AFFAIRE SIDENKO c. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

04.10.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel et préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE SIDENKO c. UKRAINE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SIDENKO c. UKRAINE (solicitarea nr. 19158/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 octombrie 2005 DEFINITIVF 04/01/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Sidenko c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Butkevych me Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și al dlui Dolle, graffière de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 13 octombrie 2005, înmânați hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 19158/02) îndreptat împotriva Ucrainei și al cărui resortisant al acestui stat, dl Anatoly Nikolayevich Sidenko ( V. Lutkovska, de la Ministerul Justiției. La 12 noiembrie 2003, a doua secțiune a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 3, aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cazului. FACEȚI CIRCONSTANȚELE SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1947 și locuiește în Novogrodivka, Ucraina. Prin două hotărâri din 23 martie și 19 iulie 2000, tribunalul din Novogrodivka a acceptat cererea reclamantului privind recuperarea restanțelor salariale și îndreptată împotriva fostului său angajator, combinatul minier n (hryvnyas ucraineans) în acest sens. În februarie 2001, reclamantului i s-a plătit suma de 200 UAH pentru executarea hotărârii din 19 iulie 2000. Execuția hotărârilor rămase neterminate, reclamantul a atacat, în august 2001, Serviciul de stat al aprozilor de justiție din Novogrodivka în fața instanței din acest oraș. Prin hotărârea din 29 august 2001, Tribunalul a respins cererea reclamantului pentru nefondare. Tribunalul a notat că confiscarea conturilor bancare ale combinatului minier a fost efectuată, că reclamantul era înscris pe lista de așteptare a creditorilor sub numerele 151 și 192 și că pretențiile creditorilor erau tratate în ordine prealabilă pe măsură ce se alimenta contul societății debitoare. În plus, Tribunalul se referă la deciziile Curții de Arbitraj din regiunea Donețk din 30 august 2000 și 14 mai 2001, prin care se solicită Serviciului de stat al aprozilor de justiție să efectueze activele patrimoniale ale combinatului minier în cauză, având în vedere procedura de faliment în curs. Împotriva acestei hotărâri, recurentul s-a pronunțat în apel la Curtea de Apel din regiunea Donetsk care, printr-o hotărâre din 5 noiembrie 2001, a confirmat hotărârea în cauză. Reclamantul s-a ocupat ulterior de Casația în fața Curții Supreme a Ucrainei care, printr-o decizie din 22 februarie 2002, a refuzat să-l autorizeze să interjudece un recurs împotriva hotărârii și hotărârii contestate, care nu a găsit niciun indiciu de aplicare eronată a legislației interne. 10. Prin scrisoarea din 12 septembrie 2002, directorul Serviciului de stat al aprozilor de justiție din Novogrodivka l-a informat pe reclamant că legea Ucrainei nr. 2864-III mai târziu, cu privire la introducerea moratorului privind vânzarea forțată a proprietății (în vigoare de la 26 decembrie 2001) interzicea vânzarea proprietății companiilor, dintre care 25% din acțiunile sau mai multe aparțineau statului, pentru a rambursa datoriile. 11. Printr-o decizie din 23 decembrie 2002, Curtea Economică din regiunea Donețk a solicitat Serviciului de stat al aprozilor judiciari Novogrodivka să configureze conturile bancare ale combinatului minier debitor. 12. În februarie 2003, combinatul minier Novogrodivska și mai multe alte întreprinderi fuzionaseră într-o singură întreprindere de stat Prin decizia din 18 decembrie 2003, Tribunalul din Novogrodivka a decis să transfere obligațiile lor succesorului lor, la succesorul lor, la Selydivvougillya 13. La 29 aprilie 2004, reclamantul a primit întreaga sumă datorată în conformitate cu hotărârea din 19 iulie 2000. Prin decizia din 13 mai 2004, executorul în cauză a încheiat procedura de executare a hotărârii. 14. În perioada februarie-august 2004, reclamantul a primit, în tranșe, întreaga sumă datorată în temeiul hotărârii din 23 martie 2000 printr-o decizie din 9 august 2004, procedura de executare a hotărârii respective a fost închisă, iar reclamantul a fost informat printr-o scrisoare din 28 aprilie 2005. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 15. Romahov c. Ucraina 67534/01 din 27 iulie 2004). ÎN DREPTUL SENDEU AL AFFARULUI 16. În formula sa de cerere, reclamantul a ridicat obiecțiunile întemeiate pe articolele 2 alineatul (1), 4 alineatul (1) și 6 alineatul (1) din convenție. În observațiile sale ca răspuns la observațiile guvernului, din 3 mai 2004, reclamantul a invocat, pentru prima dată, art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește neexecutarea prelungită a hotărârilor în favoarea sa din 23 martie și 19 iulie 2000 17. Curtea amintește că prezenta cerere a fost comunicată în conformitate cu procedura comună de examinare a admisibilității și a fondului, în conformitate cu art. 29 alineatul (3) din convenție. Prin urmare, Curtea consideră că nu este adecvat să se examineze examinarea cauzei ridicate după comunicarea cauzei către guvernul pârât (a se vedea mutatis mutandis Sokur c. Ucraina, n 29439/02, § 25, 26 aprilie 2005). II. PRIVIND RECEVABILITATEA 18. Recurentul se plângea de neexecutarea prelungită a hotărârilor pronunțate în favoarea sa. El considera că situația denunțată încălca dreptul său la un proces echitabil într-un termen rezonabil și se analiza într-o servitute și într-un obstacol în calea dreptului său la un nivel de viață decent. El invoca art. 2 alineatul (1), art. 4 alineatul (1) și art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat art. 2 alineatul (1). Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. (...) mai puțin art. 4 alin. (1) Nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau în servitute (...) Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) Cu privire la admisibilitatea obiecțiunilor formulate la articolele 2 alineatul (1) și 4 alineatul (1) din Convenția 19. Curtea amintește că a respins obiecțiunile similare ridicate de solicitanți în cauzele privind neexecutarea hotărârilor (a se vedea Sokur c. Ucraina (dec.), nr. 29422/02 din 26 noiembrie 2002; Hotărârea Vasilenkov c. Ucraina, 19872/02, § 18-20, 3 mai 2005). Ea nu vede niciun motiv pentru a trage o concluzie diferită în speță. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Guvernul reproșează reclamantului că nu a epuizat, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, o cale de atac internă, în măsura în care acesta din urmă nu a sesizat instanța cu o cerere îndreptată împotriva societății debitoare și cu privire la indexarea sumei alocate prin hotărârile pronunțate în favoarea sa, având în vedere rata inflației. În ceea ce privește cererea de indexare invocată de guvern, reclamantul arată că această acțiune este disponibilă și utilă numai după executarea hotărârilor în cauză și, prin urmare, nu poate remedia cauza sa. 22. Curtea subliniază că, într-adevăr, cererea de indexare a sumelor alocate prin hotărârile în cauză nu poate accelera procedura de executare a acestora. În plus, având în vedere că această acțiune vizează din nou societatea debitoare și că hotărârile pronunțate împotriva sa rămân neexecutate din cauza lipsei de fonduri a acesteia, Curtea nu este convinsă că cererea de indexare oferă reclamantului, în practică și nu în teorie, o perspectivă de compensare sigură, rapidă și adecvată (a se vedea Hotărârea Chernyayev c. Ucraina, 15366/03, § 25, 26 iulie 2005). Prin urmare, este necesar să se excludă excepția preliminară a guvernului. 23. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că motivarea prevăzută la art. 6 alineatul (1) din convenție ridică probleme serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond Prin urmare, acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În observațiile sale, guvernul a prezentat argumente similare celor din cauzele Romahov Voitenko Sokur. , în scopul de a demonstra absența încălcării articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Romachov, citată anterior, § 37, Voitenko c. Ucraina, n 1866/02, § 37, 29 iunie 2004 Sokur, citată anterior, § 28). 25. Reclamantul combate teza guvernului. 26. Curtea amintește în primul rând că un organism de stat nu poate justifica o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre (a se vedea Bourdov c. Rusia, nr 59498/00, § 35, CEDO 2002 III. Prin urmare, abțându-se timp de aproape trei ani și zece luni, și timp de aproape patru ani și cinci luni, de a lua măsurile necesare pentru a se conforma hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în speță, autoritățile ucrainene au privat parțial dispozițiile articolului 1 din convenție de efectul lor util. 27. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că art. 6 alineatul (1) nu a fost recunoscut în speță. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 28. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Curtea subliniază că, în temeiul articolului 60 din Regulamentul său de procedură, orice pretenție în materie de satisfacție echitabilă trebuie să fie criptată și defalcată pe rubrici, prezentată în scris și însoțită de documentele justificative necesare, altfel Curtea poate respinge cererea, în întregime sau parțial. 30. În observațiile sale, reclamantul a solicitat o sumă de aproape 393 EUR, echivalentă cu suma neplătită în temeiul hotărârilor pronunțate în favoarea sa. Reamintind efectele negative ale inflației asupra sumelor alocate prin aceste hotărâri, solicită suma de 300 EUR pentru prejudiciul material, precum și suma de 7 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit. 31. Potrivit guvernului, nu există nicio legătură cauzală între prejudiciul material invocat și circumstanțele cauzei. Guvernul observă că reclamantul nu și-a susținut cererile. El consideră că pretențiile exprimate în legătură cu prejudiciul moral sunt exagerate și că eventuala constatare a unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție ar oferi în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 32. În ceea ce privește prejudiciul material referitor la durata de neexecuție a hotărârilor din 23 martie și 19 iulie 2000, Curtea recunoaște că reclamantul a trebuit să suporte anumite prejudicii ale acestui șef din cauza inflației. Curtea consideră că suma solicitată pentru prejudiciul moral este excesivă (a se vedea hotărârea Ernestina Zullo c. Italia , n 64897/01, § 26, 10 noiembrie 2004). Statuând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41, Curtea acordă reclamantului 3 500 EUR, toate prejudiciile. Cheltuieli și cheltuieli 33. Reclamantul nu a formulat nicio cerere în acest sens. Interese moratoriu 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție și inadmisibilă pentru surplusul menționat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 500 EUR (trei mii cinci sute EUR) pentru daune materiale și morale, plus orice sume care pot fi datorate ca impozite, care urmează să fie convertite în hryvnyas ucrainean la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 14 octombrie 2005 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte Aproximativ 377 EUR Aproximativ 256 EUR