ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3730/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 20 martie

2003 și înregistrată sub nr. 2180/2003 la Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, reclamantul P.I. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj și a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâta, să se dispună anularea hotărârii nr. 7359 din 12 februarie 2003, emisă

de pârâtă, și să fie obligată Casa Județeană de Pensii să îi recunoască

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că părinții săi au fost obligați, pentru motive etnice, să se

refugieze la 8 aprilie 1942, în localitatea Spalanca, județul Alba, din

localitatea de domiciliu Poieni, județul Cluj, iar el s-a născut în refugiu la

11 septembrie 1944, având acest statut de persoană strămutată, ca și părinții

săi.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 490 din 24 aprilie

2003, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 7359/2003 emisă de

pârâtă, pe care a obligat-o să îi acorde reclamantului drepturile legale, ca

persoană strămutată, începând cu 1 februarie 2003.

Instanța sesizată cu soluționarea

acțiunii, a constatat că și copilul născut în perioada de refugiu are același

statut cu părinții săi, având de suferit aceleași condiții grele, datorate

izgonirii din domiciliul ce îl aveau.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția ca

fiind nelegală, instanța aplicând greșit legea, când acordă statutul de

refugiat și minorului născut după strămutarea părinților.

Recursul este nefondat.

Drepturile compensatorii pentru

consecințele negative produse pentru restricțiile și privațiunile la care au

fost supuse persoanele, se cuvin tuturor celor care au avut de suferit,

indiferent de vârstă.

Excluderea de la beneficiul legii,

în speță drepturile acordate persoanelor prevăzute în art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, a copiilor minori născuți în perioada refugiului sau strămutării,

deși au locuit în aceleași condiții cu părinții lor, care au statutul de

persoană strămutată, reprezintă o măsură negativă, discriminatorie, ce nu a

fost avută în vedere de lege.

Cu certificatul nr. C/3134 eliberat

de Arhivele Naționale – Direcția Județeană Cluj, reclamantul a făcut dovada că

la 8 aprilie 1942, părinții săi au fost obligați să se refugieze, de

autoritățile maghiare, din localitatea de domiciliu, comuna Morlaca, județul

Cluj, iar la 11 septembrie 1944 s-a născut în refugiu în comuna Spalanca –

Aiud, reclamantul.

Așa fiind, reclamantul nu poate avea

decât calitatea părinților săi, adică de refugiat, urmând să i se acorde

drepturile legale prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, așa cum legal a stabilit instanța de

fond.

Față de cele expuse în

considerentele de mai sus, recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 490 din 24 aprilie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.