ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta P.S., în contradictoriu cu

Casa Județeană de Pensii Maramureș a solicitat instanței

să dispună anularea hotărârii nr.803 din data de 18 mai 2009

emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în

baza Legii nr. 189/2000.

Acțiunea a fost motivată

prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de

pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune

anularea acesteia, având în vedere că în ciuda probatoriului administrat

aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea

nr.189/2000.

Reclamanta a mai arătat în

motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din

declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să

rețină calitatea sa de persoană care este

îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr.

189/2000, întrucât a fost nevoită să părăsească

localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost

supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma

Dictatului de la Viena.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 431 din 5 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că probatoriul

administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de

legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

respectiv faptul că reclamanta, deși cetățean român, ar fi

fost nevoită să

părăsească

localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost

supusă de

unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta P.S., susținând, în esență, că

are calitate de refugiat, deoarece s-a născut la data de 13 august 1944 în

localitatea Brașov, unde părinții săi erau refugiați din

data de 26 martie 1941, pe motive etnice, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

A mai susținut recurenta

că instanța de fond, Curtea de Apel Cluj, a confundat-o cu o

altă persoană și că dovada acestui fapt o face cu actele pe

care înțelege să le depună în recurs.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Prin hotărârea nr. 803 din 18

mai 2009 (anexa nr. 1) s-a respins cererea reclamantei de acordare a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivat de faptul că s-a

născut la data de 13 august 1944 în Brașov, în afara zonei de

persecuție etnică și prin urmare situația sa nu se

încadrează între cele reglementate de art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Astfel, analiza prevederilor art. 1

din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri

si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de

libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare a fost

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a

făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost

supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția

persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a

recăsătorit.

Condițiile pentru acordarea

drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea O.G.

nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de

dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor

deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt

așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana

respectivă să fie cetățean

român fără a se face vreo distincție în raport de etnia

acesteia, ca persoana să fi suferit

persecuții etnice

provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la

6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.

Din probatoriul administrat în

cauză (acte de stare civilă, extras din Registrul persoanelor

refugiate în Brașov la data de 1 noiembrie 1943) rezultă o

situație contradictorie.

Astfel, în timp ce din actele de

stare civilă respectiv certificatul de naștere al reclamantei,

rezultă că aceasta s-a născut în anul 1944 în localitatea

Brașov, din extrasul carnetului de muncă al tatălui reclamantei,

rezultă că aceasta era angajat la M. Brașov încă din anul

1938 (fila 30 dosar fond).

Este adevărat că la

dosarul instanței de fond a fost depus și un extras al tabelului cu

refugiații aflați în Brașov la data de 1 noiembrie 1943, printre

care figurează și P.D., tatăl reclamantei și S.M., însă,

față de extrasul carnetului de muncă menționat anterior,

probatoriul este contradictoriu.

Față de această

situație și având în vedere faptul că nici în recurs reclamanta

nu a depus alte probe decât cele depuse în dosarul de fond în sprijinul

susținerilor sale, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.S. împotriva

sentinței civile nr. 431 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 martie 2010.