ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației la executare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 30418 la 16 septembrie 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7441/1/2009 la 17 septembrie 2009, contestatorul M.I. a formulat contestație la executare în dosarul nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece a fost pus să plătească cheltuieli de judecată. În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că nu a fost înștiințat de termenul de judecată, că a primit somație și i s-a oprit din pensie, neavând din ce trăi, că anexează fotocopiile mai multor înscrisuri, solicitând anularea cheltuielilor de judecată și sistarea nelegală a opririi pensiei.

Prezentei contestații i-au fost anexate fotocopiile unei adrese din partea Biroului de Informare și Relații cu Publicul al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a înștiințării petiționarului M.I., de către Curtea de Apel Craiova cu privire la faptul că la data de 5 august 2009 se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5540/1/2009, cererea de strămutare privind dosarul nr. 3583/101/2009 al Tribunalului Mehedinți, având ca obiect contestație la executare, în care are calitatea de petent, precum și fotocopiile unor articole din presă. Contestatorul pe fila 5 verso din dosarul Înaltei Curți, invocă dispozițiile art. 461 lit. a), b), c), d) C. proc. pen., apreciind hotărârile ca fiind nelegale, iar în baza art. 461 lit. c) C. proc.

pen., apreciază că în mod greșit este pus să plătească taxe și cheltuieli de judecată, nefiind înștiințat de data judecării cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, că raportul a fost fabricat mincinos, solicitând anularea cheltuielilor de judecată și a se dispune verificarea referatelor mincinoase. La dosarul cauzei s-a atașat fotocopia încheierii nr. 1428 de la 5 august 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dată în dosarul nr. 5540/1/2009 prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petiționarul M.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3583/101/2009 al Tribunalului Mehedinți și a fost obligat petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, încheiere aflată la filele 9-10 dosarul Înaltei Curți.

Prin referatul întocmit de Compartimentul Executări Penale al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 14 octombrie 2009 se menționează că încheierea nr. 1428 din 5 august 2009 a fost pusă în executare în sensul emiterii scrisorii de debitare către A.F.P. Cujmir, referitor la suma de 100 lei la care a fost obligat petiționarul M.I., iar la data de 6 octombrie 2009 a fost confirmată, referat aflat la fila 9 din dosarul Înaltei Curți. La termenul de astăzi, la apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul M.I., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca inadmisibilă a contestației la executare formulată de contestator.

Examinând contestația la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1428 din 5 august 2009 dată în dosarul nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată contestația la executare ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta. Legiuitorul a prevăzut în dispoziția de la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cazul de contestație la executare al cărui conținut se referă la ivirea vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau a vreunei împiedicări la executare. Așa cum s-a stabilit pe cale jurisprudențială, de regulă, nelămuririle ce pot să se ivească cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale constau adesea în redactarea greșită a dispozitivului hotărârii, în sensul că în conținutul hotărârii pot fi întâlnite erori materiale, calcule greșite.

Referitor la împiedicările la executare, acestea trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii. În contextul concret al cauzei, dispozitivul încheierii nr. 1428 din 5 august 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție conține soluția respingerii, ca nefondată a cererii formulată de petiționarul M.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3583/101/2009 al Tribunalului Mehedinți, precum și măsura obligării petiționarului la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, această din urmă dispoziție, fiind întemeiată în considerentele încheierii prin referirea la dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., încheierea fiind definitivă. Potrivit art. 60 alin. (5) C. proc. pen. „încheierea prin care Înalta Curte de Casație și Justiție dispune asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac." În conținutul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se prevede expres că „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea." Așadar, Înalta Curte, examinând motivul invocat de către contestator și anume acela că nu ar fi fost înștiințat cu privire la termenul de judecată al cererii de strămutare formulate, față de accepțiunea conținutului dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., referitoare la semnificația nelămuririlor sau împiedicărilor la executare, prin raportare la dispozitivul încheierii mai sus menționate, constată că acesta excede condițiilor impuse de cazul de contestație la executare invocat, el reprezentând, în realitate, o critică de legalitate și temeinicie asupra modului în care au fost stabilite cheltuielile judiciare, care, însă nu poate fi analizată pe calea contestației la executare, întrucât încheierea prin care se soluționează o cerere de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac, aceasta având caracter definitiv, inclusiv cu privire la cheltuielile judiciare, care, de altfel, au și fost achitate, potrivit mențiunilor cu privire la scrisoarea de debitare emisă și confirmarea acesteia la data de 6 octombrie 2009, din referatul aflat la fila 7 dosarul Înaltei Curți, așa încât contestația la executare formulată de contestator este inadmisibilă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1428 din 5 august 2009 dată în dosarul nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă ȘT E Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1428 din 5 august 2009 dată în dosarul nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli cheltuielilor judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.