ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3141/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10

aprilie 2003, Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 203 din 12 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

prin care s-a admis acțiunea formulată de D.V., având ca obiect anularea hotărârii

nr. 6915 din 22 ianuarie 2003 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000, de pe lângă Casa Județeană de Pensii Cluj.

S-a susținut că Legea nr. 189/2000

prevede în mod expres și limitativ, categorii de persoane care beneficiază de

aceste drepturi, iar instanța de fond, fără temei legal a admis cererea

intimatei-reclamante.

Sub acest aspect recurenta consideră

că numai părinții intimatei au avut calitatea de refugiat datorită

persecuțiilor etnice, iar nu și intimata, care s-a născut în timpul refugiului

părinților ei.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție reține că prin sentința civilă nr. 203 din 12 martie 2003 a Curții de

Apel Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D.V. și reținându-se

pentru aceasta același statut de refugiat datorită persecuțiilor etnice, la fel

ca și pentru părinții ei, i s-au aplicat dispozițiile art. 1 din Legea nr.

189/2000.

Sub acest aspect, instanța de fond a

motivat soluția prin invocarea art. 14 din Decretul nr. 31/1954 privind

persoanele fizice și juridice și art. 100 C. fam., care prevăd că domiciliul

minorului este la părinții lui sau la acela dintre părinții la care locuiește

în mod statornic.

Mai mult, instanța a precizat că:

„dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate, respectiv refugiate, nu

prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la

acordarea drepturilor bănești.

Prin urmare, a subliniat instanța de

fond, pentru reclamanta născută în refugiu era exclus un alt domiciliu decât

cel pe care îl aveau părinții săi la data nașterii ei, ea neavând capacitatea

de exercițiu, în sensul art. 8 din Decretul nr .31/1954, pentru a-și alege un

alt domiciliu decât cel al părinților săi.

Sentința atacată este legală și

temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins.

Legea nr. 189/2000 a fost adoptată,

având un caracter reparatoriu, printre altele, pentru persoanele ce s-au

refugiat ,fiind persecute din motive etnice.

Minorii născuți în timpul refugiului

părinților lor, au același statut ca și părinții și întrucât art. 1 din Legea

nr. 189/2000 nu deosebește între părinții refugiați din motivul persecuției

etnice și copiii lor, recursul de față este neîntemeiat, făcând o distincție pe

care legea nu o face și ignorând condițiile legale pe care copiii au trebuit să

le suporte din cauza refugiului părinților lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 203 din 12

martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 octombrie 2003.