Gritco împotriva Republicii Moldova

Reclamantul, dna Margareta Gritco, este un național moldovenesc născut în 1940 și locuiește în Chișinău. Soțul reclamantului și soțul ei au fost căsătoriți în 1959. La 10 iunie 1998, soțul reclamantului a plasat 14.600 lei moldovenesc (MDL) pe un cont de depozit de trei luni într-o bancă privată, cu 16% de dobândă anuală. La 27 iulie 1998, el a solicitat băncii încheierea anticipată a contractului și rambursarea fondurilor sale. Banca nu a respectat cererea sa. Soțul reclamantului a introdus o acțiune împotriva băncii, cerând încheierea contractului de depozit și rambursarea banilor și dobânzilor sale. Prin hotărârea din 6 octombrie 1998, Curtea de District Râșcani a hotărât în favoarea soțului reclamantului și a ordonat băncii să-i plătească 16 000 MDL.

La 22 octombrie 1998, hotărârea a devenit finală și executabilă. La 14 iunie 1999, Banca Națională a Moldovei a emis o decizie de suspendare a licenței băncii. De asemenea, a ordonat să înceapă procedurile de lichidare și să numească un administrator în acest scop. În 1999 soțul reclamantului a introdus o nouă acțiune împotriva băncii, cerând compensații pentru inflație. La 28 iulie 1999, Curtea de District Râșcani a decis în favoarea sa și a ordonat băncii să-i plătească LMR 20.262. La 13 august 1999, hotărârea a devenit finală și executabilă. La 22 octombrie 1999, soțul reclamantului a cerut administratorului să pună în aplicare hotărârile din 6 octombrie 1998 și 28 iulie 1999. Acesta nu a răspuns la cererea sa.

La o dată neespecificată, soțul reclamantului a luat o acțiune împotriva Băncii Naționale, cerând plata banilor datorați de către banca privată. El a susținut că Banca Națională este autoritatea de reglementare în ceea ce privește toate instituțiile financiare și ar trebui să fie ținută responsabilă pentru falimentul băncii private. La 9 iunie 2000, Curtea de District Râșcani a respins acțiunea soțului reclamantului. A constatat că Banca Națională nu este responsabilă pentru obligațiile băncii private față de clienții săi. La 7 noiembrie 2000, Curtea Regională Chișinău și-a respins recursul împotriva hotărârii din 9 iunie 2000 Prin hotărârea finală din 6 februarie 2001, Curtea de Apel a respins recursul soțului reclamantului asupra punctelor de drept.

La 10 februarie 2001, soțul reclamantului a murit. La 16 august 2001, reclamantul a primit un certificat de moștenire și a devenit singurul proprietar al părții sale din proprietatea lor comună. La o dată neespecificată, soțul reclamantului a trimis o scrisoare Ministerului Justiției și s-a plâns în favoarea sa de neexecutarea hotărârilor. La 6 iulie 1999, Ministerul a redat scrisoarea președintelui Curții de District Râșcani și a solicitat instanței să răspundă la cererea reclamantului. La 24 septembrie 1999, Președintele Curții de District Râșcani și Bailiff au răspuns soțului reclamantului că banca nu are bani în conturile sau alte active. De asemenea, ei l-au informat că mandatele de executare au fost date administratorului băncii, care ar trebui să asigure executarea lor.

La 22 octombrie 1999, soțul reclamantului a solicitat administratorului să execute hotărârile. La 25 octombrie 1999, aceasta a informat că banca este supusă unei proceduri de lichidare și că hotărârile nu pot fi executate. În urma plângerii reclamantei către Parlament cu privire la neexecuția hotărârilor, la 2 mai 2001, Banca Națională i-a informat că plata va fi efectuată imediat ce împrumuturile, care au fost acordate anterior de către bancă, au fost rambursate și că administratorul a inițiat numeroase proceduri pentru rambursarea acestora. De asemenea, a informat-o că Banca Națională nu ar putea fi responsabilă pentru obligațiile unei bănci private față de clienții săi.

La 9 iulie 2001 și 5 noiembrie 2001, administrația președintelui a răspuns la plângerile reclamantului cu privire la neexecuția hotărârilor și i-a informat că Parlamentul Republicii Moldova a creat o comisie de lucru, în scopul examinării situației băncilor falimentate și al mecanismului de rambursare a banilor depuse. Legea internă relevantă a fost stabilită în Sîrbu și alții c. Moldova, nr. 73562/01, 7365/01, 73712/01, 733744/01, 73972/01 și 73973/01, § 12, 15 iunie 2004.

The applicant, Mrs Margareta Gritco, is a Moldovan national who was born in 1940 and lives in Chișinău. The applicant and her husband were married in 1959. On 10 June 1998 the applicant’s husband placed 14,600 Moldovan lei (MDL) on a three-month deposit account in a private bank, with 16% annual interest. On 27 July 1998 he asked the bank for early termination of the contract and the repayment of his money. The bank did not comply with his request. The applicant’s husband brought an action against the bank, seeking the termination of the deposit contract and the repayment of his money and interest. By a judgment of 6 October 1998 the Râșcani District Court ruled in favour of the applicant’s husband and ordered the bank to pay him MDL 16,000.

On 22 October 1998 the judgment became final and enforceable. On 14 June 1999 the National Bank of Moldova issued a decision suspending the bank’s licence. It also ordered liquidation procedures to be commenced and appointed an administrator for that purpose. In 1999 the applicant’s husband brought a new action against the bank, seeking compensation for inflation. On 28 July 1999 the Râșcani District Court ruled in his favour and ordered the bank to pay him MDL 20,262. On 13 August 1999 the judgment became final and enforceable. On 22 October 1999 the applicant’s husband asked the administrator to enforce the judgments of 6 October 1998 and 28 July 1999. The latter did not reply to his request.

On an unspecified date, the applicant’s husband brought an action against the National Bank, seeking the payment of the money owed to him by the private bank. He argued that the National Bank was the regulatory authority in respect of all financial institutions and should be held responsible for the bankruptcy of the private bank. On 9 June 2000 the Râșcani District Court dismissed the applicant’s husband’s action. It found that the National Bank was not responsible for the private bank’s obligations towards its clients. On 7 November 2000 the Chișinău Regional Court dismissed his appeal against the judgment of 9 June 2000. By a final judgment of 6 February 2001 the Court of Appeal dismissed the applicant’s husband’s appeal on points of law.

On 10 February 2001 the applicant’s husband died. On 16 August 2001 the applicant received an inheritance certificate and became the sole owner of his part of their joint property. On an unspecified date, the applicant’s husband sent a letter to the Ministry of Justice and complained about the non-enforcement of the judgments in his favour. On 6 July 1999 the Ministry readdressed the letter to the President of the Râșcani District Court and requested the court to respond to the applicant’s request. On 24 September 1999 the President of the Râșcani District Court and the Bailiff replied to the applicant’s husband that the bank did not have money in its accounts or other assets. They also informed him that the enforcement warrants had been given to the administrator of the bank, who should ensure their enforcement.

On 22 October 1999 the applicant’s husband’s requested the administrator to enforce the judgments. On 25 October 1999 the latter informed him that the bank was subject to a liquidation procedure and that the judgments could not be enforced. Following the applicant’s complaint to the Parliament about the non-enforcement of the judgments, on 2 May 2001 the National Bank informed her that the payment would be made as soon as the loans, which had been previously granted by the bank, were reimbursed and that the administrator had initiated numerous proceedings for their reimbursement. It also informed her that the National Bank could not be held responsible for a private bank’s obligations towards its clients.

On 9 July 2001 and 5 November 2001 the Administration of the President replied to the applicant’s complaints about the non-enforcement of the judgments and informed her that the Parliament of the Republic of Moldova had created a working commission, with the aim of examining the situation of bankrupt banks and the mechanism of reimbursement of deposited money. The relevant domestic law was set out in Sîrbu and Others v. Moldova, nos. 73562/01, 73565/01, 73712/01, 73744/01, 73972/01 and 73973/01, § 12, 15 June 2004.