ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4519/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 iulie

2003, la Curtea de Apel Cluj, Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs

împotriva sentinței nr. 616 din 21 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că hotărârea instanței de fond este greșită, întrucât

intimatul-reclamant nu și-a schimbat domiciliul, ca urmare a unor persecuții

etnice, el născându-se în Săcele, unde părinții lui se refugiaseră datorită

unor persecuții etnice, din orașul Cluj. A mai susținut că legea nu stabilește

că și copii născuți în timpul refugiului părinților lor, pot beneficia de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Din actele cauzei, Înalta Curtea de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, reține că la 21 mai

2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a

pronunțat sentința nr. 616 din 21 mai 2003, prin care a admis acțiunea

formulată de reclamantul P.D., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj

și a dispus anularea hotărârii nr. 8402 din 13 martie 2003, emisă de pârâtă.

Aceasta a fost obligată să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat,

pentru perioada 21 aprilie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, începând cu data de

1 aprilie 2003.

S-a reținut că intimatul-reclamant

s-a născut în perioada refugiului părinților săi și a dobândit și el statutul

de refugiat.

S-a invocat art. 14 din Decretul nr.

31/1954, privind persoanele fizice și juridice și art. 100 C. fam., potrivit

căruia domiciliul minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la

care el locuiește statornic.

S-a menționat că dispozițiile legale

aplicabile persoanelor strămutate, respectiv refugiate, nu prevăd în mod

imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea

drepturilor bănești.

Instanța de fond a concluzionat că

pentru intimatul-reclamant născut în refugiu era exclus un alt domiciliu, decât

cel pe care îl aveau părinții săi la data nașterii lui, el neavând capacitatea

de exercițiu, în sensul art. 8 din Decretul nr. 31/1954, pentru a-și alege un

alt domiciliu, decât cel al părinților săi.

Mai mult, s-a menționat contextul

general în care cetățenii români au suferit prejudicii în urma refugierii lor

din Ardealul de Nord, în teritoriile care nu erau sub ocupație, cât și faptul

că este inevitabilă aplicarea unui regim discriminatoriu copiiilor, față de

părinții lor, în condițiile în care aveau același statut de refugiat.

Recursul declarat este neîntemeiat

și va fi respins.

Părinții intimatului-reclamant au

avut de suferit persecuții etnice, motiv pentru care s-au refugiat – situație

necontestată în cauză.

În timpul refugiului s-a născut

intimatul-reclamant care nu putea avea alt domiciliu, decât cel ales în mod

forțat de părinții săi. Atât părinții intimatului-reclamant, cât și reclamantul

au avut (în mod necontestat) de suferit privațiuni, de natură a le influența

major viața.

Legea nr. 189/2000 a fost adoptată

tocmai pentru astfel de situații, încercându-se astfel o reparație a daunelor

suferite de acești cetățeni români.

Cât timp nu se prevede exceptarea de

la aplicarea dispozițiilor reparatorii, a minorilor născuți de părinții

obligați la refugiu din cauza persecuțiilor etnice, atât părinții, cât și

copiii lor au același statut și anume, acela de refugiați, beneficiind de

dispozițiile legii.

A se soluționa altfel asemenea

situație ar însemna a nu se ține seama de dispozițiile reparatorii ale legii,

deci a scopului pentru care legea a fost adoptată, a nu se ține seama de

contextul social-istoric în care s-au petrecut faptele, cât și de împrejurarea

dacă și copiii au avut de suferit major de pe urma refugiului.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind

legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 616 din 21 mai 2003, a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2003.