ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3629/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu Mare sub dosar nr. 12403/296/2009, creditoarea CN A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC H.C. SRL a solicitat instanței: - obligarea pârâtei la plata sumei de 3.270,81 RON debit datorat conform contractului din 5 martie 2004, reprezentând taxa de utilizare a zonei drumului. - obligarea la plata de penalități de întârziere calculate in baza art. V/4 din contractul încheiat intre părți, în suma de 804,41 RON calculate de la data scadenței până la data de 31 mai 2009. - obligarea la plata cheltuielilor de judecata, constând în taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 5 martie 2004 a încheiat cu SC H.C. SRL contractul din 5 martie 2004 având ca obiect acordarea de către administratorul drumului, in beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul in suprafața de 52 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului in schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut in contract. Obligația achitării acestui tarif este o obligație legala ce decurge din prevederile art. 47 alin (4) din O.G. nr. 43/1997. Utilizatorul s-a obligat contractual sa achite trimestrial tariful de utilizare a zonei drumului. Acest tarif a fost facturat către societatea parata, cu toate acestea pârâta nu și-a onorat obligația de plată.

Conform art. 6 din contractul încheiat intre părți si a art. 4 al actului adițional la contract ”neplata in termen a obligației de plata duce la perceperea de penalități in cuantum de 0,06% pe fiecare zi de întârziere”. Potrivit art. 969 alin. (1) C. civ. "contractele au forță obligatorie intre părțile contractante". În aplicarea principiului forței obligatorii a contractului art. 1073 C. civ., prevede "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației si in caz contrar are dreptul la dezdăunare". Pentru a soluționa litigiul pe cale amiabila, parata a fost convocata la conciliere directa in conformitate cu art. 720 1 C. proc. civ. , însă nu s-a prezentat.

A considerat reclamantul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, motiv pentru care a solicitat admiterea acțiunii si obligarea pârâtei la plata către reclamanta a sumei de 3.270,81 RON cu titlu de debit contractual reprezentând tarif de utilizare a zonei drumului, la plata de penalități conform clauzelor contractuale in suma de 804,41 RON calculate de la scadenta si pana la 31 mai 2009, precum si a cheltuielilor judiciare constând in taxa de timbru si timbru judiciar. În drept a invocat art. 969, art. 1073 si urm. C. civ., art. 274, art. 720 1 C. proc. civ. Judecătoria Satu Mare prin sentința nr. 859 din 9 februarie 2010 a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Contractul care stă la baza cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta CN A.D.N.R.

SA este asimilat actelor administrative deoarece este act de punere în valoare a unui bun public, recte zona unui drum public așa cum este aceasta reglementată prin dispozițiile O.G. nr. 43/2007, în condițiile în care reclamantei i s-a acordat dreptul de administrare a acestui bun care aparține domeniului public, iar potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, activitatea de soluționare a acestor cereri este de competența contenciosului administrativ. Conform dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003 (astfel cum a fost modificat prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 47/2004), CN A.D.N.R.

SA este persoană juridică de drept privat asimilată autorităților publice și în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative - inclusiv contractele asimilate actelor administrative - emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale, se soluționează în fond (în prima instanță) de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

La Curtea de Apel Oradea, cauza a fost înregistrată sub nr. 266/35/ 2010. La rândul ei și această instanță, prin sentința nr. 181/CA/2010-PI din 10 mai 2010 a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând în esență că, în speță, contractul din 5 martie 2004 încheiat între părți are ca obiect acordarea de către administratorul drumului, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 52 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract, astfel că cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind acordarea de către administrator, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 17,7 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a terenului reprezentând zona drumului național.

Ivindu-se conflict negativ de competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Sesizată în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este Judecătoria Satu Mare, având în vedere următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, CN A.D.N.R. SA este persoană juridică de drept privat cu capital integral de stat, fiind astfel o autoritate publică centrală în sensul reglementat de art. 2 lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale se soluționează pe fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.

Art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 prevede că „sunt asimilate actelor administrative, (…) și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; În speță, contractul din 5 martie 2004 încheiat între părți are ca obiect acordarea de către administratorul drumului, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 52 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract, astfel că cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind acordarea de către administrator, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 17,7 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a terenului reprezentând zona drumului național.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe CN A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, și SC H.C. SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 august 2010.