2183 CASES AGAINST ITALY
2183 CASES AGAINST ITALY (CtEDO, 2005)
Rezoluția provizorie ResDH(2005)114 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și hotărârile Comitetului de Miniștri în 2183 de cazuri împotriva Italiei referitoare la lungimea excesivă a procedurilor judiciare (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 30 noiembrie 2005 la a 948-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu articolele 32 și 54 și cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere numeroase hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Curtea”) și deciziile Comitetului de Miniștri de la începutul anilor 1980 care constată încălcări de la art. 6 alineatul (1) din Convenția, datorită lungii excesive a procedurilor judiciare; reamintind că problemele structurale importante pe baza acestor încălcări au fost examinate de către Comitetul de aproape 20 de ani în vederea punerii sistemului judiciar italian în conformitate cu cerințele Convenției, prevenind astfel noi încălcări similare în fața instanțelor penale, civile și administrative; reamintind că, în anii 1990, eforturile deja desfășurate de autoritățile italiene pentru soluționarea acestor probleme au condus Comitetului la închiderea supravegherii sale cu privire la presupunerea că măsurile cuprinzătoare adoptate vor obține rezultate satisfăcătoare (a se vedea, de exemplu, în ceea ce privește procedurile civile, Rezoluția DH(95)82 în cazul Zanghì); reamintind totuși că Comitetul a trebuit să încheie, în special ca urmare a continuării afluxului de noi cauze către Curte, că problema lungii excesive a procedurilor judiciare în Italia a persistat și că este necesar să își redeschidă supravegherea cu privire la problema măsurilor generale și individuale necesare pentru remedierea încălcărilor constatate și pentru prevenirea încălcărilor similare; Amintind că, în contextul acestei supravegheri reînnoite, autoritățile italiene au prezentat în 2000 diverse linii de acțiune (Rezoluția Interim DH(2000)135), care prevede: - modernizarea structurală și aprofundată a sistemului judiciar pentru a obține o eficiență sporită pe termen lung; - acțiuni speciale (sezioni stralcio ) să se ocupe de cele mai vechi cazuri pe calea instanțelor civile naționale sau, cel puțin, să producă efecte pozitive pe termen scurt; - accelerarea procedurilor de compensare prin crearea unui remediu intern în cazurile de lungime excesivă a procedurilor; Amintind că Comitetul a susținut aceste linii de acțiune și a solicitat autorităților italiene, având în vedere gravitatea și perseverarea problemei, să mențină reforma sistemului judiciar italian ca prioritate ridicată, să continue să progreseze rapid și vizibile în punerea în aplicare a reformelor și să continue examinarea lor a măsurilor suplimentare necesare în mod eficient pentru prevenirea noilor încălcări similare; Observarea cu interes a răspunsurilor oferite de Italia la prezenta rezoluție provizorie, în special: - numeroasele inițiative legislative adoptate ulterior în vederea creșterii eficienței sistemului judiciar și a eforturilor de gestionare întreprinse de instanțe în vederea îmbunătățirii capacității lor de gestionare a cazurilor, menționând totodată absența unei abordări suficient de coerente și faptul că mai rămâne o serie de reforme care urmează să fie adoptate sau implementate; - crearea rapidă a stralcio-ului sezoni; să se ocupe de cele mai vechi cazuri, regretând în același timp faptul că punerea în aplicare a reformei nu a fost astfel încât să permită încheierea acestor cazuri în termenele inițiale stabilite; - înființarea unei instituții interne care să ofere compensații în cazurile de lungime excesivă a procedurii, adoptate în 2001 (legea "Pinto"), precum și dezvoltarea recentă a jurisprudenței Curții de casă, sporind efectul direct al jurisprudenței Curții Europene în sistemul juridic italian, menționând totuși că acest instituție nu permite accelerarea procedurilor, astfel încât să acorde tuturor victimelor un recurs eficace; Subliniind faptul că înființarea de căi de recurs interne nu eliberează statele de la obligația lor generală de a rezolva problemele structurale care fac obiectul încălcărilor; Constatând că, în ciuda eforturilor întreprinse, numeroase elemente încă indică că soluția problemei nu va fi găsită în viitorul apropiat (în special prin datele statistice, noile cazuri dinainte de instanțe interne și de Curtea Europeană, informațiile conținute în rapoartele anuale prezentate de guvern la comitet și în rapoartele procurorului general la Curtea de casă); salutând reînnoirea eforturilor realizate de Guvernul și Parlamentul italian și, de asemenea, de autoritățile judiciare înșiși în ultimii ani, în special planul de acțiune prezentat recent Comitetului de miniștri, concentrându-se pe modificări legislative pentru accelerarea procedurilor civile; Având în vedere Recomandarea 1684 (2004) a Adunării Parlamentare privind punerea în aplicare a deciziilor Curții, care solicită Comitetul de Miniștri să asigure, fără întârziere suplimentară, ca autoritățile italiene să adopte măsurile de executare necesare în ceea ce privește toate hotărârile în curs de întârziere de peste cinci ani și în toate cazurile în care sunt așteptate cu urgență măsuri individuale; Subliniind importanța că Convenția acordă dreptul la administrarea corectă a justiției într-o societate democratică și reamintind că problema lungimii excesive a procedurilor judiciare, din cauza perseverării și extinderii sale, constituie un pericol real pentru respectarea statului de drept în Italia; Remarcand faptul că perseverența și dezvoltarea acestei situații, din anii 1980, subliniază în mod clar natura structurală și complexă a problemelor de bază, care afectează majoritatea instanțelor italiene, inclusiv cele mai înalte, în domeniile civile, penale și administrative; Subliniind faptul că gravitatea și complexitatea problemei de lungime excesivă a procedurilor judiciare necesită o abordare interdisciplinară și un angajament la cel mai înalt nivel, implicând actorii cheie; Prin urmare, constatând cu mare interes discuția în curs și noi inițiative pe care se află în prezent în fața parlamentului italian, în special proiectul de proiect de lege care creează o competență specială, la cel mai înalt nivel guvernamental, pentru a promova punerea în aplicare a hotărârilor Curții, URGĂ autoritățile italiene să își consolideze angajamentul politic și să își facă prioritatea efectivă de a îndeplini obligația Italiei în temeiul Convenției și hotărârilor Curții, de a asigura dreptul la un proces echitabil într-un timp rezonabil tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția Italiei; COLICĂ autoritățile competente să stabilească o politică națională eficace, coordonată la cel mai înalt nivel guvernamental, în vederea obținerii unei soluții cuprinzătoare la problema și a prezenta până la sfârșitul anului 2006, cel târziu, un nou plan de acțiune bazat pe o evaluare a rezultatelor realizate până în prezent și care să încorporeze o abordare eficientă a punerii în aplicare a acesteia; DECIDE să mențină aceste cazuri sub supraveghere strânsă și să relueze examinarea acestora în ultima sa ședință (DH) din 2006, menționând angajamentul autorităților italiene de a menține Consiliul Europei informat cu privire la progresele înregistrate în pregătirea acestui plan de acțiune.