ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4519/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 8 iulie 2003, la Curtea de Apel Cluj, Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs împotriva sentinței nr. 616 din 21 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este greșită, întrucât intimatul-reclamant nu și-a schimbat domiciliul, ca urmare a unor persecuții etnice, el născându-se în Săcele, unde părinții lui se refugiaseră datorită unor persecuții etnice, din orașul Cluj. A mai susținut că legea nu stabilește că și copii născuți în timpul refugiului părinților lor, pot beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Din actele cauzei, Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, reține că la 21 mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 616 din 21 mai 2003, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul P.D., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și a dispus anularea hotărârii nr. 8402 din 13 martie 2003, emisă de pârâtă. Aceasta a fost obligată să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, pentru perioada 21 aprilie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2003. S-a reținut că intimatul-reclamant s-a născut în perioada refugiului părinților săi și a dobândit și el statutul de refugiat.

S-a invocat art. 14 din Decretul nr. 31/1954, privind persoanele fizice și juridice și art. 100 C. fam., potrivit căruia domiciliul minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește statornic. S-a menționat că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate, respectiv refugiate, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești. Instanța de fond a concluzionat că pentru intimatul-reclamant născut în refugiu era exclus un alt domiciliu, decât cel pe care îl aveau părinții săi la data nașterii lui, el neavând capacitatea de exercițiu, în sensul art. 8 din Decretul nr. 31/1954, pentru a-și alege un alt domiciliu, decât cel al părinților săi.

Mai mult, s-a menționat contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii în urma refugierii lor din Ardealul de Nord, în teritoriile care nu erau sub ocupație, cât și faptul că este inevitabilă aplicarea unui regim discriminatoriu copiiilor, față de părinții lor, în condițiile în care aveau același statut de refugiat. Recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins. Părinții intimatului-reclamant au avut de suferit persecuții etnice, motiv pentru care s-au refugiat – situație necontestată în cauză. În timpul refugiului s-a născut intimatul-reclamant care nu putea avea alt domiciliu, decât cel ales în mod forțat de părinții săi. Atât părinții intimatului-reclamant, cât și reclamantul au avut (în mod necontestat) de suferit privațiuni, de natură a le influența major viața.

Legea nr. 189/2000 a fost adoptată tocmai pentru astfel de situații, încercându-se astfel o reparație a daunelor suferite de acești cetățeni români. Cât timp nu se prevede exceptarea de la aplicarea dispozițiilor reparatorii, a minorilor născuți de părinții obligați la refugiu din cauza persecuțiilor etnice, atât părinții, cât și copiii lor au același statut și anume, acela de refugiați, beneficiind de dispozițiile legii. A se soluționa altfel asemenea situație ar însemna a nu se ține seama de dispozițiile reparatorii ale legii, deci a scopului pentru care legea a fost adoptată, a nu se ține seama de contextul social-istoric în care s-au petrecut faptele, cât și de împrejurarea dacă și copiii au avut de suferit major de pe urma refugiului.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 616 din 21 mai 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2003.