CtEDO 25.10.2005 Auto

KHASUYEVA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
25.10.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KHASUYEVA v. RUSSIA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 56615/00 de către Sasita Khasmagomedovna KHASUYEVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 25 octombrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Lorenzen Doamna Vajić, dna Botoucharova Hajiyev Kovler, judecători și dl S. Quesada grefierul secțiunii adjuncte având în vedere cererea depusă la 5 aprilie 2000, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Sasita Khasmagomedovna Khasuyeva, este un național rus, care s-a născut în 1955 și a fost rezident al lui Shali, Chechenia. Rezida în prezent în afara Rusiei. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna Gareth Peirce, avocat practicant la Londra. Guvernul contestat este reprezentat de dl. Pavel Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat ca asistent într-un spital militar din Grozny. În septembrie 1999 ostilitățile au început în Cecenia și Grozny au fost supuși la atacuri de către forțele armate ruse. În februarie 2000, spitalul a evacuat din Grozny. În dimineața 2 februarie 2000, spitalul a venit în satul Tolstoy-Yurt, unde armata rusă a oprit convoiul. Pacienții și personalul medical au fost reținuți și plasați într-o groapă în pământ. Nu a existat nimic în groapă pentru a sta pe. Reclamantul și alții deținuți au fost tratați rău și abuzați. La 9 februarie 2000, reclamantul a fost transferat la centrul de detenție Chernokozovo. Condițiile de detenție erau extrem de săraci și deținuții au fost supuși în mod regulat la tratamente. La eliberarea ea a fost eliberată un certificat neînsemnat și tiparit de șeful Departamentului Temporar de Interne al districtului Naurskiy, declarând că reclamantul “a fost reținut în centrul de detenție Chernokozovo în scopul stabilirii identității”. La 19 februarie 2000, reclamantul a părăsit Rusia și a căutat azil în străinătate. Nu a contactat nicio autoritate rusă în legătură cu detenția și presupusele maltraturi, temându-se de viața și siguranța membrilor familiei sale. Reclamantul a susținut, de asemenea, că în aprilie 2000, fiul său Aslan Gumakov a fost arestat în casa sa în Shali și condus la secția de poliție locală. Acolo a fost pus la întrebări despre locul în care reclamantul a fost bătut. A fost eliberat trei zile mai târziu fără acuzații formale. Fiul reclamantului și familia sa au cerut azil în afara Rusiei. Ea a susținut că și-a întărit în continuare frica și neîncrederea față de autoritățile ruse și a dovedit că orice încercare de a căuta căile de recurs interne ar fi înutilă. În iulie 2000, reclamantul a petrecut o săptămână într-un spital din Baku, Azerbaidjan. Medicii au diagnosticat-o cu otită cronică post-traumatică, probleme ginecologice cronice și biliare. Medicii au observat plângeri de abuz și bătăi în centrul de detenție Chernokozovo în februarie 2000. Reclamantul a prezentat o serie de rapoarte de ONG-uri și mass-media care se referă la situația din centrele de detenție Tolstoi-Yurt și Chernokozovo în timpul materialului. În special, a invocat Raportul Human Rights Watch din octombrie 2000 „Bine ați venit în Iad: Detenție Arbitrară, Tortură și Extorție în Cecenia”, bazat pe interviuri cu fostii deținuți. Evenimente după septembrie 2004 La 2 septembrie 2004, Grefierul a trimis o scrisoare reprezentanților reclamantului, informand-le că Curtea a hotărât să notifice cererii sale guvernului rus. La 17 ianuarie 2005, Guvernul a prezentat observațiile lor scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. La 21 ianuarie 2005, reclamantul a fost invitat să depună în răspuns apelurile sale până la 25 martie 2005. Ea nu a răspuns. La 30 mai 2005, Registrul a trimis, prin poștă înregistrată cu recunoaștere de primire, o scrisoare la adresa reclamantului reprezentant. Ei au fost avertizați că, dacă nu răspundeau la această scrisoare, Curtea ar putea concluziona că reclamantul nu mai are intenția de a-și continua cererea. Nici un răspuns nu a venit la această scrisoare și, la 5 septembrie 2005, Registrul a trimis din nou aceeași scrisoare reprezentanților reclamantului, cerând un răspuns până la 19 septembrie 2005. Reclamantul nu a reluat până în prezent corespondența cu Curtea, fie direct, fie prin intermediul reprezentantului său juridic. Ultima comunicare a reclamantului la Curte este din 17 decembrie 2001. Ea a indicat doar adresa reprezentantului ei pentru corespondență. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Convenție că dreptul ei la viață nu a fost protejat și ea a fost în pericol de moarte și leziuni fatale. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul s-a plâns că dreptul ei la libertate și securitatea persoanei a fost încălcat de detenție arbitrară, fără nicio garanție prevăzută la art. 5. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că viața ei de familie și de viață privată a fost încălcată. Reclamantul susține că distrugerea infrastructurilor comune în timpul operațiunilor militare a făcut imposibilă și viața familiei și private normale a familiei sale. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 că nu i-a fost disponibil niciun remediu eficace, deoarece nu există structuri juridice operate în Cecenia. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 14 că a fost discriminată din cauza antecedentei etnice ei ca cecenă și a reședinței sale în Cecenia. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 că dreptul la libertatea de circulație în interiorul țării și la călătoria în străinătate a fost încălcat, deoarece ea nu a putut alege liber reședința ei și a trebuit să părăsească Cecenia în teamă pentru viața ei. Curtea reamintește că, după cum s-a descris mai sus, reclamantul, prin intermediul reprezentanților ei, nu și-a prezentat observațiile în răspunsul la memorandumul guvernamental. De asemenea, nu a răspuns la două scrisori înregistrate din 30 mai 2005 și 5 septembrie 2005, avertizând posibilitatea ca cazul să fie eliminat din lista Curții. Ultima scrisoare din ea să fie datată 17 decembrie 2001. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării acestei cereri. În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Santiago Q uesada Președintele adjunct al grefierului Christos Rozakis

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă