004).
12.
Le requérant se plaint d'une violation de son droit à un procès équitable dans un délai raisonnable et de l'absence d'un recours efficace pour faire valoir son droit à l'exécution des jugements rendus en sa faveur. Il invoque à cet égard les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, ainsi libellés
:
Article 6
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Article 13
«
Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l'octroi d'un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l'exercice de leurs fonctions officielles.
»
I.
A.
Sur les exceptions préliminaires du Gouvernement
13.
Le Gouvernement reproche au requérant de ne pas avoir épuisé une voie de recours interne, à savoir un pourvoi en cassation devant la Cour Suprême de l'Ukraine dans la procédure qu'il a entamée en vue de contester les actes ou omissions du Service d'Etat des huissiers de justice relatifs à l'exécution des jugements rendus en sa faveur. Le Gouvernement conteste aussi la qualité de «
victime
» du requérant, selon l'article 34 de la Convention, car les jugements rendus en faveur du requérant furent entièrement exécutés.
14.
Le requérant conteste les thèses du Gouvernement.
15.
La Cour constate que des arguments similaires émanant du Gouvernement furent rejetés dans plusieurs arrêts de la Cour (voir, par exemple,
Voïtenko c. Ukraine
, n
o
18966/02, §§ 31 et 35, 29 juin 2004
;
Romashov c. Ukraine
, n
o
67534/01, § 27, 27 juillet 2004). Elle ne voit aucune raison de tirer une conclusion différente en l'espèce. La Cour constate donc qu'il y a lieu de rejeter les exceptions préliminaires du Gouvernement.
B.
Conclusions
16.
La Cour estime, à la lumière de l'ensemble des arguments des parties, que le grief sous l'article 6 § 1 de la Convention pose de sérieuses questions de fait et de droit qui ne peuvent être résolues à ce stade de l'examen de la requête, mais nécessitent un examen au fond
; il s'ensuit que ce grief ne saurait être déclaré manifestement mal fondé, au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Aucun autre motif d'irrecevabilité n'a été relevé. Pour les mêmes raisons, le grief du requérant sous l'article 13 de la Convention ne saurait être déclaré irrecevable.
II.
A.
Sur la violation alléguée de l'article 6 § 1 de la Convention
17.
Le Gouvernement soutient que le Service d'Etat des huissiers de justice avait pris toutes les mesures nécessaires pour exécuter les jugements en faveur du requérant et que le retard intervenu était dû au grand nombre d'exécutoires contre le débiteur. Le Gouvernement conclut que le jugement a été exécuté dans un délai raisonnable.
18.
Le requérant combat cette thèse du Gouvernement.
19.
La Cour rappelle tout d'abord qu'un organisme d'Etat ne saurait prétexter un manque de ressources pour ne pas honorer une dette fondée sur une décision de justice (cf.
Bourdov c. Russie
, no 59498/00, § 35, CEDH 2002
‑
III). Dès lors, en s'abstenant pendant près de trois ans et deux mois, et pendant près de deux ans et dix mois, de prendre les mesures nécessaires pour se conformer aux décisions judiciaires définitives rendues en l'espèce, les autorités ukrainiennes ont partiellement privé les dispositions de l'article
6
§
1 de la Convention de leur effet utile.
20.
Ces éléments suffisent à la Cour pour conclure que l'article 6 § 1 a été méconnu en l'espèce.
B.
Sur la violation alléguée de l'article 13 de la Convention
21.
Le Gouvernement maintient que le droit interne offrait au requérant des recours efficaces permettant de contester la non-exécution du jugement en sa faveur. Il se réfère à ses thèses préliminaires concernant le non
‑
épuisement des voies de recours internes.
22.
Le requérant argue que sa plainte contre le Service d'Etat des huissiers de justice n'a pas permis d'accélérer l'exécution du jugement en sa faveur.
23.
La Cour renvoie à ses conclusions (voir paragraphe 15 ci-dessus) concernant la thèse du Gouvernement quant au non-épuisement des voies de recours internes. Pour les mêmes raisons, la Cour estime que le requérant ne disposait pas des recours internes efficaces garantis par l'article 13 de la Convention, permettant de redresser le dommage causé par le retard intervenu dans la procédure d'espèce.
III.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
24.
Aux termes de l
'
article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
25.
La Cour souligne qu'en vertu de l'article 60 de son règlement, toute prétention en matière de satisfaction équitable doit être chiffrée et ventilée par rubrique, exposée par écrit et accompagnée des justificatifs nécessaires, «
faute de quoi la [Cour] peut rejeter la demande, en tout ou en partie
».
26.
Dans son formulaire de requête, le requérant avait demandé un montant de 1
111 EUR, équivalent à la somme non payée en vertu des jugements rendus en sa faveur, au titre du préjudice matériel. Il avait demandé également 19
470 EUR au titre du préjudice moral qu'il aurait subi.
27.
Selon le Gouvernement, il n'existe pas de lien causal entre le dommage matériel invoqué et les circonstances de l'affaire. Il considère que les prétentions exprimées au titre du préjudice moral sont exagérées.
28.
Pour ce qui est du préjudice matériel relatif à la durée de non-exécution des jugements des 4 décembre 2000 et 20 novembre 2001, la Cour reconnaît que le requérant a dû subir quelques préjudices de ce chef en raison de l'inflation.
La Cour considère que le montant réclamé au titre du préjudice moral est excessif (voir arrêt
Ernestina Zullo c. Italie
, n
o
64897/01, § 26, 10
novembre 2004).
Statuant en équité comme le veut l'article 41, la Cour alloue au requérant 2 800 EUR, tous dommages confondus.
B.
Frais et dépens
29.
Le requérant n'a formulé aucune demande à ce titre.
C.
Intérêts moratoires
30.
La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Dit
, qu'il y a eu violation de l'article 6
§
1 de la Convention
;
3.
Dit,
qu'il y a eu violation de l'article 13 de la Convention
;
4.
Dit
,
a)
que l
'
Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article
44
§
2 de la Convention, 2 800 EUR (deux mille huit cents euros) pour dommage matériel et moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt, à convertir en hryvnyas ukrainiennes au taux applicable à la date du règlement
;
b)
qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ces montants seront à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
5.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 4 octobre 2005 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
S.
Dollé
J.-P.
Costa
Greffière
Président
[1]
Environ 987 euros
[2]
Environ 980 euros
[3]
Environ 856 euros