ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației la executare

de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție sub nr. 30418 la 16 septembrie 2009 și pe rolul

Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7441/1/2009 la 17

septembrie 2009, contestatorul M.I. a formulat contestație la executare în

dosarul nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece a

fost pus să plătească cheltuieli de judecată.

În motivarea

contestației la executare, contestatorul a arătat că nu a

fost

înștiințat de termenul de judecată, că a primit somație și i s-a oprit din

pensie, neavând din ce trăi, că anexează fotocopiile mai multor înscrisuri,

solicitând anularea cheltuielilor de judecată și sistarea nelegală a opririi

pensiei.

Prezentei contestații i-au fost anexate fotocopiile

unei adrese din partea Biroului de Informare și Relații cu Publicul al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, a înștiințării petiționarului M.I., de către

Curtea de Apel Craiova cu privire la faptul că la data de 5 august 2009 se

judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr.

5540/1/2009, cererea de strămutare privind dosarul nr. 3583/101/2009 al

Tribunalului Mehedinți, având ca obiect contestație la executare, în care are

calitatea de petent, precum și fotocopiile unor articole din presă.

Contestatorul pe fila 5 verso din dosarul Înaltei

Curți, invocă

dispozițiile art. 461 lit. a),

b), c), d) C. proc. pen., apreciind hotărârile

ca fiind nelegale, iar în

baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., apreciază că în mod greșit este pus să

plătească taxe și cheltuieli de judecată, nefiind înștiințat de data judecării

cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, că raportul a fost fabricat

mincinos, solicitând anularea

cheltuielilor

de judecată și a se dispune verificarea referatelor mincinoase.

La dosarul cauzei s-a atașat fotocopia

încheierii nr. 1428 de la 5 august 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, dată în dosarul nr. 5540/1/2009 prin care a fost respinsă, ca

nefondată, cererea formulată de petiționarul M.I. pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3583/101/2009 al Tribunalului

Mehedinți și a fost obligat petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, încheiere aflată la filele 9-10 dosarul Înaltei

Curți.

Prin referatul

întocmit de Compartimentul Executări Penale al Înaltei

Curți

de Casație și Justiție, la data de 14 octombrie 2009 se menționează că

încheierea nr. 1428 din 5 august 2009 a fost pusă în executare în sensul

emiterii scrisorii de debitare către A.F.P. Cujmir, referitor la suma de 100

lei la care a fost obligat petiționarul M.I., iar

la data de 6 octombrie

2009 a fost confirmată, referat aflat la fila 9

din dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, la apelul nominal făcut

în ședință publică a lipsit contestatorul M.I., procedura de citare fiind legal

îndeplinită.

Reprezentantul

Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca

inadmisibilă a contestației la executare

formulată de contestator.

Examinând contestația la executare formulată de

contestatorul

M.I. împotriva încheierii nr.

1428 din 5 august 2009 dată în dosarul

nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, întemeiată pe

dispozițiile

art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în raport cu

motivele

invocate, Înalta Curte constată contestația la executare ca fiind inadmisibilă

pentru considerentele ce se vor arăta.

Legiuitorul a prevăzut în dispoziția de la art.

461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cazul de contestație la executare al cărui

conținut se referă la ivirea vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se

execută sau a vreunei împiedicări la executare.

Așa cum s-a stabilit pe cale jurisprudențială,

de regulă, nelămuririle ce pot să se ivească cu ocazia punerii în executare a

hotărârilor penale constau adesea în redactarea greșită a dispozitivului

hotărârii, în sensul că în conținutul hotărârii pot fi întâlnite erori

materiale, calcule greșite.

Referitor la împiedicările la executare,

acestea trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în

executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.

În contextul concret al cauzei, dispozitivul

încheierii nr. 1428 din 5

august 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție conține soluția respingerii,

ca nefondată a

cererii formulată de petiționarul M.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul dosarului nr. 3583/101/2009 al Tribunalului Mehedinți, precum

și măsura obligării petiționarului la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, această din urmă dispoziție, fiind întemeiată

în considerentele încheierii prin referirea la dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., încheierea fiind definitivă.

Potrivit art. 60

alin. (5) C. proc. pen. „încheierea prin

care Înalta Curte

de Casație și Justiție dispune asupra strămutării nu este supusă niciunei căi

de atac."

În conținutul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

se prevede expres că „în cazul declarării apelului ori recursului sau al

introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de

către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau

cererea."

Așadar, Înalta Curte, examinând motivul invocat

de către contestator și anume acela că nu ar fi fost înștiințat cu privire la

termenul de judecată al cererii de strămutare formulate, față de accepțiunea

conținutului dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

referitoare la semnificația nelămuririlor sau împiedicărilor la executare, prin

raportare la dispozitivul încheierii mai sus menționate, constată că acesta

excede condițiilor impuse de cazul de contestație la executare invocat, el

reprezentând, în realitate, o critică de legalitate și temeinicie asupra

modului în care au fost stabilite cheltuielile judiciare, care, însă nu poate

fi analizată pe calea contestației la executare, întrucât încheierea prin care

se soluționează o cerere de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac,

aceasta având caracter definitiv, inclusiv cu privire la cheltuielile

judiciare, care, de altfel, au și fost achitate, potrivit mențiunilor cu

privire la scrisoarea de debitare emisă și confirmarea acesteia la data de 6

octombrie 2009, din referatul aflat la fila 7 dosarul Înaltei Curți, așa încât

contestația la executare formulată de contestator este inadmisibilă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, va

respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul M.I.

împotriva încheierii nr. 1428 din 5 august 2009 dată în dosarul nr. 5540/1/2009

al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. se va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă ȘT E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la

executare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1428 din 5

august 2009 dată în dosarul nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei

cu titlul de cheltuieli cheltuielilor judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 octombrie

2009.