ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2789/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare

formulată, contestatorul M.D. a solicitat anularea sentinței civile nr. 98 din 28

ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 5584/100/2007, pe

considerentul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 317 alin. (2) C.

proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 132 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost respinsă

contestația ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel contestatorul, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii contestației,

pe motiv că a invocat necompetența instanței.

Prin decizia nr. 179/A/2009

din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul

M.D. împotriva sentinței civile nr. 132 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Maramureș.

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel, a reținut, în esență, următoarele:

Verificându-se Dosarul

nr. 5584/100/2007 al Tribunalului Maramureș, în care a fost pronunțată sentința

civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008, obiect al contestației în anulare, s-a constatat

că reclamantul-contestator nu a declarat apel împotriva acesteia, astfel că afirmațiile

sale în sensul că ar fi invocat motivul de necompetență de ordine publică în calea

de atac a recursului nu este susținut de probele de la dosar.

Este adevărat că reclamantul-contestator

a înregistrat acțiunea inițial la Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 3675/33/2006,

iar Curtea prin încheierea nr. 4/D din 26 iulie 2006, și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului Maramureș.

Această încheiere a fost

atacată cu recurs, respins de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă

nr. 9688 din 24 noiembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3675/33/2006, iar contestația

în anulare formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost la rândul ei,

respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 2835 din 30 martie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 97/1/2007. O nouă contestație

în anulare împotriva deciziei irevocabile privind stabilirea competenței nefiind

admisibilă raportat la dispozițiile art. 321 C. proc. civ.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, contestatorul M.D. a declarat recurs, întrucât instanța a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit al acesteia,

întrucât prin sentința civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș

pronunțată în Dosarul 5584/100/2007, nu s-a hotărât „cu obiectivitate cauza”.

Recursul declarat este

nefondat.

Art.317 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., prevede cazul de contestație în anulare referitor la încălcarea

dispozițiilor de ordine publică, dar numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat

pe calea recursului.

În speță, corect au stabilit

ambele instanțe că, reclamantul-contestator nu a declarat apel împotriva sentinței

civile nr. 98 din 28 ianuarie 2008, obiect al contestației în anulare, astfel încât

susținerile acestuia în sensul că ar fi invocat necompetența materială a instanței

nu subzistă.

Pentru cele expuse în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva deciziei nr. 179 A din 1 iunie 2009

a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori

și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2010.