ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta P.S., în contradictoriu cu
Casa Județeană de Pensii Maramureș a solicitat instanței
să dispună anularea hotărârii nr.803 din data de 18 mai 2009
emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în
baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată
prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de
pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune
anularea acesteia, având în vedere că în ciuda probatoriului administrat
aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea
nr.189/2000.
Reclamanta a mai arătat în
motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din
declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să
rețină calitatea sa de persoană care este
îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr.
189/2000, întrucât a fost nevoită să părăsească
localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost
supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma
Dictatului de la Viena.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă nr. 431 din 5 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că probatoriul
administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de
legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,
respectiv faptul că reclamanta, deși cetățean român, ar fi
fost nevoită să
părăsească
localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost
supusă de
unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie
1940 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta P.S., susținând, în esență, că
are calitate de refugiat, deoarece s-a născut la data de 13 august 1944 în
localitatea Brașov, unde părinții săi erau refugiați din
data de 26 martie 1941, pe motive etnice, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
A mai susținut recurenta
că instanța de fond, Curtea de Apel Cluj, a confundat-o cu o
altă persoană și că dovada acestui fapt o face cu actele pe
care înțelege să le depună în recurs.
Recursul este nefondat pentru
considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin hotărârea nr. 803 din 18
mai 2009 (anexa nr. 1) s-a respins cererea reclamantei de acordare a
drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivat de faptul că s-a
născut la data de 13 august 1944 în Brașov, în afara zonei de
persecuție etnică și prin urmare situația sa nu se
încadrează între cele reglementate de art. 1 din O.G. nr. 105/1999
aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și
completările ulterioare.
Astfel, analiza prevederilor art. 1
din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi
persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri
si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de
libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare a fost
strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a
făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost
supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția
persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a
recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea
drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea O.G.
nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor
deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt
așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana
respectivă să fie cetățean
român fără a se face vreo distincție în raport de etnia
acesteia, ca persoana să fi suferit
persecuții etnice
provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la
6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Din probatoriul administrat în
cauză (acte de stare civilă, extras din Registrul persoanelor
refugiate în Brașov la data de 1 noiembrie 1943) rezultă o
situație contradictorie.
Astfel, în timp ce din actele de
stare civilă respectiv certificatul de naștere al reclamantei,
rezultă că aceasta s-a născut în anul 1944 în localitatea
Brașov, din extrasul carnetului de muncă al tatălui reclamantei,
rezultă că aceasta era angajat la M. Brașov încă din anul
1938 (fila 30 dosar fond).
Este adevărat că la
dosarul instanței de fond a fost depus și un extras al tabelului cu
refugiații aflați în Brașov la data de 1 noiembrie 1943, printre
care figurează și P.D., tatăl reclamantei și S.M., însă,
față de extrasul carnetului de muncă menționat anterior,
probatoriul este contradictoriu.
Față de această
situație și având în vedere faptul că nici în recurs reclamanta
nu a depus alte probe decât cele depuse în dosarul de fond în sprijinul
susținerilor sale, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.S. împotriva
sentinței civile nr. 431 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 18 martie 2010.