ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 19.08.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3629/2010

HOTĂRÂRE

19.08.2010

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3629/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu Mare sub

dosar nr. 12403/296/2009, creditoarea CN A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu

cu debitoarea SC H.C. SRL a solicitat instanței:

- obligarea pârâtei la plata sumei

de 3.270,81 RON debit datorat conform contractului din 5 martie 2004, reprezentând

taxa de utilizare a zonei drumului.

- obligarea la plata de penalități

de întârziere calculate in baza art. V/4 din contractul încheiat intre părți,

în suma de 804,41 RON calculate de la data scadenței până la data de 31 mai 2009.

- obligarea la plata cheltuielilor

de judecata, constând în taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că la data de 5 martie 2004 a încheiat cu SC H.C. SRL contractul din 5

martie 2004 având ca obiect acordarea de către administratorul drumului, in

beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul in suprafața de 52

mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului in

schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut in contract.

Obligația achitării acestui tarif

este o obligație legala ce decurge din prevederile art. 47 alin (4) din O.G. nr.

43/1997.

Utilizatorul s-a obligat contractual

sa achite trimestrial tariful de utilizare a zonei drumului. Acest tarif a fost

facturat către societatea parata, cu toate acestea pârâta nu și-a onorat

obligația de plată.

Conform art. 6 din contractul

încheiat intre părți si a art. 4 al actului adițional la contract ”neplata in

termen a obligației de plata duce la perceperea de penalități in cuantum de 0,06%

pe fiecare zi de întârziere”.

Potrivit art. 969 alin. (1) C. civ.

"contractele au forță obligatorie intre părțile contractante". În

aplicarea principiului forței obligatorii a contractului art. 1073 C. civ.,

prevede "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a

obligației si in caz contrar are dreptul la dezdăunare".

Pentru a soluționa litigiul pe cale

amiabila, parata a fost convocata la conciliere directa in conformitate cu art.

720

proc. civ.

, însă nu s-a

prezentat.

A considerat reclamantul că sunt îndeplinite

condițiile răspunderii contractuale, motiv pentru care a solicitat admiterea

acțiunii si obligarea pârâtei la plata către reclamanta a sumei de 3.270,81 RON

cu titlu de debit contractual reprezentând tarif de utilizare a zonei drumului,

la plata de penalități conform clauzelor contractuale in suma de 804,41 RON

calculate de la scadenta si pana la 31 mai 2009, precum si a cheltuielilor

judiciare constând in taxa de timbru si timbru judiciar.

În drept a invocat art. 969, art. 1073

si urm. C. civ., art. 274, art. 720

C. proc. civ.

Judecătoria Satu Mare prin sentința nr.

859 din 9 februarie 2010 a declinat competența de soluționare în favoarea

Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

următoarele considerente:

Contractul care stă la baza cererii

de chemare în judecată formulată de reclamanta CN A.D.N.R. SA este asimilat

actelor administrative deoarece este act de punere în valoare a unui bun

public, recte zona unui drum public așa cum este aceasta reglementată prin

dispozițiile O.G. nr. 43/2007, în condițiile în care reclamantei i s-a acordat

dreptul de administrare a acestui bun care aparține domeniului public, iar

potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, activitatea

de soluționare a acestor cereri este de competența contenciosului

administrativ.

Conform dispozițiilor art. 1 din

O.U.G. nr. 84/2003 (astfel cum a fost modificat prin dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 47/2004), CN A.D.N.R. SA este persoană juridică de drept privat

asimilată autorităților publice și în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1)

teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative -

inclusiv contractele asimilate actelor administrative - emise sau încheiate de

autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat

asimilate autorităților publice centrale, se soluționează în fond (în prima

instanță) de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de

apel.

La Curtea de Apel Oradea, cauza a

fost înregistrată sub nr. 266/35/ 2010.

La rândul ei și această instanță,

prin sentința nr. 181/CA/2010-PI din 10 mai 2010 a declinat competența de

soluționare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând în esență că, în

speță, contractul din 5 martie 2004 încheiat între părți are ca obiect

acordarea de către administratorul drumului, în beneficiul utilizatorului, a

dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 52 mp, reprezentând zona

drumului național, pentru amenajarea accesului, în schimbul achitării de către

utilizator a tarifului prevăzut în contract, astfel că cerințele art. 2 lit. c)

din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu

poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în

temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind

acordarea de către administrator, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de

a utiliza terenul în suprafață de 17,7 mp, reprezentând zona drumului național,

pentru amenajarea accesului are natura unui contract comercial, încheiat între

o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe

societății comerciale o taxă de utilizare a terenului reprezentând zona

drumului național.

Ivindu-se conflict negativ de

competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea unui regulator de competență.

Sesizată în condițiile art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze

prezentul litigiu este Judecătoria Satu Mare, având în vedere următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 1

din O.U.G. nr. 84/2003, CN A.D.N.R. SA este persoană juridică de drept privat

cu capital integral de stat, fiind astfel o autoritate publică centrală în

sensul reglementat de art. 2 lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților

publice centrale se soluționează pe fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale Curților de Apel.

Art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004

prevede că „sunt asimilate actelor administrative, (…) și contractele încheiate

de autoritățile publice care au ca obiect:

punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică;

executarea lucrărilor de interes

public;

prestarea serviciilor publice;

În speță, contractul din 5 martie 2004

încheiat între părți are ca obiect acordarea de către administratorul drumului,

în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de

52 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului, în

schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract, astfel

că cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.